”Viata noua” in primul an de ocupatie a Basarabiei de catre sovietici: masacre, jafuri, deportari, violuri… Rapoartele autoritatilor de dupa alungarea sovieicilor in 1941

 

Foto:semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov privind impartirea Europei intre nazisti si comunisti.O intelegere intre cei mai mri criminalidin istoria omenirii.

Imediat după ocuparea Basarabiei, la 28 iunie 1940, comuniştii au perseverat în a instaura „viaţa nouă” în sensul pe care îl înţelegeau ei: arestări, deportări, execuţii, toate fiind menite să-i asigurare viitoarei guvernări liniştea pentru mulţi ani înainte…
„Experimentul” a durat până în a doua jumătate a lui iulie 1941 când, odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Chişinău, s-au întreprins măsuri pentru a identifica unele crime ale regimului sovietic, locurile de masacru în masă a oamenilor nevinovaţi. Cu toate că bolşevicii au încercat să distrugă orice urmă, documentele de arhivă arată că unul dintre aceste locuri a fost clădirea fostului Consulat italian din str. Viilor – actualul teritoriu al aşa-numitei estrade de vară din str. Alexe Mateevici, din imediata apropiere a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În acel imobil NKVD-ul şi-a instalat sediul între 28 iunie 1940 şi iulie 1941. Publicăm mai jos spicuiri din rapoartele semnate de chestorul poliţiei şi şeful Biroului Siguranţei din Chişinău, informaţii redactate pe urme proaspete, din care desprindem primele mărturii documentare privind atrocităţile sovieticilor în Basarabia. Imaginile completează ! documentele. Un prim raport este datat cu 31 august 1941, celelalte completează şirul evenimentelor până la înhumarea creştinească a martirilor.[...] „Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, 31 august 1941: „Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: În localul fostului Consulat Italian de pe str. Viilor în prezent ars complet [nu s-a păstrat nicio imagine a imobilului - n.n.], în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii.// //
 

S-au găsit şi două tărgi pline de sânge cu urme de gloanţe la extremităţi, ceea ce denotă că persoana pusă pe targă, dacă mai avea convulsiuni, i se trăgeau focuri de revolver în cap, pentru a se asigura că este moartă (loviturile de armă se văd la capătul tărgii). De asemenea, s-au găsit mănuşile lungi de piele pline de sânge, cu care se ridicau cadavrele însângerate şi se aruncau în groapă.
Execuţia se făcea în beciul consulatului, unde sunt urme evidente de aceasta şi unde s-au găsit şi cele două tărgi şi mănuşile. În tot locul înconjurat cu gard şi care are o suprafaţă de circa 150/160 metri pătraţi, se găsesc cadavre. După aspectul stratului superficial de cadavre (îmbrăcămintea indică persoane de bună condiţie socială), şi din informaţiile culese reiese în mod neîndoielnic, că printre morţi ar fi şi multe persoane, dintre cei socotiţi dispăruţi sau deportaţi, fruntaşi ai luptei naţionale, care au fost executaţi în secret.

În timpul stăpânirii ruseşti, aici îşi avea sediul biroul central al serviciului NKVD local şi aici se făceau ultimele şi cele mai riguroase cercetări, pentru deţinuţii politici. Urmează a se face deshumarea cadavrelor pentru identificarea celor ce au fost victime ale terorii bolşevice în acest oraş.
[...] Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în cap, de către doi călăi, care executau atribuţiunile în mod consecutiv. S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu numeroase perforări, care din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea execuţiei. Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei, unde se făceau împuşcările.
[...] În asistenţa delegaţiilor autorităţilor locale interesate în cazul celor executaţi de soviete şi îngropaţi în grădina fostului Consulat Italian din str. Viilor, s-a procedat azi 5 septembrie 1941, cu o echipă de lucrători, la deshumarea cadavrelor. Până seara s-au scos 32 de cadavre de bărbaţi şi tineri elevi, care după aspectul corporal şi al îmbrăcămintei par a fi intelectuali şi studenţi sau elevi din localitate. Victimele, în majoritate, au fost executate prin împuşcare în cap, din spate. S-a constatat de asemenea că împuşcarea s-a făcut în serie, iar cadavrele au fost aruncate în stare muribundă în gropi, în dezordine. Deshumarea continuă.
[...] În continuarea cercetărilor persoanelor executate de soviete şi îngropate în grădina fostului Consulat Italian din strada Viilor, până în seara de 6 septembrie 1941, s-au dezgropat 85 cadavre. După actele găsite la ei, în majoritate sentinţe de condamnare, s-au identificat numiţii: Tislaru Ioan, Banu Ilie, Doroftei Dionisie, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dimitrie, Guţu Teodor, toţi foşti în serviciul CFR şi condamnaţi în ziua de 3 iunie 1941 la 25 ani închisoare. De asemenea sau mai identificat următorii: Filipenco David, Melentevici, Cernevschi Vlad şi Şevcenco. Deshumarea continuă.
[...] Efectuându-se deshumarea, s-au scos din gropi comune un număr de 75 de cadavre, până în seara zilei de 7 septembrie, când s-a întrerupt lucrul.

După actele găsite la ei – în majoritate, sentinţe de condamnare – s-au identificat numiţii: Ţanţu Pavel şi Ţanţu Petru (primul funcţionar la postul de radio local, iar secundul învăţător), fiii fostului prefect de Lăpuşna Vasile Ţanţu şi maior în regimentul moldovenesc, preotul Tudorache Nazarov, subdirector la banca oraşului, Teslaru Ioan, Banu Ilie, funcţionari CFR, Doroftei Dionisie, informator C. III, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dumitru, Guţu Teodor, căpitan pensionar, Roşca Ilarion, şef de secţie de jandarmi în comuna Străşeni, Suruceanu (fără alt nume, deoarece nu s-a putut ceti pe sentinţă), Popescu Ioan, funcţionar comunal şi Bădăluţă, fost primar în comuna Durleşti. Dintre cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă preoţească, elevi de liceu, identificaţi după şepci, studenţi şi restul de cadavre, după îmbrăcăminte, par a fi oameni intelectuali.
Dintr-o groapă au fost scoase 15 cadavre, dintre care unul a fost identificat după sentinţă, a lui Cernevschi Vladimir, fost şef de secţie de gardieni publici la Chestura Poliţiei Chişinău, ceilalţi neidentificaţi. Toţi sunt legaţi la mâini, iar Filipenco, fost agent la Corpul III Armată, are şi picioarele legate. Sentinţele au fost date de Tribunalul Militar al NKVD-ului, semnate de colonelul Zonov şi sergenţii Grigorenco şi Gucianov, iar secretar Gruzinschi. Cadavrele au fost ţinute expuse la dispoziţia publicului, pentru a se putea identifica după ce au fost dezinfectate de medicul legist Filatov Petru.
[...] În ziua de 8 septembrie 1941, orele 12 s-a oficiat un serviciu religios, de un sobor de preoţi în frunte cu I.I.S.S. Mitropolitul Bălan al Ardealului şi S.S. Efrem locotenent mitropolitan al Basarabiei. Au asistat şefii autorităţilor civile şi militare şi un numeros public, printre care şi familiile îndoliate ale victimelor, ce au putut fi recunoscute.
Cadavrele au fost băgate în sicrie de lemn, împodobite cu flori şi aşezate pe care cu boi, în formă de cortegiu. Cortegiul a fost precedat de un grup de tineri cu flori, reprezentanţi ai comunelor învecinate, cu pancarte ocazionale.
A cuvântat după efectuarea serviciului religios I.P.S.S. Mitropolitul Bălan, preaslăvind jertfa celor ce au căzut victime terorii roşii luptând pentru cauza românească. Înmormântarea s-a făcut la cimitirul ortodox, într-un loc rezervat pentru aceasta. Chestorul poliţiei Maior Vasilache, Şeful Bri. Siguranţei Comisar Tr. Andreescu”.
Aceste rapoarte constată doar o mică parte din atrocităţile comuniştilor în Basarabia, iar lista celor executaţi la sediul NKVD rămâne a fi identificată.
Mihai Taşcă,
dr. în drept secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova
Sursa: ZIARUL TIMPUL - CHIȘINĂU / Tribuna-Basarabiei.ro

Numarul deportatilor nu se cunoaste cu precizie. Se crede ca cel putin 300.000 de persoane.
In locul lor au fost adusi circa 200.000 de nemoldoveni.

Mihai Ghimpu: „Lavrov să nu caute nod în papură”

„Lavrov să nu caute nod în papură, pentru că în Republica Moldova funcţionează toate instituţiile statului, guvernate de Alianţa pentru Integrare Europeană”. Aceasta este reacția preşedintelui interimar moldovean, Mihai Ghimpu, la declaraţia ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, în legătură cu rezoluţia OSCE, care îndeamnă Rusia să-și retragă trupele armate de pe teritoriul Republicii Moldova.

Ministrul rus, Lavrov, a declarat ieri că Rusia va aștepta ca în Republica Moldova să aibă loc alegerile, după care „vor fi trase concluziile referitoare la planurile Chișinăului”. Potrivit declarațiilor lui Lavrov, motivul acestui termen de așteptare este instabilitatea politică din RM.

„Orice pas înainte este frânat de faptul că, deocamdată, este neclar cine ia deciziile la Chişinău. Alianţa care a venit la putere după alegeri nu reuşeste să formuleze o poziţie unică”, a mai spus ieri ministrul Lavrov.

La rândul său, președintele Mihai Ghimpu crede că Rusia nu face decât să caute un nou pretext pentru a nu-şi retrage armata de pe teritoriul Republicii Moldova.

În rezoluția adoptată la sfârșitul săptămânii trecute de OSCE, este lansat un apel către Federaţia Rusă, de a relua şi finaliza procesul de retragere a trupelor şi a muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu principiile relevante ale dreptului internaţional, precum şi cu angajamentele asumate în cadrul OSCE.

Anterior, Mihai Ghimpu a cerut, prin decret prezidenţial, retragerea urgentă a armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Tot prin decret prezidențial, ziua de 28 iunie 1940 a fost numită ziua ocupaţiei sovietice.

sursa: jurnal.md

Un articol deosebit de interesant: Cu Ghimpu — nu. Cu Academia — da?

Petru Grozavu: Cu Ghimpu — nu. Cu Academia — da?

Alianţa de guvernare (3 plus 1 sau 1 plus 3?) s-a răzgândit, nu mai vrea să condamne comunismul (unii, de fapt, nici nu au avut de gând s-o facă). Şi nu din cauza simpatiilor pentru Voronin sau adoraţiilor pentru «seceră și ciocan», ci pentru a nu-i «supăra pe ruși». Teama de ruși a băgat frica în ei, i-a făcut evazivi, suspicioși, exagerat de precauți și incredibil de mici (chiar dacă au funcții mari, staturi impresionante și pasul larg).

Pe 6 iulie, Parlamentul urma să audieze Raportul Comisiei Cojocaru, care a fost amânat de mai multe ori, inclusiv în ajunul zilei de 28 iunie. «Cineva» (din AIE şi nu numai) sperase că astfel va putea salva comunismul şi crimele comunismului de la condamnare. Calcul greşit. Anticipând evoluţiile, pe 24 iunie, preşedintele Ghimpu decretează ziua de  28 iunie 1940 drept Zi a ocupaţiei sovietice. Alianţa explodează. Ghimpu este acuzat de tot ce vrei, inclusiv că ar fi calculat prost «momentul potrivit». Moscova sloboade şi ea foc pe nări. Duma de Stat condamnă, oficial, Decretul, iar sateliţii Kremlinului şi misionarii lui la Chişinău lansează declaraţii injurioase la adresa lui Ghimpu şi încearcă să tensioneze spiritele în Moldova. Tentativa eşuează. Nici isteriile Moscovei şi nici acuzaţiile şi supărările lui Lupu, Filat şi Urechean nu prind «jos». Dizgraţiile pentru Decretul Ghimpu se opresc la nivelul oficilităţilor ruse, liderilor AIE şi câtorva şefi ONG.

Refuzul repetat al Parlamentului de a da curs raportului Comisiei Cojocaru pe 6 iulie, de ziua celui mai mare val de deportări de după sovietizarea Basarabiei, are, de fapt, aceeaşi explicaţie a «momentului nepotrivit», deşi oficial s-a spus altceva. Declaraţia preşedintelui de Onoare al PDM, D. Diacov, că «comunismul nu va fi condamnat până la sfârşitul actualei sesiuni» ţine, în definitiv, de acelaşi motiv din care a fost dezaprobat şi Decretul Ghimpu –  «ruşii». Vin alegerile şi lumea politică, dependentă de «sacul cu voturi» al Moscovei, o fac pe şmecherii. S-o facă. Dar să nu joace teatru. Deci, pe 5 iulie «3» din «cei 4» refuză condamnarea comunismului, iar a doua zi, de dimineaţă, aleargă în Scuarul Gării Feroviare şi «plâng» de mila celor deportaţi şi desconsideraţi până azi de comuniştii pe care ei nu vor să-i condamne. 

Ce-i asta? Că seamănă a lichelism, nu? 

Dacă vi-i jale de victime – condamnaţi comunismul oficial (nu la mitinguri), iar dacă nu vreţi sau nu vă lasă «taţii» (Duma, Putin, Medvedev, Lujkov etc.), staţi acasă de 13 iunie şi 6 iulie şi nu faceţi «băi de mulţime», iar pe 28 iunie, pentru împăcarea aceloraşi «taţi», serbaţi, alături de comunişti, «eliberarea».

Academia de Ştiinţe a spus ieri ceea ce spune şi Decretul Ghimpu cu referire la 28 iunie 1940: ocupaţie. Voi acuma ce-o să faceţi, o să cereţi Academiei, ca şi lui Ghimpu, să-şi anuleze decizia? 

Sau aşteptaţi să vedeţi ce zice Duma?

Petru Grozavu, Zdg.md

Petru Bogatu: De ce nu trebuie să ne temem de Rusia

Cuvântul „ocupant” sună ca dracul. La începutul mileniului al treilea toţi sunt preocupaţi de propria lor imagine. Iată de ce nimănui nu-i place să i se spună pe nume.

Ghimpu, premergătorul lui Clinton

Corupţii pretind că sunt în serviciul poporului. Gangsterii vor să fie consideraţi oameni de afaceri. Pedofilii şi-ar dori să treacă în ochii lumii drept oameni de cultură. Imperialiştii şi ocupanţii de toate felurile nu sunt nici ei o excepţie. Aceştia susţin că ar fi în realitate nu cotropitori, ci eliberatori.

Astfel stând lucrurile, nu e de mirare că decretul lui Mihai Ghimpu, prin care 28 iunie a fost declarată zi a ocupaţiei sovietice, i-a tulburat tare pe ruşi. Ei au ripostat nervos. Aşa ar reacţiona, de altfel, orice jigodie de birocrat corupt în cazul în care i s-ar spune verde în faţă că ia mită sau că sustrage fonduri publice. Sau orice oligarh rus dacă i s-ar imputa că este un bandit ordinar.

Totuşi, când acum zece zile i-a numit pe ruşi ocupanţi, Mihai Ghimpu le părea multora un relict al războiului rece. Acum însă el nu-i decât premergătorul lui Hillary Clinton. Recent, secretarul de stat american, cu ocazia vizitei sale la Tbilisi, în stilul şi maniera lui Ghimpu, a condamnat fără menajamente prezenţa trupelor străine pe teritoriul Georgiei şi i-a taxat pe ruşi drept ocupanţi.

Curios este faptul că Moscova a înghiţit pilula. Nu s-a burzuluit la Hillary Clinton, aşa cum a procedat în cazul preşedintelui interimar al Republicii Moldova. A tăcut mâlc. De ce evită să sară la gâtul americanilor, chit că vorbele secretarului de stat nu i-au picat deloc bine la stomac?

Imperialismul rus, o victimă a crizei mondiale

Acum un an, aveai impresia că Moscova caută pricină şi nu scapă nicio ocazie de a terfeli americanii. Astăzi însă aceasta rabdă chiar şi atunci când regimul Putin este catalogat de Washington ca fiind autoritar şi anacronic. Kremlinul a rămas fără replică, bunăoară, când Hillary Clinton, în cadrul întrevederii cu Mihail Saakaşvili, a declarat că SUA nu recunosc sferele de influenţă şi de aceea nu se vor împăca în niciun caz cu pretenţia Rusiei de a considera întreg spaţiul ex-sovietic drept o zonă a intereselor sale privilegiate.

Moscova o lasă mai moale şi pleacă capul în faţa celor mai puternici decât ea pentru că e neputincioasă. Până la declanşarea crizei mondiale, ruşii se iluzionau că preţurile la ţiţei şi gaze naturale vor creşte continuu, asigurându-le prosperitatea fără ca ei să-şi pună capul la contribuţie. Exact ca în poveştile cu „Ivanuşka-Duraciok” care, deşi e leneş şi prost, are noroc să i se întâmple o minune şi să se îmbogăţească peste noapte din senin şi fără niciun merit.

Însă recesiunea financiară a dat peste cap planurile lui Putin de a reda ţării sale măreţia de altădată. Problemele economice au temperat tentaţiile sale revanşarde. Imperialismul rus a devenit, aşa cum scria deunăzi publicaţia estoniană „Postimess”, o victimă a crizei mondiale.

Degringolada din Kârgâzstan şi refuzul Moscovei de a trimite trupe în această ţară pentru a opri violenţele au dat în vileag mai mult ca oricând impotenţa economică şi militară a Rusiei. Astăzi, aceasta nu-şi mai poate permite ceea ce a făcut acum doi ani în Georgia. Mai cu seamă, împotriva unor state, precum Kârgâzstan sau Republica Moldova, cu care nu are un hotar comun.

În plus, ruşii au nevoie ca de aer de investiţiile şi tehnologiile occidentale fără de care ar putea să rămână o Nigerie înzăpezită. Sau o Burkina Faso cu rachete balistice.

Tactica germană a premierului Filat

În aceste împrejurări, o linie rezonabilă adoptă premierul Vlad Filat atunci când pledează pentru relaţii pragmatice cu Moscova. Rusia este un colos cu picioarele de lut, nu un demon. În faţa ei este contraproductiv şi chiar periculos să te închini. Totodată, Moscova, dacă se poate, nici nu trebuie provocată. În schimb, Kremlinul are slăbiciuni care îl obligă să cedeze în cazul în care i se oferă un preţ bun. Acest lucru l-au înţeles Germania, Polonia şi, mai nou, România, care încearcă să îmbine plăcutul cu utilul în dialogul cu fosta metropolă sovietică.

Pe de o parte, SUA şi UE pledează pentru schimburi economice reciproc avantajoase. Se acceptă antrenarea Rusiei într-un eventual nou sistem de securitate internaţională şi i se promite asistenţă în procesul de modernizare a ţării. România, urmând exemplul partenerilor occidentali, invită businessul rus să investească în sectoarele sale strategice.

Pe de altă parte, însă, Kremlinului i se impune respectarea unor reguli de joc. Germania şi Polonia, bunăoară, cer evacuarea trupelor ruse din Transnistria. În paralel, România adoptă o strategie oficială clară faţă de spaţiul dintre Prut şi Nistru şi declară în Strategia Naţională de Apărare că „prin aderarea Republicii Moldova la spaţiul comun european vor putea fi eliminate ultimele bariere care au separat o naţiune". Totodată, avertizează că staţionarea trupelor ruse în autoproclamata republică nistreană este „o ameninţare" la adresa ţării”.

Noua tactică germană este o şansă pentru noi. Influenţa Rusiei în statele limitrofe se reduce, fapt recunoscut până şi de Duma de Stat. Capacitatea ei de intervenţie militară este practic inexistentă. Se diminuează şi semnificaţia acesteia ca partener economic al Republicii Moldova.

Într-o atare situaţie, Chişinăul nu are niciun motiv să tremure de frică în faţa Moscovei. Dacă îşi ia măsuri de precauţie politică şi economică, Republica Moldova, având în spate România, ca să nu mai zic de UE şi NATO, se poate pune la adăpost de orice primejdie răsăriteană pentru a-şi urma în voie cursul european. 

sursa: ziar.jurnal.md

OSCE cere Rusiei evacuarea trupelor din RM. Lavrov: După alegeri

Adunarea Parlamentară a OSCE a adoptat o rezoluţie care susţine cererea preşedintelui interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, de evacuare a trupelor şi a armamentului rusesc din Transnistria.

Rezoluţia a fost adoptată în cadrul sesiunii a XIX-a a AP OSCE, care s-a desfăşurat la Oslo şi a avut ca tematică „Statul de drept: Combaterea criminalităţii transnaţionale şi corupţiei”.

AP OSCE face apel către Federaţia Rusă de a relua şi finaliza procesul de retragere a trupelor şi a muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu principiile relevante ale dreptului internaţional, precum şi cu angajamentele asumate în cadrul OSCE.

La rândul său, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat la postul de televiziune MIR TV că „orice pas înainte pe calea normalizării situaţiei este frânat de faptul că, deocamdată, este neclar cine ia deciziile la Chişinău. Alianţa care a venit la putere după alegeri nu reuşeste să formuleze o poziţie unică”, a spus ministrul rus de externe, Serghei Lavrov

Oficialul rus a precizat că Rusia va aştepta alegerile din R. Moldova pentru a asigura, într-un fel sau altul, stabilitatea politica necesară. „După aceea, vom putea trage concluziile referitoare la planurile Chişinăului”, a spus Lavrov.

În rezoluţie, Adunarea Parlamentară a OSCE îndeamnă Federaţia Rusă să reia negocierile pentru reglementarea problemei transnistrene, în formatul „5+2”. Prin rezoluţie, OSCE solicită reluarea discuţiilor cu participarea mediatorilor din Federaţia Rusă, Ucraina, OSCE, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, în calitate de observatori.

Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a cerut într-un decret prezidenţial, retragerea urgentă a armatei ruse de pe teritoriul ţării sale. Prin decret, ziua de 28 iunie 1940 este numită zi a ocupaţiei sovietice.

Rusia şi-a asumat încă în 1999, prin acodul de la Istanbul, obligaţia de a retrage muniţiile sale de pe teritoriul Moldovei, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o însă nici până azi.

sursa: jurnal.md

foto: guardian.co.u

O jurnalistă ucraineană: "De ce mă mândresc cu Moldova, care a desemnat ziua de 28 iunie Zi a ocuaţiei sovietice"

"A recunoaşte ziua de 28 iunie - Zi a ocupaţiei sovietice ar fi echivalent cu recunoaşterea Holodomorului drept genocid. Înseamnă să demonstrezi că autorităţile nu uită de lacrimile moldovencelor, ale căror soţi au fost duşi şi pe care nu i-au mai văzut niciodată. Înseamnă să demonstrezi că îţi respecţi istoria şi îi comemorezi pe cei, care au decedat.. Este omenesc..", scrie o jurnalistă a agenţiei informaţionale ucrainene Unian.net

Masha Mishenko este de părerea că "Moldova este o ţară mică, dar mândră",care a demonstrat că "poate scuipa pe regimul sovietic, ce persistă pe acest teritoriu şi continuă să alimenteze regimul separatist din regiunea transnistreană". Ea îşi aminteşte cum bunica sa povestea despre deportările în Siberia şi Kazahstan, după aşa-numita "eliberare a Basarabiei de sub jugul României".

"Fiecare familie din Basarabia îşi are istoria sa - pe găgăuzi şi bulgari sovieticii îi lăsau, iar pe bărbaţii moldoveni îi luau, în timp ce soţiile acestora plângeau. Probabil, acasta a fost o răzbunare pentru faptul că Basarabia a vrut unire cu România în 1918", mai spune jurnalista.

"Totuşi, în pofida multor divergenţe, buni vecini avem noi, nu?, întreabă jurnalista în finalulul articolului.

Sursa:UNIMEDIA cu referire la unian.net

Opinii: Cine falsifica istoria?

În jurul decretului emis de preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, conform căruia ziua de 28 iunie va fi Ziua ocupaţiei Basarabiei de către armata sovietică, se duc până în prezent lupte aprinse. S-a ajuns până acolo că una din cele mai influente ţări din lume, Rusia, la tribuna cea mai înaltă a ţării, a condamnat acest decret, menţionând că Ghimpu falsifică istoria. De fapt, imediat după decret, mă aşteptam la o reacţie dură din partea Moscovei, care nu a întârziat să apară. Coincidenţă sau nu, dar imediat s-au scumpit gazele naturale, vinul moldovenesc din nou este oprit la vamele ruseşti, iar primarul Moscovei i-a îndemnat pe ruşi să nu mai cumpere produse de provenienţă moldovenească.

Toate aceste acţiuni încă o dată ne arată că ruşilor nu le convine adevărul, şi nu doresc nici în ruptul capului să accepte istoria aşa cum a fost ea. Dacă nu am fost ocupaţi de armata sovietică, de ce atunci a mai fost nevoie de declararea de independenţă? De ce atunci a mai trebuit să ieşim din componenţa Uniunii Sovietice? Oficialii ruşi nu s-au aşteptat că un preşedinte interimar al unei ţări care timp de 8 ani a făcut tot ce a spus Rusia, să ia o astfel de decizie. Acţiunile ruşilor încă o dată ne demonstrează “bunătatea lor”. Haideţi să ne amintim cum au procedat cu georgienii, ucrainenii sau chiar cu Ţările Baltice când acestea au întreprins acţiuni similare cu cele ale lui Mihai Ghimpu.

Din istorie cunoaştem foarte bine, că sovieticii au fost primii la manipularea opiniei publice şi la falsificarea istoriei. De altfel cum au putut ei să-i aducă la rang de eroi pe astfel de criminali ca Grigorie Kotovski, Iosif Stalin, sau Lenin. De numele lor se leagă genocide adevărate, de care acum ruşilor nu le place să vorbească.

Acţiunile Rusiei încă o dată ne demonstrează setea lor expansionistă şi nedorinţa lor de a accepta istoria aşa cum a fost. Adevărul istoric este unul, armatele sovietice au ocupat Basarbia, şi au anexat acest teritoriu la Imperiu Sovietic. Din păcate unii oameni de la noi nu doresc să recunoască acest adevăr de frica ruşilor, argumentând cu represiuni economice din partea Moscovei. Însă când materialismul este prioritar adevărului atunci ceva nu e bine. Dumnezeu binecuvintează oamenii şi ţările care stau tare pentru adevăr. Fie ca să avem parte de oameni pentru care adevărul şi dreptatea să fie un crez politic. Chiar dacă vom avea de suferit.

Sursa: blendarencu.wordpress.com

Opinii: Pana cand trebuia sa mai asteptam?

Poate cândva, omenirea va progresa sau cine știe – regresa în plan de conștientizare etnica și poate va fi bine sau rău sa fim pur și simplu oameni ai planetei Pământ, fără rădăcini, fără identitate. Nu știu sa dau acum o apreciere, dacă se va întâmpla cândva acest lucru, dacă va fi bine, dacă va fi rau… dar știu sigur, ca acum, în acest moment, în epoca în care trăim, a-ți nega sau ignora identitatea, înseamnă degradare cel puțin….

In acest context, decretul semnat de președintele interimar Mihai Ghimpu despre ocupația sovietica și comemorarea victimelor regimului comunist este venit nu prea devreme, ci chiar cu întârziere, fiindcă pana acum niciun președinte al Moldovei nu a avut curajul sa-o facă. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Ori, despre faptul ca a fost o ocupație (altfel ce ar cauta trupele armatei 14 pana în ziua de azi pe teritoriul Republicii Moldova???) se menționează și în Declarația de independenta a Republicii Moldova, pe care comuniștii atât sau stăruit sa o facă dispărută… O parte din republicile, foste sovietice, demult au dat o apreciere acestei situații, punând punctul pe "i" . Doar Moldova, pana acum, n-a spus lucrurilor pe nume,  asa la nivel oficial. Ca sa nu mai zic de acea mare parte dintre concetățenii noștrii și urmașii lor care au fost duși în Siberia… ei cât trebuie sa mai astepte? când or sa fie recunoscute nedreptățile și faradelegile ce li s-au făcut?
  șiasa vine cu o mare întârziere acest decret… as fi vrut sa-l fi apucat și bunelul meu ridicat în Siberia de “eliberatorii sovietici”, și moșul meu “pierdut” în regiunea Arhanghelsc…

Păcat ca n-a fost susținut de ceilalți membri ai Aliantei, ma nedumereste si ma ingrijoreaza acest fapt...

Oare noi toti vom intelege vreodată, ca demnitatea este calitatea necesara unui popor pentru a ramane vertical?…

Oare vor inceta vreodată tradarile din partea celor ce-i alegem si-n care ne punem speranta?..

Autor: "Altcersenin"

Poziția oficială a Academiei de Ştiinţe: 28 iunie 1940 a fost zi de ocupaţie sovietică

„Documentele de arhivă şi cercetările istorice ale experţilor internaţionali demonstrează că anexarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei a fost concepută şi realizată de comandamentul sovietic stalinist ca o operaţiune militară de ocupaţie a acestor teritorii. Iar decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu reflectă,  în principiu, adevărul istoric”. Aceasta este aprecierea dată zilei de 28 iunie 1940 de către membrii Academiei de Ştiinţe făcută publică astăzi, 7 iulie, ca urmare a avizului realizat în urma audierii materialelor Comisiei de experţi în istorie.

 „Ca urmare a disensiunilor apărute recent în societate vis- a-vis de semnificaţia zilei de 28 iunie 1940, Academia de Ştiinţe, ca cel mai înalt for ştiinţific din Republica Moldova, consideră că trebuie să ia atitudine şi să aducă la cunoştinţa opiniei publice aprecierile date de comunitatea academică”, a declarat Andrei Eşanu, preşedintele Comisiei de experţi în istorie.

Eşanu a menţionat că adevărul istoric nu poate şi nici nu trebuie folosit pentru a dezbina şi a confrunta societatea, precum şi drept pretext pentru a tensiona relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă.

Amintim că președintele interimar Mihai Ghimpu a emis un decret prin care ziua de 28 iunie 1940 a fost decretată ca fiind zi a ocupației sovietice. Acest decret a generat discuții contradictorii în societate, iar Duma de Stat a Federației Ruse a exprimat un punct de vedere, prin care a condamnat decretul lui Mihai Ghimpu.

Sursa: UNIMEDIA