Alexandru Moraru „BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”
(DOCUMENTE DE ARHIVĂ )
- Partea a 21-a
-
1942
Documentul
102
DEMASCAREA
COMUNISMULUI
DIN
ROMÂNIA
DE NICOLAE
I. TURCU
Domnule Prefect,
Fiind înconştiinţat că Ministerul
de Interne cu ordinul Nr. 34866 A din 26
Ianuarie 1942, a recomandat lucrarea mea intitulată „Demascarea
comunismului din România” pentru preţuri şi primării, ne permitem a înainta un
exemplar din care se constată materia ce tratează, aprobată fiind de Ministerul
Propagandei Naţionale, pentru combaterea comunismului.
Dat fiind importanţa ei în
actualele împrejurări, întrucât dă la iveală toate organizaţiunile subversive
şi metodelor lor de activare împotriva Statului nostru, socotim că ar fi
necesar să fie cunoscute de funcţionarii comunali, în special primarii şi
notarii din judeţele Dvoastră spre a se putea feri de asemenea elemente
discordante şi a interveni ei însişi pentru descoperirea organizaţiilor
comuniste.
Încredinţat fiind că veţi binevoi a
aprecia importanţa lucrării prin cumpărarea unui număr corespunzător comunelor
din judeţul D-voastră, vă rog să primiţi domnule Prefect distinsele mele
consideraţiuni.
Costul unei lucrări este de 100 lei
exemplarul şi comanda poate să fie făcută pe adresa Nicolae Turcu, şef de
poliţie în Prefectura Poliţiei Capitalei la Chestura V Poliţie, str. Boteanu Nr. 5, Bucureşti, contra
ramburs.
NICOLAE I. TURCU
Şef de poliţie în Prefectura
Poliţiei Capitalei
Domnie
Sale
Domnului
Prefect al Judeţului Lăpuşna, La Chişinău
* * *
Documentul
103
ROMÂNIA
PREFECTURA
JUDEŢULUI BĂLŢI
Nr. 2558
1942
Februarie 22
DOMNIEI SALE
DOMNULUI PRIM PRETOR AL PLSEI
CORNEŞTI
Avem onoare a vă transmite mai jos,
în copie adresa Nr. 3259/942 a Serviciului IX Regional de Inspecţie şi Control
al Monopolului Alcoolului şi Taxelor de consumaţie, cu rugămintea să binevoiţi
a lua cunoştinţă şi măsuri să se dea tot concursul delegaţilor de a colecta
porumbul stricat.
PREFECT Stegărescu Şeful
cancelariei Vodislav
(semnătura) L.Ş. (semnătura)
Copie
Avem onoare a vă aduce la
cunoştinţă următoarele:
La cedarea Basarabiei, industria
spirtului era reprezentată prin 4 fabrici de spirt industrial din porumb, una
fabrică din spirt industrial din melasă, 15 fabrici de spirt din vin şi 26
Distilerii de vin.
La recucerire, aproape întreagă
această industrie a fost distrusă. Astfel, toate fabricile industriale din
porumb şi melasă au fost distruse fără posibilitate de refacere 15 fabrici de
spirt din vin, una singură a fost găsită intactă, 5 în stare de reparabilitate
şi restul distruse, iar distileriile, 6 în stare bună şi restul distruse.
În faţa acestei situaţii, dat fiind
că aproape întreaga industrie era proprietate evreiască, iar recolta vinului
compromisă, însemna că iniţiativa particulară nu va începe vreo operă de
reconstruire şi deci întreaga industrie a spirtului să fie periclitată,
prejudiciind pe de o parte interesele financiare ale statului, iar pe de altă
lipsind populaţia provinciei de un debuşeu de valorificare a cerealelor
alterate, în special porumbul, care se găseşte în abundenţă mai în fiecare an.
Pentru a preântâmpina aceste
neajunsuri, Ad-ţia Comercială a Monopolului Alcoolului a hotărît construirea a
3 fabrici de spirt industrial: una în Bălţi, una în Reni şi una în Chişinău.
Fabrica din Chişinău a fost pusă în
lucru din luna Octombrie 1941, iar celelalte 2 vor fi puse în construcţie în
primăvara acestui an. Fabrica din Chişinău, denumită „Fabrica Basarabiei”.
Se construieşte pe terenul fostelor
fabrici de spirt din vin „Izbînda şi Felix”. Din Bariera Sculeni, foste
proprietate evreiască şi se construieşte din piesele găsite în stare mai bună
şi de reparabilitate de la fostele fabrici de spirt distruse. Capacitatea ei de
lucru va fi de cca 6000 litri alcool absolut în 24 ore - adică va prelucra cca
2 vagoane porumb pe zi, 2000 kg orz şi 200 kg miei, având nevoie pentru întreaga campanie de lucru
anuală, de cca 400 vagoane porumb stricat. Lucrările acestei fabrici sunt
destul de avansate, astfel că ea va fi pusă în funcţiune cam pe la sfârşitul
acestei luni. În acest scop am şi început colectarea de porumb stricat din
regiune, atât proprietatea statului, provenit din capturi, cât şi prin
cumpărare direct de la săteni. Cumpărarea se face în baza autorizaţiei de
aprobare Nr. 3389 din 7 Ianuarie 1942 a Direct. Ec. Naţionale din Guvernământul Basarabiei pe
care o ataşăm în copie, iar preţurile de cumpărare sunt cele oficiale, conform
ordonanţei Guvernământului Basarabiei. Colectarea porumbului stricat se face la Depozitul judeţean M.A.T. din Bălţi şi prin unii delegaţi
desemnaţi de noi, precum şi de ţărani care-i aduc direct la fabrică din comunele
mai apropiate de Chişinău. Menţionăm că pentru fabricarea spirtului este
convenabil să cumpărăm numai porumb stricat şi pentru faptul că diferenţa de
randament în spirt între un porumb bun şi un porumb stricat cca 30 la sută pus
la fabricaţie, este numai de 2 litri spirt la sută de kg porumb, pe când
diferenţa la preţul de cumpărare al porumbului este mult mai mare. În
consecinţă, fiind vorba de fabrica Statului, care pe lângă aportul fiscal adus
de ea în bugetul Statului, care se cifrează la un venit de peste un miliard şi
jumătate de lei anual, pe lângă că se creiază un mijloc de valorificare a
porumbului stricat din această regiune, ce este în abundenţă în fiecare an,
umple un gol în industria
provinciei noastre, fabricând spirtul necesar consumaţiei acestei provincii şi
mai aduce şi venitul comercial de exploatare de câteva milioane lei anual. Vă
rugăm domnule Prefect să binevoiţi a da dispoziţiuni organelor dvs. din judeţ
să dea tot concursul delegaţilor noştri pentru colectarea porumbului stricat.
Şeful
serviciului regional 13 ss. Odoroagă.
* * *
Documentul
104
29 Ianuarie 1942
SECŢIA
MILITARĂ
STUDIU
asupra
Conflictelor de competenţă născute din activitatea
Guvernatorului Basarabiei în materie de ordonanţe penale, în concurenţă
cu atributele Comandamentului Corp 3 Armată acordate prin Art. 486 Codul
Justiţiei Militare.
În această problemă trebuie făcut
un examen juridic al competenţei, adică trebuie să vedem care sunt puterile
Guvernatorilor în cadrul legii care a născut Instituţia aceasta.
Art. 4, din D.L. pentru organizarea
Basarabiei şi Bucovinei, în alineatul 3 fixează competenţa Guvernatorului:
„În
calitate de autoritate supremă a provinciei, el are dreptul de a da Deciziuni
şi elabora ordonanţe şi regulamente, aplicabile pe întreg teritoriul
Provinciei”.
Aliniatul următor completează
această idee:
„El
este şeful poliţiei provinciale şi responsabil de menţinerea ordinei publice”.
„În această calitate, el poate da
ordine poliţiei şi siguranţei şi cere intervenţiunea Armatei în caz de
necesitate”.
Rezultă din simpla enunţare a
acestor texte, că Guvernatorul este în drept să ia măsuri pe cale de ordonanţă,
măsuri care izvorăsc chiar din raţiunea de a fi a Guvernatorului.
În dreptul de a edicta orodnanţe
există aşa dar un paralelism al puterilor Guvernatorului şi puterilor
Comandantului Corpului III Armată.
Chestiunea de a se şti care dintre
aceste măsuri prevalează, este de bună seamă delicată, pentru că nu există
între Guvernatori şi Comandamentul Corpului III Armată un raport de subordinare
ale unuia faţă de celălalt.
S-ar părea, din sfârşitul
aliniatului 4 Art. 4 D.L. pentru organizarea Basarabiei şi Bucovinei, că
Guvernatorul are o supremaţie în această materie, pentru că se spune că el cere
la nevoie intervenţia Armatei.
Nu există însă în această o
afirmare hotărîtă, nediscutabilă, ci o afirmaţie prezumată din sensul legii.
Rămâne însă nediscutabil dreptul Guvernatorului de a edicta ordonanţe penale.
Cealaltă chestiune, a competenţei
organelor chemate să aplice orodnanţele Guvernământului, - organele Justiţiei
Militare sau organele Justiţiei Civile, - socotim că trebuie să se facă apel la
principiile de procedură penală.
Dacă infracţiunea creată de o
ordonanţă a Guvernatorului se referă la persoane şi fapte ce cad sub
jurisdicţiunea instanţelor de judecată militară, evident se va urma acestă cale. Dacă însă se referă la
fapte şi persoane care cad în prevederile legilor de drept comun, atunci
competenţa va fi a instanţelor de drept comun.
Se ştie că în general competenţa
militară fiind excepţională, nu poate fi extinsă acolo unde nu este atribuită
prin text precis.
Competenţa generală aparţine prin
urmare instanţelor şi organelor de drept comun.
SECRETAR
GENERAL.
* * *
Documentul
105
MARELE STAT MAJOR GENERAL
Secţia II-a
Biroul Contrainformaţii
Nr.
49664 din 4 februarie 1942
MARELE
STAT MAJOR Secţia II-a
Către
PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Secţia Militară (cabinetul civilo-militar)
La Nr. 144 din 28 Ianuarie 1942;
Am onoare a raporta:
La 4 Octombrie 1941, Marele Cartier General Secţia II-a,
a primit o informaţie după care:
- În Chişinău, Strada Regele Ferdinand Nr. 39 locuieşte
o evreică, măritată cu un creştin, în casa căreia se face legătură între
Ghettou şi exterior prin:
- Evreica Meier Coca şi
- Avocatul
Rabinovici, fostul colaborator al şefului NKVD-ului din Chişinău
Verificarea făcută prin organele SSI a dus la
constatarea că:
Într-adevăr în localul indicat domiciliază evreica Sara
Sarucci, soţia unui fost funcţionar la
Administraţia Financiară,
rămas sub ocupaţia sovietică.
Ea
are 3 fraţi şi 4 surori plecaţi în URSS încă de la deslănţuirea
ostilităţii cu Rusia.
Găzduia pe evreica Meier Coca, eşită clandestin din
Ghettou, al cărei domiciliu actual nu a putut fi identificat.
Faţă de aceste
informaţiuni, care pun într-o lumină suspectă pe evreicele Sara Sarucci
şi Meier Coca, Marele Stat Major a dat ordinul Nr. 17558 din 6.XI.1941
Inspectoratului de Jandarmi Chişinău de a trimite la Est de Nistru pe aceste evreice.
Ordinul Nr. 15.035 din 22 Octombrie 1941 al Preşidenţiei
Consiliului de Miniştri, prin care
se exceptau de la evacuare unele categorii de evrei, n-a fost comunicat Marelui
Stat Major.
Dincontra, toate sugestiile au tins a impune ca în
Basarabia să nu rămână nici un evreu ceea ce s-a realizat aproape în întregime.
În Ghetto-ul Chişinău se mai găsesc numai 152 evrei.
După
ce s-a luat cunoştinţă de ordinul Nr. 15.035/1941, M.St.M. a anulat trimiterea
evreicei Surucci la Est de Nistru.
L.Ş. MARELE STAT MAJOR
GENERAL
GENERAL I. Şteflea
(semnătura)
Şeful Secţiei 2-a
Colonel R.Dinulescu
(semnătura)
* * *
Documentul 106
Către
INSPECTORATUL REGIONAL DE
POLIŢIE
CHIŞINĂU
La ordinul Dvs. Nr. 20441/942 şi
urmare la raportul nostru Nr. 4463/941, avem onoare a raporta următoarele
relaţiuni asupra evreicelor Hana Chetroser, şi Rahila Gherş Drocman care susţin
că sunt botezate, prima cu numele Lazu, iar cealaltă cu numele Popa.
Din cercetările făcute şi din
corespondenţa avută cu Postul Jandarmi Năpădeni, unde ele susţin că au fost
botezate, rezultă că cele declarate de numitele sunt neadevărate.
Numitele
posedă însă certificate de botez eliberate de parohia Năpădeni Jud. Bălţi,
alăturate în copie, din care rezultă că au fost botezate la data de 16 Iunie
1941, vă rugăm a ne comunica dacă susnumitele intră în prevederile
ordinului Nr. 7297 din 3 Noimebrie
1941.
Şeful
Poliţiei
Isar
Aurelian
Şeful
Biroului Sigur.
* * *
Documentul
107
GUVERNĂMÂNTUL
BASARABIEI
Cabinetul
Militar
Nr.1330/c
3
Februarie 1942
PREŞEDINŢIE CONSILIULUI DE
MINIŞTRI
CABINETUL CIVILO-MILITAR
La ordinul Nr. 146 din 28 Ianuarie
1942, am onoare a raporta următoarele:
1.
Pînă la data de 22 Septembrie 1941, autorizaţiile de intrare în ghettou s-au
eliberat de Comendamentul Militar al Chişinăului, după criteriile stabilite de
acesta.
2. Constatându-se de către
Guvernământ că aceste criterii erau lipsite de preciziuni şi stabilitate,
Guvernământul a luat dispoziţiuni pentru remedierea răului, fixând următoarele
norme în această privinţă, prin ordinul Nr. 235/c.
a. În principiu, intrarea
persoanelor streine (inclusiv ofiţerii, subofiţerii şi trupa) în ghettou era
interzisă.
b. Pentru cazurile de absolută
necesitate, autorizaţiile se dau personal şi pe a lor răspundere:
- În Chişinău de către
Comendamentul Militar al Municipiului.
- În localităţile unde grija
ghettou-rilor şi lagărilor cădea în sarcina comandanţilor de Garnizoană: de
către aceştia.
- În celelalte localităţi de către
Prefecţi.
c. Dacă în lagărele din
ghetto-urile existau indivizi, care în mod obişnuit locuiau în cuprinsul lor, se acorda autorizaţiuni permanente acelor
indivizi, luându-se în acelaşi timp măsurile de supraveghere necesare
pentru ca indivizii în chestiune să nu se transforme în curieri sau negustori.
d. Pentru a se putea exercita un
control riguros şi sigur asupra persoanelor care intrau în ghettou cu
autorizaţiuni, se proceda astfel:
- Nu intră simultan mai multe
persoane decât numărul soldaţilor însoţitori.
- La intrarea şi ieşirea lor erau
controlaţi.
- Vizitele în ghettou nu durau mai
mult de o oră.
- Intrările pietonilor erau
deosebite de intrările vehiculelor.
L.Ş.
GUVERNATORUL BASARABIEI
GENERAL
C. Gh.Voiculescu
(semnătura)
– VA
URMA –
Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la
autor. Vezi
aici LISTA DOCUMENTELOR.
Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei
articolului.)
