Cu siguranta nu exista sarbatoare mai importanta pentru romani decat
data de 1 decembrie. Cu mult fast sarbatorim evenimentele din 1918.
Romania Mare, dezideratul atator generatii, a fost atunci implinit, prin
unirea cu Transilvania. Dar este foarte ciudat cum Marea Unire, care se
refera si la unirea din acelasi an a Basarabiei si Bucovinei, a devenit
sa insemne doar unirea cu Ardealul.
Momentul 1940 a fost pentru Romania unul din cele mai dramatice evenimente din istoria recenta. Tara noastra a fost prinsa intre ghearele Uniunii Sovietice si a Germaniei Naziste. Astfel pierdem jumatate de Ardeal si Cadrilaterul. Romanii ramasi peste noua granita transilvaneana au avut de suferit ingrozitor in urmatorii ani. Masacrele de la Ip, Treznea, Sarmasu, Moisei precum si multe altele raman o dovada a brutalitatii trupelor horthyste.
Rascoala de la Tatarbunar
Insa acestea palesc in comparatie cu ce a infaptuit Lenin sau Stalin. Ultimatumul din iunie 1940 a reprezentat doar culminarea eforturilor Uniunii Sovietice de subminare a statului roman incepute inca din anii '20.
Imediat dupa Marea Unire s-a incercat asasinarea miseleasca a regelui Ferdinand, iar Rascoala de la Tatarbunar din 1924 a fost folosita cu succes de sovietici pentru a antagoniza lumea occidentala impotriva Romaniei.
Timp de cateva luni, agitatori sovietici au fortat granita, carand cu ei arme si munitii, incitand minoritatile locale la revolta. Cand aceasta a izbucnit, armata romana a intervenit si a inabusit rascoala. Sovieticii promisesera ca in momentul inceperii acestor evenimente armata rusa va trece Nistrul. Cateva baterii de artilerie de pe cealalta parte a raului au deschis intr-adevar focul, pentru a-i impulsiona. Insa, cum se va dovedi mai incolo, totul a fost o inselatorie planificata de Uniunea Sovietica pentru a discredita Romania.
Viziunea Moscovei ca Romania este un stat imperialist care a rapit independenta basarabenilor a avut mari reverberatii in vest, dupa Rascoala de la Tatarbunar. Si sa nu uitam de partidul comunist roman, care a fost scos in afara legii in acelasi an tocmai datorita promovarii dezlipirii Ardealului, Bucovinei, Basarabiei si Dobrogei de Romania.
Crearea primului stat "moldovenesc" dincolo de Nistru
Rascoala de la Tatarbunar a mai avut o consecinta. Stalin si-a permis astfel sa "infiinteze" la granita cu Romania o entitate statala artificiala numita Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca.
Aceasta ar fi fost de fapt ramasita statului moldovenesc ce nu fusese anexat de tara noastra in 1918, creand un asa-zis continuator si incercand sa legitimizeze pretentiile sovietice asupra Basarabiei.
Raptul Basarabiei si Bucovinei de Nord
Atunci cand Basarabia si Bucovina de Nord au fost anexate, in iunie 1940, sovieticii au trecut la executii si deportari in masa ale romanilor. La Fantana Alba, 3.000 de oameni ce vroiau sa se refugieze in Romania au fost mitraliati de soldati sovietici. De altfel, in momentul eliberarii Basarabiei si Bucovinei, s-au descoperit cu oroare zeci de gropi comune. Este estimat ca numarul victimelor pe intreaga perioada a regimului sovietic in aceste doua provincii romanesti ajunge undeva la 700.000.
Consecintele devastatoare pentru tara noastra a celui de-Al Doilea Razboi Mondial au fost agravate de comunistii romani, servili regimului sovietic. In 1947 se recunoaste granita intarita de ultimatumul sovietic din 1940 si ca un semn al obedientei absolute, in anul urmator, Petru Groza semneaza un protocol prin care Insula Serpilor este cedata Uniunii Sovietice.
Stalin cioparteste Basarabia, sudul si nordul revenind Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, iar restul Basarabiei devine Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Totusi, isi da acordul ca intregul Ardeal sa revina inapoi Romaniei, ca o contributie a efortului de razboi impotriva nazistilor.
Reintregirea, un vis frumos al anilor '90
Dupa revolutie, insuccesul inlaturarii vechii nomenclaturi din aparatul de stat a condus la situatia dezastruoasa, din toate punctele de vedere, de astazi. Printre altele s-a evitat discutarea problemei unirii, desi poporul roman isi dorea acest lucru.
Astfel, reintregirea cu Basarabia a fost sabotata atat din interior, dar va fi si din exterior. Escaladarea tensiunilor dintre populatia rusa minoritara si romanii majoritari din Basarabia a dat nastere la Conflictul din Transnistria. Separatistii au fost sprijiniti de Armata a 14-a Rusa si au infiintat dincolo de Nistru un stat autoproclamat.
O situatie asemanatoare o intalnim in Abhazia. Provincia georgiana a fost anexata de Uniunea Sovietica, alaturi de intreaga Georgie in anii '20. Dupa destramarea statului sovietic, Federatia Rusa a sprijinit tendintele separatiste din aceasta provincie ducand la o serie de razboaie si epurari etnice indreptate impotriva georgienilor. Statul georgian clasifica acest teritoriu ca fiind sub ocupatie rusa, in constrast cu pozitia oficiala a Federatiei Ruse care sustine ca Abhazia este independenta.
In 1997, un alt teritoriu romanesc a fost instrainat. Adrian Severin, pe atunci ministru de externe, a renuntat la orice pretentie romaneasca fata de Insula Serpilor si a cedat-o benevol Ucrainei.
Pretextul a fost cel al aderarii Romaniei la NATO, care nu se putea face daca existau astfel de revendicari teritoriale din partea tarii noastre. Desi au primit insula, ucrainienii au cerut apoi si extinderea frontierei maritime in detrimentul nostru, ajungandu-se cu acest litigiu pana la Curtea de la Haga.
Dupa cum observam, astazi avem de-a face cu o Romanie dezmembrata. Granita estica ramane in continuare mostenirea tragica a cumplitului an 1940. Insa, romanii din dreapta si stanga Prutului nu au uitat ca, in ciuda imprejurarilor potrivnice, ei pot fi din nou uniti. Ca in ciuda minciunilor si a manipularilor poate exista o Romanie reintregita, iar cele doua Poduri de Flori din mai 1990 si iunie 1991, raman un monument incontestabil al acestei dorinte. Sursa: Ziare.com / www.tribuna-basarabiei.ro
Momentul 1940 a fost pentru Romania unul din cele mai dramatice evenimente din istoria recenta. Tara noastra a fost prinsa intre ghearele Uniunii Sovietice si a Germaniei Naziste. Astfel pierdem jumatate de Ardeal si Cadrilaterul. Romanii ramasi peste noua granita transilvaneana au avut de suferit ingrozitor in urmatorii ani. Masacrele de la Ip, Treznea, Sarmasu, Moisei precum si multe altele raman o dovada a brutalitatii trupelor horthyste.
Rascoala de la Tatarbunar
Insa acestea palesc in comparatie cu ce a infaptuit Lenin sau Stalin. Ultimatumul din iunie 1940 a reprezentat doar culminarea eforturilor Uniunii Sovietice de subminare a statului roman incepute inca din anii '20.
Imediat dupa Marea Unire s-a incercat asasinarea miseleasca a regelui Ferdinand, iar Rascoala de la Tatarbunar din 1924 a fost folosita cu succes de sovietici pentru a antagoniza lumea occidentala impotriva Romaniei.
Timp de cateva luni, agitatori sovietici au fortat granita, carand cu ei arme si munitii, incitand minoritatile locale la revolta. Cand aceasta a izbucnit, armata romana a intervenit si a inabusit rascoala. Sovieticii promisesera ca in momentul inceperii acestor evenimente armata rusa va trece Nistrul. Cateva baterii de artilerie de pe cealalta parte a raului au deschis intr-adevar focul, pentru a-i impulsiona. Insa, cum se va dovedi mai incolo, totul a fost o inselatorie planificata de Uniunea Sovietica pentru a discredita Romania.
Viziunea Moscovei ca Romania este un stat imperialist care a rapit independenta basarabenilor a avut mari reverberatii in vest, dupa Rascoala de la Tatarbunar. Si sa nu uitam de partidul comunist roman, care a fost scos in afara legii in acelasi an tocmai datorita promovarii dezlipirii Ardealului, Bucovinei, Basarabiei si Dobrogei de Romania.
Crearea primului stat "moldovenesc" dincolo de Nistru
Rascoala de la Tatarbunar a mai avut o consecinta. Stalin si-a permis astfel sa "infiinteze" la granita cu Romania o entitate statala artificiala numita Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca.
Aceasta ar fi fost de fapt ramasita statului moldovenesc ce nu fusese anexat de tara noastra in 1918, creand un asa-zis continuator si incercand sa legitimizeze pretentiile sovietice asupra Basarabiei.
Raptul Basarabiei si Bucovinei de Nord
Atunci cand Basarabia si Bucovina de Nord au fost anexate, in iunie 1940, sovieticii au trecut la executii si deportari in masa ale romanilor. La Fantana Alba, 3.000 de oameni ce vroiau sa se refugieze in Romania au fost mitraliati de soldati sovietici. De altfel, in momentul eliberarii Basarabiei si Bucovinei, s-au descoperit cu oroare zeci de gropi comune. Este estimat ca numarul victimelor pe intreaga perioada a regimului sovietic in aceste doua provincii romanesti ajunge undeva la 700.000.
Consecintele devastatoare pentru tara noastra a celui de-Al Doilea Razboi Mondial au fost agravate de comunistii romani, servili regimului sovietic. In 1947 se recunoaste granita intarita de ultimatumul sovietic din 1940 si ca un semn al obedientei absolute, in anul urmator, Petru Groza semneaza un protocol prin care Insula Serpilor este cedata Uniunii Sovietice.
Stalin cioparteste Basarabia, sudul si nordul revenind Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, iar restul Basarabiei devine Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Totusi, isi da acordul ca intregul Ardeal sa revina inapoi Romaniei, ca o contributie a efortului de razboi impotriva nazistilor.
Reintregirea, un vis frumos al anilor '90
Dupa revolutie, insuccesul inlaturarii vechii nomenclaturi din aparatul de stat a condus la situatia dezastruoasa, din toate punctele de vedere, de astazi. Printre altele s-a evitat discutarea problemei unirii, desi poporul roman isi dorea acest lucru.
Astfel, reintregirea cu Basarabia a fost sabotata atat din interior, dar va fi si din exterior. Escaladarea tensiunilor dintre populatia rusa minoritara si romanii majoritari din Basarabia a dat nastere la Conflictul din Transnistria. Separatistii au fost sprijiniti de Armata a 14-a Rusa si au infiintat dincolo de Nistru un stat autoproclamat.
O situatie asemanatoare o intalnim in Abhazia. Provincia georgiana a fost anexata de Uniunea Sovietica, alaturi de intreaga Georgie in anii '20. Dupa destramarea statului sovietic, Federatia Rusa a sprijinit tendintele separatiste din aceasta provincie ducand la o serie de razboaie si epurari etnice indreptate impotriva georgienilor. Statul georgian clasifica acest teritoriu ca fiind sub ocupatie rusa, in constrast cu pozitia oficiala a Federatiei Ruse care sustine ca Abhazia este independenta.
In 1997, un alt teritoriu romanesc a fost instrainat. Adrian Severin, pe atunci ministru de externe, a renuntat la orice pretentie romaneasca fata de Insula Serpilor si a cedat-o benevol Ucrainei.
Pretextul a fost cel al aderarii Romaniei la NATO, care nu se putea face daca existau astfel de revendicari teritoriale din partea tarii noastre. Desi au primit insula, ucrainienii au cerut apoi si extinderea frontierei maritime in detrimentul nostru, ajungandu-se cu acest litigiu pana la Curtea de la Haga.
Dupa cum observam, astazi avem de-a face cu o Romanie dezmembrata. Granita estica ramane in continuare mostenirea tragica a cumplitului an 1940. Insa, romanii din dreapta si stanga Prutului nu au uitat ca, in ciuda imprejurarilor potrivnice, ei pot fi din nou uniti. Ca in ciuda minciunilor si a manipularilor poate exista o Romanie reintregita, iar cele doua Poduri de Flori din mai 1990 si iunie 1991, raman un monument incontestabil al acestei dorinte. Sursa: Ziare.com / www.tribuna-basarabiei.ro
