Istoria dezvaluita: STRICT SECRET, Dosarul 009 - Canibalismul în socialism. Documente din arhiva secreta a RSSM

STRICT SECRET : Dosarul 009

Ani negri în istoria noastră sunt de ajuns şi de rămas. De aceea, din start avertizez  cititorul nostru, că nu este vorba de anul 1812, cînd Basarabia a fost ocupată de Rusia. Nu este vorba nici de anul 1940, cînd tot aceşti „eliberatori” numai că deja sovietici ne-au poposit a doua oară. Greşeşte cititorul dacă crede că se va vorbi de 1944, cînd tot „eliberatorii roşii” ne-au  făcut o vizită şi au tot uitat să se ducă pînă azi. Fără îndoială, la anii negri din istoria Moldovei se înscriau şi anii 1940, 1941, 1944, 1949 cînd sute de mii de familii de moldoveni (şi nu numai-n.a) au fost represaţi, torturaţi, omorăţi , schilodiţi, aruncaţi de vii în gropi cu var. Aceşti oameni sunt cu adevărat martiri ai neamului. Sigur, că anii nominalizaţi sunt ani tragici din istoria noastră, dar totuşi, nu pot fi comparaţi cu anul 1947, şi nu de aceea că acesta e anul cînd a fost organizată foamete de sovietici, dar, de aceea că RSSM a fost cuprinsă de canibalism în proporţii impunătoare. Mai mult  decît atît – întrebuinţarea în calitate de hrană a cadavrelor umane.

Este binecunoscut faptul că, foamea din 1947 a fost un rezultat al deciziilor şi acţiunilor regimului sovietic. Oricît s-a străduit istoriografia comunistă să dea vina pe o moştenire a fascismului şi a „secetei din 1945 – 1946”, n-a izbutit să justifice politica antinaţională şi antiumană a regimului stalinist.

În 1946, cînd de acum mureau de foame zeci de mii de basarabeni, industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută, a uleiului – cu 39,5, a cărnii – cu 32,5 , a conservelor – cu 101,9 procente. Acest lucru îl aflăm din sursa oficială – gazeta „Moldova Socialistă”, 1947 din 28 ianuarie. E clar că aceste produse  alimentare  proveneau din producţia achiziţionată de la ţărani şi se exporta în URSS, în timp ce producătorii din Moldova mureau de foame.

 Istoricul Anton Moraru în lucrarea „Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812 – 1993” (Chişinău, 1995) scrie:

„Foametea care s-a abătut pe capul nostru odată cu venirea armatei roşii şi a puterii sovietice a fost una dintre cele mai îngrozitoare pagini din istoria basarabenilor. Numărul morţilor şi a distroficilor creştea necontenit. Conform datelor colectate de organele de ocrotire a sănătăţii, dacă la 25 decembrie 1946 erau înregistraţi în RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 numărul lor crescuse pînă la 190 mii.

În timpul foametei din anii 1945 – 1947 în RSSM au decedat, doar din motive de subalimentaţie, peste 200 mii de oameni...”. Cîţiva istorici şi ziarişti harnici şi îndrăzneţi, care au studiat tema respectivă au publicat un şir întreg de articole şi cărţi. Printre aceştia se numără Ion Şişcanu, Larisa Turea, Ion Ţurcanu, Valeriu Pasat, Alexandru Moraru şi alţii.

Dl V. Pasat a publicat la Moscova o culegere de documente inedite, foarte importante pentru specialiştii ce studiază perioada 1940 – 1950 din istoria Moldovei  (vezi V.I.Pasat „Trudnîe straniţî istorii  Moldovî 1940 – 1950”, Izd. „Terra” Moskva 1994). Tot la capitolul – culegeri vreau să menţionez munca neobosită a ziaristului Ilie Lupan, care încă în 1990 la editura „Cartea moldovenească” a lansat culegerea „Fărîmă cea de piîne...”. Au mai urmat şi alte articole, materiale documentare, memorii – amintiri, dar cu toate acestea, consider că tema „Foametea şi canibalismul din 1947 în RSS Moldovenească” are o sumedenie de spaţii nevalorificate, fapt care m-a determinat ca prin publicarea cîtorva documente de arhivă din prezentul articol să aduc o modestă contribuţie la dezvăluirea  celor întîmplate în 1947 în RSS Moldovenească, ţară înjghebată de Iosif Stalin în 1940. Dintre cele mai recente apariţii, se numără culegerea de documente secrete sovietice”Victimele terorii comuniste din Basarabia” (volumul I) semnată de istoricul-arhivist şi publicist Alexandru Moraru.

Autorul a dedicat  cazurilor de canibalism în Basarabia din 1947 un capitol de documente aparte. Grozăvia celor expuse in carte este de ne maginat.Este o carte- şoc !

Odată ce veni vorba de anul 1940, atunci, la 2 august la Moscova, învăţătoarea din Orhei Zinaida Crăcinescu, care a fost o marionetă din scenariul de justificare a anexării Basarabiei de URSS, a exprimat „rugămintea norodului moldovenesc” de a o primi în componenţa URSS şi de a forma RSSM. Fapt care şi s-a produs. Dar, e mare Dumnezeu! N-au trecut nici 3 luni şi casa distinsei tovarăşe învăţătoare a fost naţionalizată de puterea sovietică. Mai popular spus, a vrut „drujba” şi a rămas fără casă. (vezi: ANRM, fond 3002).

Tot în 1940, apoi cu continuare în 1944 după operaţia Iaşi – Chişinău noii stăpîni au început a “duce” de aici tot ce era mai de preţ din patrimoniul naţional . S-a furat din muzee, biblioteci, arhive şi multe alte instituţii. Poate că măcar urmaşii noştri vor îndrăzni să ceară înapoi aceste bunuri materiale ale neamului nostru. Vezi: revista „Dosarele istoriei” nr.11 din 2001 „Tezaurul României la Moscova”. La acest capitol, nu sunt chiar atat de optimistă să cred, că urmaşii vor avea izbîndă ştiindu-i pe cei,care nici azi n-au scos armata de ocupaţie din Transnistria şi pe noi, plini de curaj pînă ce nu ieşim din casă!

Voi încerca să fac o descriere a situaţiei generale, imediat după august 1944.

Pe majoritatea teritoriului Basarabiei s-au dus lupte crîncene, majoritatea caselor erau distruse sau avariate, agricultura cu un număr impunător de terenuri minate era pusă la pămînt, lipsa acută de seminţe. Satele lipsite de cei mai buni gospodari, care încă în 1940 – 1941 au fost împuşcaţi sau deportaţi în Siberia. Nu există familie, care să nu fi suferit de pe urma ocupanţilor sovietici. La sate şi oraşe bîntuiau boli şi infecţii. Îndrăznesc să amintesc că colhozurile şi sovhozurile erau încă numai pe hîrtie.

Deci, dacă statul are nevoie de grîu, el trebuia de “luat” de la ţăranii particulari, care de abia începeau să se ridice din ruinele războiului. Sigur, că pentru a face acest lucru era necesar de mai mult de patru luni. Dar, cu regret, n-a fost să fie aşa. După 4 luni de pace, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSS Moldoveneşti a luat o hotărîre, înregistrată cu nr.13 din 6 ianuarie 1945. Îmi voi permite să citez documentul respectiv.

„CU PRIVIRE LA EXPORTAREA GRÂULUI

 ÎN ŢINUTURILE HABAROVSC ŞI PRIMORSC”

Întru îndeplinirea hotărîrii Sovietul Comisarilor Norodnici ai URSS din 29 decembrie 1944 „Cu privire la transportarea grîului în Orientul Îndepărtat”, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSSM hotărăşte:

1.  A-l obliga pe şeful oficiului „lugozagotzerno” tov. Tevosean să expedieze în ţinuturile Habarovsc şi Primorsc 40,0 mii tone de cereale, inclusiv: în ianuarie – 24,0 mii de tone şi în februarie – 16,0 mii de tone.

2.  În legătură cu faptul că hotărîrea din 29 decembrie 1944 „Cu privire transportarea grîului în Orientul îndepărtat” a fost primită prin telegraf abia la 1 ianuarie 1945, a intervenit, pe lîngă Sovietul Comisarilor Norodnici, să transfere cele 16,0 mii tone, preconizate pentru luna decembrie – în luna februarie.

3.  Şeful căii ferate Chişinău tov. Baniveţki să asigure vagoane pentru a fi încărcate şi expediate conform solicitărilor „lugozagotzerno” .

4.  A-i obliga pe preşedinţii comitetelor judeţene şi raionale să asigure îndeplinirea planului de transportare a pîinii din localităţile inaccesibile la staţii.

5.  Controlul pentru îndeplinirea hotărîrii în cauză se pune pe sema Comisariatului Controlului de Stat al RSSM.

Locţiitorul Preşedintelui Sovietului

Comisarilor Norodnici a RSSM   N.Smorigo

Şeful Cancelariei Comisarilor

 Norodnici a RSSM   L.Diacenko

Din textul documentului publicat mai sus, putem trage concluzia că, nu numai patrimoniul naţional era încărcat în vagoane şi cărat în Rusia, ci şi pîinea, un produs necesar vital.

Este destul de greu de vorbit despre canibalism. Cu atît mai mult despre canibalism la noi în Moldova. Nu în junglele Africii şi nici în Amazonia, ci aici la Chişinău, Orhei, Bălţi, Cahul ş.a. A se mînca unii pe alţii (la figurat!) e specific moldovenilor din părţile locului. Noi cu uşurinţă primim în casa noastră un străin, acceptăm ca acesta să ne conducă, să culeagă roadele muncii noastre... dar cînd e vorba de cineva din conaţionalii noştri “îl păpăm”. La fel procedează şi acel, care printr-o minune a ajuns şef.

Cu regret, ceea ce vreau să vă prezint nu este la figurat ci de facto. Canibalism în socialism. Anul 1947. Vă pun la dispoziţie cîteva documente extrase dintr-un dosar al Procuraturii RSSM din acel an. Majoritatea documentelor acestui dosar poartă menţiunea: STRICT SECRET. Aceasta se păstrează în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova. Nu intenţionez să comentez documentele care le pun la dispoziţia cititorului nostru şi să ne ferească Bunul Dumnezeu de cele ce veţi citi mai jos.

Strict Secret

09-96 CC                               Secretarul CC al PC (b) din Moldova

21.01.47                                                                                     tov. Coval

          În raionul Cotovski, satul Caracui a avut loc un caz de ucidere şi folosire în mîncare a unui copil de 2 ani. Cetăţeana Şveţ Evdochia Sergheevna a plecat în ziua de 18 ianuarie 1947 ca să-şi primească porţia de pîine, unde s-a reţinut o oră – două. Revenind acasă ea a găsit-o omorîtă pe fiică-sa Vasiliţa în vîrsta de 2 ani. Corpul fetiţei era tăiat în două părţi.

Criminali s-au dovedit cei trei copii ai ei: Serghei – anul naşterii 1935, Maria – anul naşterii 1938 şi Gavril – 1941. Cu o zi mai înainte de omor, Serghei i-a propus mamei sale s-o omoare pe Vasiliţa. Mama s-a opus categoric şi i-a interzis să facă această crimă odioasă. Dar cînd s-a întors de la punctul de distribuire a pîinii, cei trei copii de acum mîncaseră corpul şi picioarele.

În urma controlului s-a constatat că familia Şveţ trăieşte într-o sărăcie de neînchipuit. Soţul ei a murit acum 10 zile, la întreţinere i-au rămas patru copii. Deţine 3,5 ha de pămînt. A fost scutită de impozite.

În anul 1946 a primit de la stat 130 kg de seminţe şi 160 kg pentru produse. Copiii sunt bolnavi de distrofie de gradul 1 – 3. Actualmente ei au fost izolaţi într-o casă cu bolnavi de distrofie.

Procuror al RSSM  S. Colesnic

28.02.1947                                                                     Strict  Secret

Procurorului RSSM tov. Colesnic

Notă specială

În primele zile ale lunii februarie Petru Bursacovschi din satul Olăneşti a tăiat din trupul tatălui mort în vîrstă de 63 de ani şi a mîncat o parte din corp.

La cîteva zile a decedat şi cet. P. Borsacovski.

Procuror ad-interim al judeţului Bender Scripnic

Strict secret

009-579 C

18.IV-47

Locţiitorul procurorului general al URSS

general – locotinent de justiţie

tov. Vavilov A.P.

Notă specială

Vă aduc la cunoştinţă că Repkin Ivan Vasilievici, anul naşterii 1898 din  judeţul Soroca împreună cu cetăţeana Repaţkaia Evdochia Ivanovna, în martie 1947, au ucis-o pe Repaţkaia Eufrosinia şi au mîncat-o.

În noaptea de 8 aprilie a-c- aceiaşi cetăţeni l-au ucis pe Mukomol Grigori Alexeevici în vîrstă de 12 ani şi o parte din corp au folosit-o în mîncare.

Persoanele în cauză au fost arestate şi trase la răspundere penală conform art. 56-17 al Codului Penal.

Procuror ad-interim al RSSM Drugobiţki

STRICT SECRET

27 C                                                            Locţiitorului procurorului RSSM

tov. Drugobiţki

Notă specială

La 27 martie 1947 Procuratura judeţului Bălţi le-a arestat pe locuitoarele satului Singereni – Ţurcan Afajia – anul naşterii 1887, Ţurcan Daria I., a.n.1928, Ţurcan Eudochia I. – a.n. 1932. Ele sunt învinuite că la 17 martie 1947 au invitat-o în ospeţie pe cetăţeana Chiriac Zinovia I. şi au gâtuit-o. O parte din carne au folosit-o în mîncare, iar altă parte au vîndut-o la piaţa din Bălţi la preţul de 40 de ruble kilogramul.        

Locţiitorul procurorului judeţului Bălţi

Tureţki

                                                      SURSA : ANRM , F.3085 , inv. 1 , d. 129

Cazuri de acest fel  au fost cu sutele. Nu avem mare plăcere să publicăm asemenea lucruri, dar istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost, Făptaşii înfometaţi de mult şi-au dat seamă în faţa lui Dumnezeu. Foametea organizată a fost o tragedie naţională şi a fiecărei familii in parte.

                              

Lenuţa Chiriac, absolventă a facultăţii de istorie (2010)

Universitatea de Stat “Ion Creangă”

sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro

„Victimele terorii comuniste din Basarabia”

Este denumirea noii  culegeri  de documente inedite a cărui editor este déjà cunoscutul istoric-arhivist  şi publicist  Alexandru Moraru. Cartea a apărut câteva saptămâni în urmă la Editura "Iulian" şi conţine 307 documente inedite de arhivă plasate pe 444 de pagini. Documentele înserate au fost depistate de către domnia sa pe parcursul a mai multor ani de cercetare a temei  "Crimele comunismului si rezistenta antisovietică din Basarabia 1944-1954" în Arhiva Naţională a Republicii Moldova  şi în Arhiva organizaţiilor social-politice a RM (fosta Arhivă a CC al PCM).   

Lucrarea  este dedicată tuturor celor, care au pătimit de pe urma ocupanţilor sovietici, inclusiv bunicului editorului Ion Alexandru Moraru,  arestat în 1941 şi impuşcat de organelle NKVD-ului   în ianuarie 1942 şi tatălui editorului  Valeriu Ion Moraru, care împreună cu cei trei fraţi ai săi au fost deportat în Siberia.Cel mai mare din ei avea 18 ani(Alexandru), iar cel mai mic(Nicolae) avea 9 ani. Aceşti copii "duşmani ai poporului"pentru a supraveţui au fost puşi la o muncă grea pe tot parcursul celor 9 ani aflaţi în Siberia.

Cartea este împărţită în câteva părţi: 

1. Devotament faţă de breaslă (scriitorul şi publicistul Victor Ladaniuc despre Alexandru Moraru);  
2. Despre editor(din prefaţă ilustrului istoric dr.Gheorghe Buzatu la lucrarea Alexandru Moraru"Basarabia antisovietică", Ed."Demiurg"  apărută în 2009 la Iaşi.);  
3. Cuvânt înainte;  
4. Rezumatul celor 307 documente inedited;  
5. Conţinutul documentelor;   
6. P.S Victimele terorii comuniste rămase acasă...în Moldova;  
7. 1947:Consecinţele foametei organizate de sovietici (documente şocante după copiile originalelor din Arhiva Naţională a Republicii Moldova);  
8. Cuprinsul.

Coperta noului volum a fost realizat de fiica editorului Laura Moraru, elevă la Liceul roman-englez Mircea Eliade din Chişinău. La pregătirea cărţii a participat cu succes şi tânărul  fotograf Oxana Tertiuc.

Cu siguranţă,că dacă nu se împlica financiar în acest proiect prietenul nostru şi omul de afaceri, Iurie Nicula,un mare patriot, cartea avea încă multă vreme să aştepte lumina tiparului. Aşi zice că respectivul volum în consecinţă este o muncă enormă de câţiva ani buni şi nu este altceva decât o enciclopedie incompletă ale crimelor  săvârşite de sovietici împotriva populaţiei din Basarabia,indiferent de naţionalitate sau religie.

Este o carte-şoc, o carte plină de tragedia ocupaţiei,deoarece documentele prezente sunt sovietice şi au fost depistate de editor în fondul arhivistic al Procuraturii RSSM,o instituţe, ale căror documente au credibilitate la stimatul nostru cititor.

Îl felicităm pe Alexandru Moraru cu acest succes profesional şi aşteptăm cât de curând volumul doi al acestei culegeri.

Autor: colonel (r) Andrei COVRIG 
Sursa: Romanian Global News 

                                                                           ***      

            Profesorul Alexandru Moraru, specialist recunoscut şi apreciat în problemele de istorie contemporană şi de arhivistică, harnic editor al surselor trecutului, s-a impus mai cu seamă în ultima vreme graţie studiilor şi volumelor tipărite la Chişinău ori în Ţară, mai precis la Iaşi şi Bucureşti. În această privinţă, avem în vedere în chip aparte studiul Basarabia sub ocupaţia Kremlinului. Canibalismul provocat de sovietici (Documente şocante)[1] şi volumul, în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Anatol Petrencu, Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia. 1941-1944. Culegere de documente[2].

            Prezentul volum, rod al unor investigaţii de preferinţă şi de durată, reuneşte 150 de documente, depistate în Arhivele din Chişinău şi, în două cazuri, provenind din fondul personal al editorului (relativ la trecutul membrilor familiei sale victime ale urgiei staliniste), majoritatea copleşitoare a materialelor fiind inedite. Semnificaţia ştiinţifică şi documentară a materialelor este excepţională. Întrucât sunt puse în evidenţă fapte şi persoane de regulă ignorate până acum. Mai precis ies la iveală acele persoane care, în cadrul Basarabiei eliberate (1941-1944), s-au ilustrat pe frontul luptei anticomuniste, dar care ulterior, tocmai de aceea, în urma ocupării teritoriului dintre Prut şi Nistru de către forţele Armatei Roşii şi ale NKVD-ului şi integrării ţinutului în componenţa URSS, au fost judecate şi condamnate, la confluenţa anilor ´40-´50, la ani grei de temniţă ori mai ales la deportare în zonele îndepărtate „interne” ale Imperiului Roşu (de regulă, în Siberia sau în Asia centrală). Basarabenii surghiuniţi în atare condiţii s-au întâlnit cu ce-i care-i precedaseră, în urma amplei operaţiuni înfăptuită de NKVD în iunie 1941, în zilele care au precedat nemijlocit atacul Axei împotriva URSS.

            Volumul ne plasează, aşadar, în plină epocă a Gulagului. Iar, prin deznodământul cauzelor surprinse, şi în etapa care a succedat rapid morţii lui I. V. Stalin – aceea a Dezgheţului. Cele mai multe documente datează din anul 1954, iar aspectele reflectate  se reduc în fond la unul esenţial: corectarea, prin deciziile justiţiei, care şi câtă mai funcţionau în epoca post-stalinistă în Basarabia desprinsă cu forţa din cuprinsul Patriei-Mame în 1944, precum şi Nordul Bucovinei ori Ţinutul Herţei, mai apoi Insula Şerpilor[3], a destinelor frânate ale românilor dintre Prut şi Nistru.

            Din motive pe care nu considerăm necesar a le detalia, faptele şi procesele desfăşurate în Basarabia Românească în cursul epocii staliniste le integrăm pe deplin Holocaustului Roşu, care a bântuit întreaga Ţară şi toată românimea. Dr. Florin Mătrescu, un specialist român stabilit în Germania şi recunoscut pe plan mondial prin amploarea şi temeinicia investigaţiilor sale, a furnizat următoarele date relativ la victimele Holocaustului Roşu pentru România în ansamblu:

    a. Prizonieri de război în URSS                                         180 000

    b. Ucişi în lagăre şi închisori                                              500 000

    c. Ucişi în timpul colectivizării forţate:                                200 000

    d. Revoluţia din decembrie 1989                                          1 400

    e. Mişcarea de partizani                                                      10 000

    f. Perioada ceauşistă                                                           60 000

    g. Basarabia şi Bucovina, ca teritorii înstrăinate              1 500 000

                                     Total                                     2 451 400[4]

            Fără pretenţii exagerate, volumul colegului Alexandru Moraru este remarcabil prin dezvăluirile referitoare la tragedia individului sub zodia Răului absolut, altfel spus în Imperiul Gulagului, pe care Al. Soljeniţin, într-o creaţie literară de geniu, a impus-o definitiv şi în parametrii naturali oprobriului Umanităţii.

            Nu vom încheia înainte de a menţiona că perioada şi problemele de referinţă au beneficiat deja de contribuţii relevante apărute la Chişinău[5].

            În sfârşit, felicitându-l pe colegul Alexandru Moraru pentru realizarea prezentului volum, trebuie să-i mulţumim pentru efortul şi izbânda sa ştiinţifică deosebită, după cum şi pentru cuvintele de bine ce ne sunt adresate şi care deschid această CARTE.

                                                                                          Dr.  Gheorghe Buzatu

Iaşi, 19 august 2009    

---

[1] Apud Stela Cheptea, coordonator, Paradigmele istoriei, II, Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2009, p. 104-109.

[2] Iaşi, Casa editorială Demiurg, 2008, 350 p. + ilustraţii.

[3] Cf. Vasile Diacon, Reîntregirea. Basarabia, Bucovina şi Insula Şerpilor în dezbateri ale Parlamentului României, Iaşi, Tipo Moldova, 2006; Dominuţ Pădurean, Insula Şerpilor, Constanţa, Editura Muntenia, 2004.

[4] Florin Mătrescu, Holocaustul Roşu. Crimele comunismului internaţional în cifre, III, ediţia a III-a, Addenda, Bucureşti, Editura Irecson, 2008, p. 27.

[5] Vezi, în acest sens, Valeriu Pasat, Calvarul (Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS Moldoveneşti, 1940-1950), ed. citată; Ion Ţurcanu, Moldova antisovietică (Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupaţiei  sovietice, 1944-1953), Chişinău, Editura Prut Internaţional, 2000; Elena Postică, Rezistenţa  antisovietică în Basarabia, 1944-1950, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1997; Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei, Cartea Memoriei, vols. 1-4, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1999-2007.

Alte carti ale D-lui Profesor Alexandru Moraru, ce merita sa fie citite de cat mai multi români.:

  Maresalul Ion Antonescu si Basarabia 1941 -1944

Culegere de documente

* * *

 Basarabia antisovietică

Istoria dezvaluita (continuare) : DOSARELE ACUZĂ REGIMUL SOVIETIC

CRIMINALI HALATE ALBE 

( Schiţă din istoria  medicinii moldoveneşti sub ruşi ) 

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist

Sursa: Tribuna Basarabiei

Anii stalinismului în istoria noastră a fost nu numai o perioadă de ocupaţie a Basarabiei de armata sovietice în 1940, nu numai a represiilor şi crimelor sângeroase ale noilor stăpâni contra locuitorilor băştinaşi, ci a fost şi o perioadă când au fost puse bazele lichidării spiritulu, moralului şi al fizicului. 

În scopul de a evita ocupaţia bolşevică în iunie 1940 majoritatea cadrelor medicale din Basarabia  au trecut Prutul retrăgându-se în adâncul ţării. După un an, când Armata Română, condusă de Mareşalul Ion Antonescu a restabilit frontiera strămoşească, o parte din medici şi alţi lucrători din respectiva breaslă au mai muncit în Basarabia până când în primăvara anului 1944 Basarabia românească a fost ocupată de ruşi pentru o perioadă foarte îndelungată. 

După tancurile ocupanţilor sovietici, au dat năvală , care aduşi , care în căutarea bogăţiilor o puzderie de specialişti, inclusiv şi în domeniul medicinei ( unii chiar fără studii de profil, dar convingându-i pe funcţionarii de la cadre, că ei de mici copii au visat să lucreze medici ). Fără îndoială, că printre aceştea erau şi specialişti cumsecade, dar trecuţi prin filtrul ideologic bolşevic, vedeau populaţia băştinaşă ca pe nişte triburi sălbatece. În noua Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, înjghebată de marele cârmaci Stalin, pe pământul care mai rămase, după ce i s-au îndeplinit toate poftele teritoriale ale republicii- surori Ucraina era un dezastru la toate capitolele, inclusiv medicină. 

Anul 1944. După bombardamentele sovietice întreaga Basarabie era numai ruine. Comportamentul noilor stăpâni ar putea fi caracterizat printr-un singur cuvânt - fărădelegea. (vezi: Alexandru Moraru” Cadrele bolşevicilor-1-2-3 în „Flux” ediţie de vineri din 20 ianuarie; 3 martie şi 28 aprilie 2006 ) 

Peste tot domina mizeria, bolile şi infecţia, multe aduse de sovietici odată cu păduchii. Lupta autorităţilor sovietice împotriva ţăranului român din Basarabia şi împotriva proprietăţii private au dus la foametea organizată din anii 1946-1947, care a luat mii de vieţi omeneşti (nici până azi nu s-a stabilit cifra  corectă a numărului oamenilor morţi de foame, şi se pare că pentru nimeni această informaţie nu prezintă interes, probabil fiindcă nu este vorba de minorităţi naţionale-Al.M.) şi a dat naştere a câteva sute de cazuri de canibalism (vezi: Al.Moraru „Canibalismul provocat de sovietici”(revista Historia (Bucureşti), nr. 4 din 2009 şi Al.Moraru  „Victimele terorii comuniste din Basarabia” vol.I (culegere de documente secrete sovietice)

Chişinău, 2010 )

Pentru a vă aduce în miezul subiectului, motivat prin faptul, de a percepe atmosfera, care domina în instituţiile medicale, situaţia bolnavilor şi a atitudinii lucrătorilor medicali faţă de bolnavi , vin în faţa Dvs. cu câteva documente inedite, traduse de autorul acestui documentar din limba rusă.

Primul document[i] pe care-l propun, este datat cu anul 1947  şi ziua de 7 ianuarie, adică când foametea  organizată de autorităţile sovietice era în toi. Când un copil lăsat fără supraveghere putea amăgit, luat” cu zahărelul” dus în casă străină, omorât şi mâncat; când morţii în loc să fie înmormântaţi erau mâncaţi, când mama pentru ai menţine pe ceilalţi copii în viaţă, îl omora pe cei mai mic, pentru a asigura hrană celorlalţi...

------------------

ORDINUL  nr. 4

al Direcţiei Generale ale Farmaciilor din RSS Moldovenească

                                                                             or.Chişinău

Controlul farmaciei nr.10 din or. Râbniţa (şeful farmaciei tov. Hesman) de farmacistul tov. Rozenfelid a stabilit următoarele:

1. Starea sanitară a farmaciei este nesatisfăcătoare, în farmacie, cu toate că lucrează  2 servitoare- este murdar, farmaciştii lucrează în halate murdare, iar unii lucrător absolut nu respectă  regulile igienie (de ex. tov.Ţiriulinic  are mâni murdare). 
2. Păstrarea medicamentelor este nesatisfăcătoare: preparatele de administrare lăuntrică se păstrează împreună cu cele pentru administrare externă.Din cauza unei păstrări inadmisibile unele medicamente, cum este ţiuretin,gvaiacol s-au stricat.Etichetele de pe lăzi nu corespund conţinutului: pe etichetă scrie „aspirină cu cofeină”, iar în ladă se află piramidon etc. 
3. Pregătirea medicamentelor  se face nesatisfăcător.Visela nu se spală.Şeful farmaciei tov. Hesman  a preparat cloroform cu ulei de camfor în sticlă în care s-a aflat cerneală,ca urmare conţinutul a căpătat culoarea  albastră; prafurile (probabil, se are în vedere medicamentele-praf) se risipesc. 
4. Evidenţa preparatelor toxice se  duce  greşit, cu devieri de la registru.De exemplu: pantopon este de facto mai mult cu 2,88 , iar morfina- cu 1,05 (în document nu este indicată unitatea de măsură) 
5. În farmacie se practică schimbarea ingredientelor ,adică devierea de la recetă, cu toate că în farmacie sunt prezente  medicamentele scrise în recetă.De exemplu: se înlocuieşte zahărul cu glucoză (receta tov. Ţiriulinic). 
6. Au fost semnalate cazuri , când instituţia  medicală a refuzat eliberarea medicamentelor, deşi în farmacie erau medicamentele solicitate: oxigenat de hidrogen (perechisi vodoroda) şi (ghidrarium ţianatum). 

Cu toate că au fost avertizați de laboratorul analitic de control, care a stabilit calitatea inferioară  a produselor finite, iar tov.Hesman  a primit  mustrare cu preîntâmpinare pentru munca nesatisfăcătoare în farmacie, tov.Hesman nu a tras concluziile cuvenite şi nu numai că n-a îmbunătăţit lucrul, dar a înrăutăţit situaţia şi mai mult.

O R D O N:

1. Motivat prin faptul, că tov.Hesman a adus  farmacia nr.10  într-o stare total deplorabilă, tov.Hesman sa fie eliberat din funcţie şi să i se interzică de a lucra în sistemul Direcţiei farmaceutice a RSSM nu numai  ca şef de farmacie, dar şi la o funcţie mai inferioară. 
2. Şef interimar al farmaciei nr.10 să fie numit tov.Ghenipeli începând cu 15 ianuarie 1947. 
3. Colaboratorului farmaciei nr.10 tov.Ţiriulinic pentru calitatea inferioară de pregătire a recetelor şi situaţia antisanitară  la locul de muncă  se dă mustrare cu preîntâmpinare.

În termen de 10 zile să fie executate propunerile din respectivul act.

Tov. Ghenipeli să primească prin act de la tov. Hesman toată marfa şi materialele preţioase din farmacie.Actul de primire-eliberare să fie întocmit în 2 exemplare: unul să fie anexat la documentele farmaciei , iar altul să fie prezentat  până la 20 ianuarie 1947.Primirea şi eliberarea  bunurilor farmaciei să se facă în prezenţa reprezentantului Direcţiei Generale ale farmaciilor din RSSM, tov. Rozenfelid, şi a tov. Ghenipeli şi   Hesman.

Tov. Hesman după transmiterea farmaciei să se prezinte cu documentele la DGF a RSSM.

Tov. Rozenfelid  să-l ajute pe tov.Ghenipeli să facă orfine generală în farmacia nr.10 , conform propunerilor propuse.

Prezentul Ordin să fie trimis tuturor farmaciilor.

Şeful Direcţiei Generale a Farmaciilor

din RSS Moldovenească   (semnat)  Leibman 

(ştampila)

------------------

S-ar putea crede, ce poate fi mai  rău şi mai trist când în ţară bântuie foametea, canibalismul ?

http://www.tribuna-basarabiei.ro/

Când un om simplu,căruia i s-au luat toate rezervele de hrană de catre funcţionarii bolşevici nu mai are nici o speranţă că va supraveţui . Când autorităţile sovietice după ce au „măturat” toate podurile oamenilor  de grăunţe, încep   să aducă câte ceva înapoi din produsele furate , pentru a le prezenta propagandistic „ajutor trimis de Stalin oamenilor muncii din Moldova”,unii din aceştea,chiar încep să creadă că Stalin s-ar gândi la ţăranul din Moldova...

În anul care a urmat 1948, situaţia în instituţiile medicale din RSS Moldovenească s-a înrăutăţit mai mult. Deoarece limba în care argumentez subiectul este limba documentelor,vă propun un document, care nu este altceva decât  o informaţie prezentetă Biroului CC al PC(b)  de către secretarul CR Leova al PC(b)M[ii] expediată  în ziua de 20 ianuarie 1948, cu numărul de înregistrare 6 :

„ Biroului CC al PC(b) pentru Moldova tov. Ivanov

   or. Chişinău

După alungarea ocupanţilor ( în original e: аккупантов ) germano-români (ca să vezi!-Al.M.) peste

hotarele RSSM, Comitetul Raional alături de restabilirea  organelor puterii de stat sovietice o mare atenţie a atras şi la restabilirea reţelei de instituţii medicale, inclusiv a restabilirii spitalului raional din Leova.

Focarul de epidemie a tifului (сыпной тиф) în prima perioadă după eliberarea raionului de nemţi, lipsa  personalului medical ( un singur medic cu studii medii speciale ) a creat o situaţie alarmantă.

Raicomul nu odată a solicitat de la CC  soluţionarea problemei cadrelor medicale şi auxiliare.

La sfârşitul anului 1944 şi începutul  anului 1945 în raion  au fost trimişi madicii:  Vilk, Faerştein,

Aron, Kogan,Vasserman  şi Gold. Toţi aceştea erau din familii bogate,unii din ei au făcut studii în Franţa, Italia,România la specialitatea terapeuţi.

Cu această  componenţă de medici, comitetul raional n-a putut să se descurce cu problemele ocrotirii sănătăţii.Motivele care au împiedicat  ar fi următoare:

1. Lipsa medicilor  de alte specialităţi ; 
2. Refuzul medicilor nominalizaţi de a se deplasa la lucru în localităţile rurale ; toţi au lucrat şi lucrează în oraşul Leova; 
3. Tendinţele acestora spre îmbogăţire, folosind metoda de primire a bolnavilor la domiciliu contra plată şi a vânzării acestora „celor mai bune medicamente din străinătate” din propriile rezerve; 
4. Practica particulară al fostului medic şef al spitalului şi  al altor medici. Faerştein avea patent oficial cu dreptul de a profesa practica medicală  particulară. 
5. Împotrivirea activă a acestor medici de a primi la lucru în spital şi policlinică a altor medici de altă naţionalitate. Acest moment este destul de convingător în cazul medicului chirurg Pastergelo ( numelui respectiv are corectări esenţiale-Al.M. ) Elisaveta Ivanovna şi a medicului chirurg  Gorbenco  Metislav Mihailovici.

Controlul riguros al al activităţii  spitalului a adus la  următoarele concluzii:

a) prin intermediul organelor MAI şi procuraturii  să se ducă o luptă cu practica particulară de acordarea serviciilor medicale la domiciliu,cu vânzarea „celor mai bune medicamente străine” 
b) este necesar de trimis în raion  medice de diferite specialităţi şi care să fie educaţi în spiritul realităţii   societice.

Dar în perioada de 3 ani , de a schimba-îmbunătăţi  mult în sfera ocrotirii sănătăţii  nu s-a reuşit.

Un şir întreg de probleme, care puteau fi soluţionate, n-au primit  susţinerea Ministerului Ocrotirii Sănătăţii (de ce? - asta ar putea fi o întrebare a unui joc interactiv pentru stimatul nostru cititor-Al.M.).

În primul rând,în anul 1945 în raion a fost repartizată madicul Pastergelo, rusoaică, care a făcut studiile la Institutul din Moscova (probabil se are în vedere Înstitutul de Medicină din Moscova-Al.M.).Din primele zile ea a insistat de a amenaja secţia de chirurgie şi sala de operaţii, pentru a nu permite acesteia să lucreze în spital, fostul medic şef Kogan, a pus la dubii specialitatea medicului nou-venit , apoi a organizat tot felul de comisii, aranjând diferite intrigi, a izbutit s-o concedieze.

Anterior, această concediere a fost recunoscută fără temei şi în cele din urmă Elisaveta Ivanovna a fost restabilită în servici. Pentru lipsa forţată de la servici pentru o perioadă de 8 luni,spitalul a achitat  suma de 12 mii ruble.

În al doilea rând, cel care a fost numit în funcţie de medic- chirurg Gorbenco M.M., de naţionalitate ucrainean, s-a apucat de lucru, a înfiinţat secţia de chirurgie, a desfăşurat o activitate binevenită a secţiei. Secţia de chirurgie a început să fie apreciată de populaţie şi medicul Gorbenco a devenit o autoritate pentru pacienţi.Certificatul privind activitatea secţiei se  anexează.

Cu toate acestea, din iniţiativa fostului medic şef Kogan, în jurul respectivului medic a fost organizat un lanţ întreg de intrigi, urmărind ca scop ştirbirea  autorităţii  chirurgului Gorbenco. În decembrie 1945  a ars clădirea secţiei de chirurgie a spitalului, fapt care a creat condiţii dificile pentru activitate normală a secţiei,dar şi în caeste condiţii secţia a lucrat bine.

În al treilea rând, concluziile noastre s-au redus la faptul, că dacă dorim să îmbunătăţim activitatea spitalului, este necesar de a schmba conducerea.Medicul şef să fie concediat.În această funcţie să fie numit un alt specialist. Prin aceasta se va îmbunătăţi atmosfera din colectiv, se va întări componenţa medicilor şi va fi lichidat familizmul.

Pentru lucrul prost în spital medicul Kogan a fost eliberat din funcţiile de şef al spitalului şi  de medic şef. Însă el nu a a dorit să plece nici în alt raion nici la alt spiral din raion.Kogan şi-a pus scopul de aşi întoarce funcţia din care a fost demis.

În perioada zilelor de 15-17 ianuarie pentru a controla plângerea medicului Kogan în raion a fost delegată în calitate de reprezentant al Ministerului Ocrotirii Sănătăţii Kamina Rahili Davâdovna, care şi-a îndreptat efortul  numai într-o singură direcţie-de al reabilita pe medicul Kogan şi pentru al restabili în funcţia anterioară.Despre acest lucru vorbeşte demersul medicilor,adresat pe numele meu, care se anexează.

Comitetul  Raional al partidului, consideră eliberarea lui Kogan din funcţiile de medic şef şi de şef al spitalului raional o hotărâre corectă, iar Ministerul unional (adică Ministerul Ocrotirii Sănătăţii al URSS-Al.M) nu are temei pentru restabilireaacestuia la lucru.

În calitate de medic el se caracterizează negativ, lucrând în funcţie de medic el nu completa istoria pacienţilor,în afară de careva date generale demografice (potrivit originalului-Al.Moraru) /numele bolnavului, fapt care arată  o indiferenţă faţă de popor. În loc de a lucra în spital el se ocupa de activitate particulară.

În calitate de administrator  s-a arătat impotent de a forma un colectiv apt de muncă. Nu a asigurat construcţia a 2 clădiri ale spitalului. Suma de 100 000 ruble, cheltuită chipurile pentru construcţie, pare a fi dubioasă  şi are nevoie de un control riguros din partea Ministerului Controlului de Stat.

Din punct de vedere politic, se caracterizează ca o persoană, care nu inspiră încredere. În 1945 a fost înlăturat de la lucrul comisiei de încorporare în armată, din motiv că pe oamenii sănătoşi îi scria bolnavi, împiedicînd prin aceasta completarea rândurilor în armata activă. (vezi: certificatul fostului şef al Comisariarului Militar Raional)

În perioada când se sărbătorea aniversarea a 30-a a Marii Revoluţii socialiste din Octombrie, pentru a-şi arăta influenţa şi autoritatea sa în rândurile personalului medical şi auxiliar a întreprins măsuri pentru ca colectivul spitalului să nu participe la demonstraţie. A devenit influent,numai din cauză, că personalul medical mijlociu este compus până ce din oameni cu puţină carte,care au fost instruiţi pe loc(certificatul membrului Biroului CR al PC(b)M, şeful secţiei raional al MSS(Ministerului Securităţii de Stat-A.M.) tov. Iaroşenco şi lista personalului medical al spitalului se anexează).

Comitetul Raional al partidului a considerat şi în prezent consideră că medicul Kogan trebuie de folosit la un lucru în altă parte.Influenţa lui Kogan asupra medicilor, mai este asigurată şi prin faptul că, în oraş lucrează medicul Golid, ginerele  lui Kogan. Sora lui Kogan lucrează la spital la funcţia de şefă al laboratorului.

Această influenţă se mai confirmă şi prin faptul, că în luna decembrie,din cauză că în raion a izbucnit un focar de tif (сыпной тиф) a formată o comisie extraordinară  de luptă cu epidemia,la care a hotărât întărirea medicilor după fiecare sector. Cu regret, această hotărâre n-a fost îndeplinită de medici. Am fost nevoiţi să recurgem la măsuri de presiune suplimentară.

Reeşind din cele expuse mai sus, Comitetul Raional de partid consideră necesar:

a) de a da dispoziţie Ministerului unional de a nu-l restabili pe Kogan la servici;

b) de al rechema din raion pe ginerele lui Kogan-medicul Golid;

c) de a-i rechema din raion pe medicii Aron şi Faerştein;

d) de a trimite în raion în locul acestora  medici educaţi  de şcoala sovietică şi de realitatea sovietică.

Pentru organizarea  lucrului de ocrotire a  sănătăţii în raionul de frontieră aceste condiţii sunt minimale.

Secretarul CR Leova al PC(b)M    / semnat / Kiverin”

Aceeaşi situaţie era in majoritatea raioanelor din RSSM , unde nu te întorceai cu ochiul liber se vedea activitatea astfel de caracatiţe în  structurile medicale.Totul era sub controlul lor, de la cele mai mici farmacii pînă la funcţiile importante  din respectiva ramură. Sistema acestora fiind bine organizată  făcea ravagii prin policlinici şi spitale.Îmbogăţirea de pe sama bolnavilor devenise o prioritate pentru asemenea structuri  criminale.Daca nu vom fi naivi, vom putea înţelege ca asemenea căpuşe activau cu succes peste tot acolo unde se putea primi bani nemunciţi sau funcţii nemeritate.

Vă mai propun un document şocant în opinia mea, care face puţină lumină în situaţia din RSSM în perioada primului trimestru al anului 1953.El a fost depistat din fondul arhivistic al Procuraturii RSSM şi este depozitat la Arhiva Naţională a Republicii Moldova.

Pregătind acest documentar pentru tipar, am hotărît respectivul document să-l prezint stimatului nostru  cititor în limba originalului (adica rusa) [iii]:

« № 9-304/622    2 апреля 1953 г.

Совершенно  секретно

Главному Прокурору СССР

Государственному Советнику Юстиции I класса

Товарищу  Сафонову Г.Н.

С П Е Ц И А Л Ь Н О Е     Д О Н Е С Е Н И Е

                                              Об аресте некоторых врачей , занимавшихся

                                              вредительством и антисоветской агитацией.

В январе –марте месяцах 1953 года органами МГБ МССР с санкцией прокурора МССР и прокурора  Тираспольского округа было арестовано несколько врачей , которые занимались вредительством и проведением среди населения антисоветской агитации.

Расследованием установлено, что врачи г.г. Бендеры и Тирасполя Финкельштейн  Шулим Абрамович , Тульчинский Маркус Ицкович , Касап Ихель Иделевич  и Боровский Павел Петрович происходят из семей крупных торговцев , медицинское образование  получили за границей .

Финкельштейн , Тульчинский и Касап , обучаясь в Падуйском  и Моденском  университетах в Италии , добровольно вступили в фашистскую организацию «ГУФ»(группа университетских фашистов ), целью которой являлась борьба с коммунистическим и рабочим движением ,укрепление фашистской диктатуры в Италии.

Все перечисленные лица имели фашистские членские билеты , регулярно платили членские взносы  и пользовались  различными  привилегиями со стороны фашистских властей(бесплат-ный  проезд по железной дороге, бесплатное  посещение театров , пониженные цены на питание и.т.д. ).  

Оставаясь на буржуазно-националистических позициях, перечисленные выше обвиняемые на протяжение  ряда лет в Молдавии систематически среди окружающих их лиц проводили антисоветскую агитацию  националистического характера.

Установлено , что Финкельштейн , Тульчинский , Касап и Боровский ненавидели Советскую власть и русский народ. В беседах  с приближенными  ими лицами оскорбительно отзывались о русской культуре и науке , клеветали на русских ученых , восхваляя при этом культуру и науку западно-европейских  капиталистических стран и особенно США.

Все арестованные имели радиоприемники , посредством которых  слушали антисоветские радиопередачи «Голос Америки» и «Би-би-си» а затем распространяли среди населени разные  антисоветские измышления. Обвиняемые Финкельштейн, Тульчинский , Касап  и

Боровский клеветали на национальную политику  Советского государства. Открыто заявили,

что якобы Советское правительство всячески притесняет  евреев, не дает им никаких прав  и что пролетарская диктатура аналогична фашистской .

Проводя антисоветскую националистическую агитацию, обвиняемые вместе с тем восхваляли врагов народа Троцкого, Бухарина, Зиновьева и других.

Произведенной специальной медицинской комиссией проверкой  врачебной деятельности обвиняемых  Финкельштейн  и Боровского  установлен ряд  фактов преступной  вредительской  деятельности  с их стороны.

В своем акте от 4 марта 1953 года медицинская комиссия под председательством профессора

Рыжова  отметила, что  медицинская документация в роддоме и городской больнице находится

в хаотичном  состоянии , многие записи и история болезней отсутствуют, отдельные страницы

вырваны и заменены другими , имеется множество дописываний,  которые произведены после

смерти больных. Проверкой историй болезней установлен  ряд случаев , где смерть больных

была связана  с преступным отношением к своим обязанностям  со стороны врачей Боровского

и Финкельштейн.

В своем заключении медицинская  комиссия  по поводу умершего Цуркан записала:»Причина

болезни  выяснена  не была. Вместо лечения  Цуркан  получил большое количество морфия.

Смерть Цуркан  последовала  от отравления  морфием.»В протоколе вскрытия трупа и  в истории  болезни  причина смерти не указана, протокол вскрытия врачем не подписан.

В  заключении  комиссии в отношении больной Екатеринской  записано, что ей было операция

- резекция ребра и вставлены  резиновые дренажи. 3 апреля 1949 года больная,  в тяжелом состоянии, была выписана  врачем  Боровским из больницы , а 24 мая 1949 года  она вновь

поступила  в больницу в тяжелом состоянии, где вторично оперирована  и во время операции

умерла.

В заключении медицинской комиссии в отношении больной Екатеринской  указано, что смерть последовала  в результате  неправильных действий врача Боровского и неправильного ее лечения .

Допрашиваемая 28 февраля 1953 года в качестве свидетеля медицинская сестра больницы Куликова Дарья Петровна по этому вопросу показала следующее:

«…Боровский буквально зарезал больную на столе, что он с ней делал было ужасно, он перевернул все легкие , изрезал ей всю грудь , но трубок так и не изъял , так как Екатеринская умерла на операционном столе…»

12 июля 1950 года в Бендерскую больницу по поводу кишечного кровотечения  поступил больной Золотой Сергей И.., что было подтверждено консультацией врача Боровского, а 14 июля Боровский  произвел больному  Золотому операцию, по поводу которой врач Боровский в истории болезни записал «патолого-анатомических изменений со стороны желудка не отмечается «.

Комиссия отмечает, что, не найдя источника кровотечения , Боровский совершенно безосновательно произвел  резекцию(удаление)2/3 желудка , а на второй день больной умер.

По этому факту медицинская комиссия  записала:

«Больной Золотой С.И.  не нуждался  в произведенной ему операции- удаление 2\3 желудка.

Резекция желудка способствовала  наступлению смерти.»

В целях скрытия этого факта , запись патанатома  в истории болезни о причине смерти Золотого отсутствует , не найден также и протокол  патолого-анатомического вскрытия.

В акте  медицинской комиссии по гинекологическому отделению роддома, где главвраче работал  арестованный Финкельштейн , так-же  установлены  факты  преступного с его стороны отношения к лечению и оперированию больных. 
5 апреля 1952 года в больницу поступила  больная Раца Пелагея Яковлевна по поводу полного выпадения матки, а 6 мая 1952 года она была врачом  Финкельштейн оперирована (подшивание матки к брюшной стенке), 13 мая 1952 года больная умерла.

При вскрытии оказалось, что больная страдала туберкулезом позвоночника , кроме того у нее был горб , но до операции этого установлено не было. В связи с этим  в заключении комиссии по этому вопросу записано следующее:

«Оперирование больной без элементарного обследования, при котором  просмотрен  был явный  туберкулез костей и желез , является совершенно недопустимым в медицинской практике. Смерть последовала от перитонита , развитию которого  способствовало наличие туберкулеза.»

В медицинском заключении комиссии приведены и другие факты преступного отношения к больным  со стороны врача Финкельштейн , в результате чего наступила смерть или инвалидность.

Кроме указанных лиц , в городе Кишиневе также арестована группа врачей и сионистов, которые  на протяжение ряда лет  систематически занимались  антисоветской деятельностью распространяли всевозможные клеветнические измышления по адресу руководителей партии

и Советского правительства.

Расследованием установлено, что группа врачей: Зайдман Яков Иосифович,  Гольдберг Яков Маркович, Писаревский Илья Самойлович,  Табак Яков Шулимович, Френкель Хаим Гершкович, начиная  с 1946 года  еженедельно – по субботам, собирались у себя на квартирах где слушали  антисоветские радиопередачи «Голос Америки» и «Би-би-си» и тут же возводили всевозможную  похабную  антисоветскую  клевету на советскую власть и ее действительность.

Питая злобную ненависть к Советской власти,  эта группа в течение 6 лет  проводила активную антисоветскую  деятельность , восхваляя  при этом  условия жизни и культуру капиталистичес- ких  стран.

Арестованные Каплун Яков Зусевич и Урфирер Нухим Мошкович, являясь  в прошлом 

членами  националистической  партии сионистов и оставаясь  убежденными  националистами, на протяжении ряда лет  проводили среди населения националистическую  антисоветскую агитацию.

Допрошенные в качестве обвиняемых , вышеперечисленные лица виновными себя признали полностью. 
В отношение 6 человек арестованных расследование уже окончено, а в отношение  группы врачей – 4 человека следствие будет  окончено в ближайшие дни.

Следует отметить, что  об участие  в фашистской организации группы врачей-Финкельштейн, Тульчинского, Касап , Боровского и других МГБ  МССР было известно  еще более 3 лет назад, но арестованы  они только в 1953 года.

До сих пор еще продолжают работать врачами  некоторые бывшие члены фашистской организации «ГУФ» - Оснас  Шулим Иосифович (сын крупного торговца), Рейномен Борис Нусимович и другие. Активной разработки их, видимо, не ведется.

2/IV-53 г.

ПРОКУРОР  МОЛДАВСКОЙ  ССР                           ОСИПОВ «

Государственный Советник Юстиции Ш класса   

Nu prea imi place să comentez documentele ,care  le pregătesc pentru publicare. În primul rînd  de aceea  că documentul de la sine aduce o încărcătură informaţională a timpului, iar în al –doilea  rînd ofer posibilitatea stimatului cititor de a-şi  forma singur opinia şi a trage concluziile necesare.

Sigur ca sunt cazuri, cînd e necesar un comentariu al unui specialist  în materie-atunci cînd în document   lipseşte limita cronologică; sau nu e clar cine a semnat documentul; sau cui îi este adresat  în cazul cînd acest document nu este altceva decît o corespondenţă, se indică doar numele mic si numele tatălui (mă refer la documentele ruseşti si sovietice) etc.

Probabil , că dacă medicii nominalizaţi din ultimul document nu se implicau în politică, puteau „trata” încă mulţi pacienţi din RSS Moldovenească.

Am pegatit şi publicat o mulţime de articole documentare  despre regimul totalitar comunist, în cazul dat însă , vina regimului este mai minoră decît crimele în serie făcute de  oamenii în halate albe.

Nu regimul le-a ordonat să ţină în condiţii antisanitare sute de spitale, farmacii şi policlinici.

Nu regimul le-a ordonat  să ascundă medicamentele deficitare sau să le vîndă cu preţur speculative.

Nu regimul le-a ordonat  prin mită să ajungă la funcţii înalte,ca apoi să angajeze numai conaţionali

Nu regimul le-a ordonat să încalce grosolan jurămîntul lui Hipocrate.

Nu regimul le-a ordonat să fure utilajul şi instrumentele medicale din spitale pentru a practica particular.

Nu regimul le-a ordonat să elibereze certificate false contra bani, celor ce se eschivau de serviciul militar

Nu regimul le-a ordonat să se îmbogăţească pe sama nenorocirilor omeneşti.

Cam  astfel stau lucrurile în perioada propusă. Şi vreau să afirm, că prin mari efortuli au trecut mulţi medici moldoveni, pînă au reuşit  să depăşească criza artificială creată de tot felul de căpuşe mafiotice.

Dar iată aici de acum este vina regimului.

[i] Arhiva Naţională a RM, F. 3085, inv.1, d. 129, f. 44

[ii] Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM, F.252,inv.1,d.134, f.1, f.1v, f.2.

[iii] Arhiva Naţională a RM , F.3085, inv. 1 , d.693, f. 12-16

Sursa: Tribuna Basarabiei / Alexandru Moraru