Alexandru
Moraru,
istoric-arhivist şi publicist (Mun. Chișinău)
În Cartea de Aur a Neamului Românesc, alături de marii noştri voievozi şi ca urmaş demn al acestora, cu litere de foc şi sânge, stă scris numele eroului martir ION ANTONESCU, marele nedreptăţit al istoriei noastre, care, prin jertfa lui supremă, a încercat şi a reuşit în mare parte să înalţe poporul şi patria română la rangul de cinste şi demnitate care i se cuvine.
Născut la 2 iunie 1882 la Piteşti, în familia unui ofiţer, Ion Antonescu a fost propulsat în scurt timp, prin talentul său deosebit în arta militară, pe scara ierarhică superioară, încât la începutul Războiului Mondial din 1914-1918 era deja şef al Biroului Operaţii al Statului Major al Armatei de Nord, comandată de generalul Constantin Prezan, alături de care se va distinge în cursul operaţiunilor decisive pentru libertatea şi unirea tuturor românilor1.
Viaţa popoarelor este o veşnică şi încordată luptă; o luptă pentru drepturi şi pentru dreptate, o luptă pentru afirmare şi pentru înălţare - Aceste cuvinte ale Mareşalului Ion Antonescu, desprinse dintr-o cuvântare rostită la Radio Bucureşti la 5 noiembrie 1941, se raportează cel mai bine la situaţia României în epoca Războiului Mondial din 1939-19452.
În iunie-iulie 1940 România se găsea în situaţia unei ţări greu încercate de loviturile nedrepte ale istoriei. După doar 22 de ani de la Unirea cea Mare, porţiuni importante din trupul sfânt al patriei s-au pomenit din nou sub ocupaţie străină. La sfârşitul lunii iunie 1940, Basarabia şi Nordul Bucovinei, sub ameninţarea recurgerii la forţa armată din partea URSS, au fost cedate în urma notelor ultimative ale Kermlinului. Imediat după aceea, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, partea din nord-vest a României a fost cedată Ungariei horthyste, iar, la 6 septembrie 1940, a urmat Cadrilaterul, cu cele două judeţe din sudul Dobrogei, Durostorom şi Caliacra, ocupate de Bulgaria.
În aceste condiţii, regele Carol II îl aduce la conducerea ţării pe Ion Antonescu, singurul om capabil să-şi asume enorma răspundere de a opri ţara în alunecarea ei pe panta haosului şi de a pune ordine la hotare şi în interior. Ion Antonescu nu dorea puterea de stat, nu tindea spre funcţii şi privilegii. Chemându-l la palat, regele i-a spus: „– Antonescu, nu poţi refuza puterea. Tu eşti un patriot. Numai ţie pot să-ţi las ţara. Te-am considerat întotdeauna ca pe singura mea rezervă. Timpul tău a sosit”. Prin Decretul nr. 3 052, generalul Ion Antonescu a fost investit cu puteri depline, iar la 8 septembrie 1940, prin Decretul nr. 3 072 se crea o nouă instituţie, acea de Conducător al Statului, investit cu puteri discreţionare, concentrând atât atributele puterii legislative, cât şi cele ale puterii executive.
În vara anului 1941, după declanşarea Războiului din Est la 22 iunie, chiar în toiul luptelor decisive ale Armatei Române şi ale aliaţilor ei împotriva bolşevismului, s-a iniţiat restabilirea administraţiei româneşti în Basarabia şi Nordul Bucovinei. La 7 iulie 1941, Ion Antonescu s-a adresat basarabenilor cu o Proclamaţie în care menţiona că datorită vitejiei ostaşilor români a fost spulberată cotropirea sălbatică a celor ce i-au ţinut în robie şi au răspândit pe pământul românesc moartea şi focul3.
Înainte de a trece la subiectul propriu zis,vreau să va propun spre atenţia Dvs.un document de arhivă,care scoate in evidenţă trăsăturile Maresalului Ion Antonescu, acest Mare Bărbat al Neamului Românesc.Este vorba de inspecţiile facute in Basarabia de Conducătorul Statului
În anul 1942.
DISPOZIŢIUNILE ŞI OPINIILE DATE DE DOMNUL MAREŞAL ION ANTONESCU, CONDUCĂTORUL STATULUI,
Cu Ocazia inspecţiunei făcută în Basarabia în zilele
De 7, 8, 9, 10 şi 11 Aprilie 1942
I. ADMINISTRAŢIA
1) Administraţia trebuie să fie sănătoasă şi constructivă.
Prin administraţie trebuie să facem educaţie neamului.
Să se pună cea mai mare grijă în selecţionarea funcţionarilor administrativi, care trebuie să constituie un corp de prestigiu şi demnitate.
Printr-o administraţie de muncă constructivă şi disciplină, vom reface Ţara.
Funcţionarii administrativi, vor putea ajunge pe cele mai înalte trepte ierarhice, prin muncă şi merite.
Prefecţii vor fi funcţionari de carieră.
Trebuie să simplificăm problemele şi personalul administrativ, pentru a creea o administraţie de iniţiativă şi de acţiune.
Viitoarea structură a Statului, va înlătura rigiditatea administrativă, excesivă şi ineficienţă.
S-a încercat în trecut, sub forme diferite ca acele ale Directoratelor şi Ţinuturilor să se realizeze pe baze mai largi iniţiativa şi răspunderea activităţii locale. Aceste forme de organizare administrativă nu şi-au atins scopul, fiind paralizate prin aceiaşi trimitere spre centru, adeseori în problemele cele mai mici şi prin aceleaşi măsuri de forme şi corespondenţe inutile.
Constatările făcute asupra realizărilor din Basarabie, în toate ramurile de activitate, în cadrul largei autonomii ce s-a acordat Basarabiei, întăresc convingerea că această autonomie şi-a ajuns scopul de a realiza cât mai grabnic, mai complect şi mai temeinic, opera de redresare şi de promovare materială şi morală a Provinciei.
2) Activitatea constructivă a administraţiei trebuie să înceapă prin definitiva înlăturare a formalismului birocratic, care printr-o serie de înregistrări, referate şi treceri în registre, nu face decît să întârzie şi să paralizeze activitatea administrativă.
Ne-am obişnuit a ne ascunde, sub pretextul legalităţii şi al răspunderii, după un noian de formule juridice, expuneri de motive şi tipicuri ipocrite, care nu au alt rost decât acel al unui formalism de laşitate.
Trebuie ca prin selecţionarea funcţionarilor, prin organizarea dreptului de iniţiativă şi severa sancţionare a celor ce vor abuza necesitând funcţiunea şi răspunderile, să îndepărtăm formalismul hârtiilor şi dosarelor inutile, care nu fac decât să zădărnicească pe oamenii de bună credinţă în acţiunea lor.
În fiecare birou nu trebuie să existe decât un singur funcţionar, care să se ocupe cu operaţiunile de înregistrare şi corespondenţă.
Toţi ceilalţi funcţionari, eliberaţi de dosare şi registre, să fie întrebuinţaţi pentru o activitate în teren, practică, reală şi creatoare.
Corespondenţa pe care o va face funcţionarul rămas în birou, să fie strict necesară.
Dacă o situaţiune este cerută a doua oară, funcţionarul va avea obligaţia să răspundă:
„Am mai dat această situaţiune cu Nr....din....; sau să raporteze: „La situaţia Nr..., nu s-a produs nici o schimbare”.
Prin înlăturarea birocratismului, vom ajunge la simplificare a aparatului administrativ. Vom avea funcţionari mai puţini, cu rosturi efective şi mai bine remuneraţi.
Activitatea tuturor funcţionairlor să fie practică şi în teren.
Diferite organe administrative să nu lucreze izolat, că să se integreze într-o activitate de ansamblu, coordonată şi colaborată.
Măsurile date trebuie să fie necesare, iar cel ce primeşte ordinul, să aibă posibilitatea de a-l executa: ca timp, ca mijloace, şi ca pricepere.
3) Toţi funcţionarii, indiferent de grad şi funţiune, trebuie să se încadreze în situaţiunea momentului.
Abuzul şi incorectitudinea nu numai că aduc compromiterea funcţiunei şi autorităţii, dar constituie un rău exemplu pentru administraţi.
Nu se poate face o administraţie sănătoasă, fără educaţie şi fără exemplu.
Aceste imperative trebuies înţelese de voie şi chiar de nevoie. Cei ce se vor face vinovaţi, vor răspunde chiar cu viaţa.
Guvernământul să ia măsuri pentru a se înfiinţa în fiecare capitală de judeţ din Provincie consumuri, de unde funcţionarii să se poată aproviziona cu preţurile de cost.
Să se înfiinţeze în fiecare capitală de judeţ câte o grădină de zarzavat, model, care să dea, în mod gratuit, sau la preţurile de producere, zarzavaturi pentru funcţionari.
Imobilele foste evreeşti să se dea în folosinţă, gratuit, funcţionarilor, în special preoţilor şi învăţătorilor. Funcţionarii uzufructuari ai acestor imobile, vor avea obligaţia să plătească numai cheltuielile de întreţinere şi impozitele.
Slujbaşii Statului trebuie să fie demni. Să aibă o ţinută ordonată şi îngrijită, să fie curaţi şi bărbieriţi.
Indiferent dacă se găsesc la ţară sau la oraş, ei trebuie să se impună subordonaţilor şi prin ţinută.
Funcţionarii nu sunt suficient de disciplinaţi. În genere, nu ştiu să se prezinte şi să vorbească.
Trebuie să tindem la o militarizare a lor, exteriorizată prin ţinută corectă, cuviincioasă şi prin vorbă.
La inspecţiunile ce se fac, personalul instituţiei ce se inspectează, trebuie să fie adunat, pus în linie şi aliniat. Fiecare funcţionar să se prezinte milităreşte, raportând cum se numeşte ce funcţiune îndeplineşte şi să fie gata ca prin răspunsuri scurte şi precise să dea toate relaţiunile cerute.
4) D-nii prefecţi şi organele de control administrative, trebuie să se intereseze, cu ocazia inspecţiunilor de biserciă, şcoală, post de jandarmi şi celelalte instituţiuni din cuprinsul judeţului, nu numai de unităţile administrative propriu zise.
5) Organele administrative să dea tot concursul preoţilor pentru combaterea sectelor religioase, care susţinute de duşmanii noştri dinafară, au căutat să mineze structura Statului şi să ducă de la răzvrătire religioasă şi socială, la una politică.
6) Primarii din comunele rurale vor fi onorifici, pentru a se putea plăti mai bine notarii.
Primarilor onorifici li se va putea da o indemnizaţie de transport. Această indemnizaţie nu va fi mai mare de lei 1.500 lunar, pentru a nu reedita sub forma indemnizaţiilor sistemul din trecut.
7) La prefecturi, preturi şi primării, se vor găsi grafice şi situaţii explicative, care să arate oricui starea, în care se găseşte instituţia, din toate punctele de vedere.
Şi la celelalte organe ataşate prefecturilor sau preturilor, trebuie să existe asemenea grafice.
II. ŞCOALA
1) Învăţătorii şi profesorii de toate gradele, trebuie să fie conştienţi de misiunea lor şi necesitatea ca în şcoală să se facă nu numai instrucţiile, dar şi educaţie.
Trebuie să profităm, prin opera naţională pe care trebuie s-o facă şcoala, de avântul actual, pentru redresarea spirituală şi materială a naţiunei.
2) Este de dorit ca în fiecare comună să existe câte o grădină de copii, unde copiii să fie ţinuţi şi ocupaţi toată ziua.
3) Frecvenţa în şcolile primare trebuie să ajungă la cel puţin 90-95%.
Copiii să fie obligaţi a veni la şcoală, iar atunci când lipsesc, învăţătorii să facă control pentru a vedea motivul.
Părinţii şi copiii să fie convinşi, prin explicaţiunile ce li se vor da, asupra necesităţii venirei la şcoală.
Să nu se întrebuinţeze în contra copiilor bătaia, sau alte mijloace neumane. Atunci când se va constata că nu vin la şcoală fără motiv serios, să se ridice din avantagiile date părinţilor.
Dispoziţiunile referitoare la amenzile şcolare, trebuie înterpretate în sensul, că amenda nu se aplică, numai acolo unde lipsa copilului de la şcoală este justificată prin substituirea copilului în locul părintelui său, la munca agricolă, în meserii sau în comerţ.
4) Înfiinţarea şcolilor secundare teoretice, nu trebuie să ne preocupe deocamdată, deoarece avem încă un procent mare de intelectuali care nu pot fi plasaţi, iar acolo unde necesităţile sunt mult mai mari, la învăţământul practic, se resimte lipsa elementelor pregătite în această direcţie.
Nu vom putea face ceva temeinic, decât atunci când vom reuşi să ne formăm elementele necesare în toate ramurile de activitate, pregătind prin şcoli practice executanţi mulţi şi buni.
Trebuie să ne formăm cadre pentru sate, pentru a avea meseriaşi şi comercinaţi români, suficienţi şi bine pregătiţi.
Este necesar să se înfiinţeze centre tehnice de pregătire pentru cadrele satului, cel puţin, în fiecare plasă.
Cele constatate la centrul agricol practic de la Făleşti, trebuiesc introduse în toată Provincia.
În regiunile în care ocupaţiunile principale sunt diferite îndeletniciri manuale ca: olăritul, împletitul rachiţei şi papurei, pescuitul, albinăritul, etc., să se înfiinţeze şcoli practice de specializare a acestor îndeletnciri.
Pregătirea în aceste şcoli medii practice şi în şcolile de meserii să nu se facă teoretic, ci practic, căutându-se a se dezvolta cât mai mult latura tehnică a acestor şcoli.
În acelaşi timp profesorii, trebuie să facă educaţia morală, cetăţenească, eroică şi patriotică a copiilor.
5) Pe lângă toate şcolile să se înfiinţeze ateliere, pentru ca băieţii să înveţe, câte un meşteşug, iar fetele să capete educaţia unor bune gospodine.
6) Copii trebuiesc vizitaţi şi acasă, pentru ca profesorii să cunoască mediul şi condiţiunile în care trăiesc.
Fiecărui copil trebuie să i se întocmească fişa şcolarului.
7) Curăţenia copiilor trbuie să preocupe în mod deosebit pe dascăl.
Să se facă zilnic inspecţia curăţeniei copiilor şi săptămânal vizita medicală.
Prin ordine şi curăţenie extraordinară, vom introduce ordinea sufletească.
Să se caute ca pe lângă cât mai multe şcoli, să se înfiinţeze băi şi dispensare.
8) Cantinele şcolare, trebuie să ia neapărat fiinţă pe lângă fiecare şcoală.
Copiilor săraci să li se dea la cantina, în fiecare zi, mâncare caldă, suficientă şi substanţială.
Fiecare gospodină să pregătească cu rândul mâncare pentru cantina şcolii, sau să dea alimente.
La bucătăria cantinei, fetele să înveţe a găti.
O femeie trebuie să ştie să facă mâncare, a coase şi a spăla.
Şcoala trebuie să înveţe, în primul rând, gopsodărie pe fete.
Copiii trebuies bine hrăniţi şi îngrijiţi.
O naţiune nu poate să prospere, dacă nu este sănătoasă şi bine hrănită.
Să facem această educaţie şi să începem cu copilul.
9) Şcolile trebuiesc dotate, cu cât mai multe şi mai noi materiale didactice.
10) În activitatea extraşcolară, corpul didactic să-şi aducă toată colaborarea în acţiunea pe care o duc căminele culturale şi să contribuie ca activitatea acestor cămine să fie cât mai practică şi cu cât mai multe roade.
11) Şcoala trebuie să scoată, adevărata elită românească.
12) Şcoalele care nu corespund misiunii noului stat românesc, se vor militariza, pentru ca pe lângă şcoală să se întroneze disciplina atât necesară în organizaţia statului.
13) învăţătorii şi profesorii, trebuie să aibă vocaţie, cultură, şi în special suflet.
14) Materialul adunat prin donaţie, după prelucrare în atelierele şcolare şi şcolile medii practice, să fie împărţit sub forma obiectelor în care a fost transformat, nu numai locuitorilor săraci, dar chiar şi acelora ce au făcut donaţia.
În felul acesta se va putea face o educaţie sănătoasă şi pilduitoare.
15) Trebuie să se înfiinţeze cât mai multe internate şi, în special, pe lângă şcolile cu caracter practic, unde vin mai mulţi elevi săraci şi de la sate.
Deasemeni, să se înfiinţeze cât mai multe cămine pentru ucenici.
16) O grijă deosebită trebuieşte purtată orfanilor de războiu. Aceştia vor fi scutiţi de taxe şi vor primi întreţinerea gratuită în cămine.
17) S-au găsit şcoli primare la ţară, care încă mai aplică sistemul rotaţiei, deşi nimic nu îngăduie aceasta. Să se ia imediat măsuri pentru îndepărtare.
18) Intregul aparat profesoral, indifernet unde se găseşte, la sat sau la oraş, trebuie să se prezinte elevilor într-o ţinută curată şi îngrijită.
Prin rostul lor de educatori, ei trebuie să fie exemplu viu în faţa şcolarilor şi din acest punct de vedere.
III. BISERICA
1) Credinţa este forţa morală de rezistenţă a acestui neam.
Pentru susţinerea şi promovarea credinţei, preoţii trebuie să se întoarcă cu totul la altar.
Ei trebuie să devină adevăraţi misionari, iar din biserică să facă forţa vie şi temeiul moral al unei educaţiuni de înălţare şi propagandă naţională.
2) Preoţii trebuie să se lepede în întregime de materialism şi de dorinţa trufaşă de a strânge avere.
Să nu mai pretindă anumite sume pentru prestarea serviciilor religioase, căci această tarifare a cultului este una din cauzele care a îndepărtat pe credincioşi de biserică şi a înlesnit difuzarea otravei sectante.
A propovădui poporului mila, în timp ce eşti dominat de cea mai mare zgârcenie şi a-ţi îndrepta gândul şi rugăciunea către cer, îndeplinid un serviciu de salariat, înseamnă a contrazice cele mai elementare principii de educaţiune umană şi socială.
În contra celor ce în loc de operă misionară, vor coborâ ideia de înaltă morală creştină, pe care trebuie s-o reprezinte prin menirea şi activitatea lor, să se ia cele mai aspre măsuri.
3) Sectele religioase patronate în bună măsură de duşmanii noştri dinafară, aveau de scop să mineze structura statului şi să producă anarhia.
Activitatea misionară de luminarea rătăciţilor, victime învăţăturilor eretice, să se facă prin operă de apostolat şi convingere, luându-se măsuri administrative numai acolo unde se va constata rea credinţă şi subversivitate,
4) Mănăstirile trebuiesc transformate în cuiburi de cultură, de muncă, întărire sufletească şi de educaţie, ca pe vremurile voevodale.
Mănăstirile care se vor îndepărta de la tradiţia cu care sihastria a împletit dea lungul veacurilor un fir luminos în istoria neamului nostru, vor fi transformate în sanatorii, în orfelinate, în şcoli de îndrumare ţărănească.
La mănăstiri trebuie să se facă ceea ce s-a făcut la centrul practic agricol de la Făleşti.
Pentru aceasta fiecare eparhie va trimite stareţii mănăstirilor, pentru a vedea la centrul practic Făleşti, în ce direcţie trebuie îndrumată activitatea monahală, spre a putea fi cu adevărat de folos neamului şi ţării, în aceste timpuri.
Ordinea şi curăţenia în mănăstiri, organizarea muncii în ateliere, după planuri bine chibzuite, trebuie să constituie preocuparea conducătorilor acestor sfinte lăcaşuri.
IV. JUSTIŢIA
1) S-a introdus o mult mai aspră sancţionare a infracţiunilor celor mai frecvente şi în special a celor în contra ordinei şi intereselor publice.
Paralel cu această înăsprire a pedepselor, trebuie să obţinem prin educaţie şi prin înlăturarea cauzelor determinante ale criminalităţii, o cât mai complectă redresare morală a naţiunei.
Pentru avort, care prin sporirea considerabilă a practicei sale şi prin pătrunderea în lumea satelor, ameninţa în mod direct şi grav natalitatea şi vitalitatea naţiunii, s-a introdus severa sancţiune a pedepsei cu moartea.
Justiţia trebuie să colaboreze la combaterea acestui flagel şi la opera de reducere a criminalităţii şi infracţiunilor, prin severitatea, care va aplica sancţiunile.
2) În pretoriul tribunalelor, magistraţii trebuie să facă educaţie justiţiabililor, care trebuie să se prezinte curaţi şi cu o ţinută îngrijită.
Pentru aceasta, exemplul trebuie să sporească chiar de la magistraţi şi de la înfăţişarea imobilelor instanţelor.
V. HRISOAVELE STRĂMOŞEŞTI
Iureşul prin care a trecut Basarabia a distrus şi a răvăşit arhivele şi bibliotecile.
S-au pierdut numeroase documente şi hronice străvechi în care se păstrează vii şi grăitoare slova şi gândirile strămoşilor din eroice timpuri voevodale.
Se va înfiinţa un birou special la Guvernământ, care să adune şi să cerceteze tot acest material documentat istoric.
VI. HIGIENA SOCIALĂ
1) Problema farmaciilor se va rezolva, prin repartizarea unui număr de farmacişti din cei reuşiţi la examenul ce s-a ţinut la Bucureşti.
2) Să se facă cât mai multe fântâni higienice la sate.
Trebuie separate fântânile pentru adăpatul vitelor, de cele destinate oamenilor.
Problema apei de băut este de cea mai mare importanţă în Basarabia.
Analiza apei din fântâni, să se facă, cel puţin, o dată la două luni, obligatoriu.
3) Să se ia măsuri, pentru a avea la timp şi în cantităţi suficiente, materialul necesar pentru perioada de chininizare care va începe în curând.
4) Să se facă cât mai multe spitale şi dispensare, utlizându-se munca de folos obştesc.
5) Trebuieşte dusă o campanie temeinică, pentru combaterea bolilor sociale.
Medicii trebuie să afle pe suferinzi şi să-i cheme la tratament.
Tratamentele şi medicamentele sunt gratuite.
6) Avem o mortalitate infantilă ridicată. Să se intervină cât mai drastic pentru combaterea acestui flagel naţional cu măsuri şi medicamente care se vor da în mod gratuit.
7) Bolnavilor din spitale, să li se dea o hrană cât mai abundentă şi substanţială. Economia la hrană, este o economie rău înţeleasă.
Un bolnav prost hrănit se vindecă mult mai greu.
Prin spital, se va ridica starea higienică şi sanitară a populaţiei.
8) Spitalul şi dispensarul trebuie să fie modele de ordine şi curăţenie.
9) Se va înfiinţa câte o maternitate în fiecare judeţ şi apoi în fiecare plasă.
În aceste maternităţi se vor da îngrijiri gratuite, femeile sărace fiind obligate să vină la spital pentru a naşte.
Guvernământul să înceapă realizări în acest sens.
10) Medicii, să depună toată grija şi să ia toate măsurile pentru a contribui la stavilirea cazurilor de avort.
11) Organele sanitare să depună o intensă activitate, pentru a se întrona în toate părţile curăţenia
Curăţenia trebuie să înceapă din interior, nu de la faţadă.
Organele sanitare, să meargă din casă în casă şi să stea de vorbă cu ţăranii, pentru a-i îndruma.
12) S-a găsit în spitalele inspectate, personal de origine etnică străină.
Să fie înlocuiţi străinii cu români, pretutindeni.
VII. ECONOMIA NAŢIONALĂ
1) Trebuie să trecem tot comerţul şi toate industriile din mâna străinilor, în mâna românească.
Este o bătălie care am început-o, pe care o vom continua şi o vom câştiga.
Orice loc vacant, să se dea numai românilor.
2) În privinţa dirijării cerealelor trebuieşte creată o cotă a rezervelor, al cărei cuantum se va fixa ulterior.
Este necesar să asigurăm viitorul, pentru a putea face faţă oricărei vitregii ce s-ar ivi.
3) Pentru a asigura şi prin măsuri de viitor naţionalizarea industriei şi comerţului, este necesar ca toţi ucenicii care vor fi mâine patroni, să fie numai de origine etnică română.
Acolo unde patronul nu se conformează, magazinul sau atelierul să fie închis.
Organizarea căminilor de ucenici este o problemă care trebuie să preocupe, căci educaţia pe care o va prelua acest tineret, depinde soliditatea comercianţilor de mâine.
4) Problema lânii şi a pielilor trebuie să preocupe, în mod deosebit, Directoratul Economiei Naţionale.
Colectarea trebuie să se facă în bune condiţiuni. Să se ia toate măsurile ca întreagă cantintate de predat, să ajungă la destinaţie.
Culpabilii vor fi pedepsiţi cu internarea în lagăr.
5) Nu avem specialişti pentru comerţul cu produsele ţărăneşti: ouă, unt, lapte, păsări, etc., care până acuma era exclusiv în mâinele evreieşti.
Trebuie să ne formăm cât mai curând elemente.
Deocamdată colectarea acestor produse se va face prin organele INCoop-ului care este tot o instituţie de Stat.
Înaninte de a se începe operaţiunile de colectare, trebuie să se facă o bună organizare.
Este necesar să se înfiinţeze şcoli de colectare, în fiecare judeţ.
6) Comercianţii din Basarabia vor fi ajutaţi, impunându-se la impozite mai mici decât comercianţii din Regat.
VIII. AGRICULTURA
1) Rolul jandarmului agricol este să facă poliţia, luând măsuri în contra acelor ce nu se conformează dispoziţiunilor date, după ce se va raporta mai întâi cazul comitetului agricol local, care va hotărâ pedeapsa ce urmează să se aplice vinovatului.
Jandarmul agricol va fi plătit.
2) Tractoarele să lucreze zi şi noapte, căci timpul e scurt şi destul de întârziat.
O grijă deosebită trebuie să se dea aprovizionărilor cu carburanţi şi repartizării lor pe teren, pentru că numai aşa se poate lucra incontinuu şi cu spor.
Tractoarele, pentru a da randamentul necesar, trebuie să fie bine îngrijite şi întreţinute.
Să se întrebuinţeze personal cât mai bine pregătit.
3) Trebuie să facem cât mai mari economii la cereale, pentru că nu se ştie cum va fi anul agricol, ce recoltă vom obţine şi ce greutăţi vom avea de întâmpinat.
Să se păstreze toate seminţele pentru însămânţările de toamnă şi pentru anul viitor, atât la grâu, cât şi la celelalte cereale.
Pentru hrană să substituim cerealele cu cartofi, legume, etc.
Să se extindă cât mai mult cultura cartofului, deasemeni şi cea a dovlecilor.
4) Să se facă răsadniţe pentru cultura leguminoaselor, în proporţie cât mai mare.
Trebuie să trecem de la o cultură unilaterală, la una multilaterală şi să ne pregătim din timp pentru ca în perioada de după război, ca ţară agricolă, să putem face faţă în toate ramurile de cultură.
5) Triorarea seminţei şi experienţele de geminare să se facă cu toată atenţiunea, căci pentru a avea o recoltă bogată şi selecţionată, trebuie să punem în pământ seminţa cea mai bună.
6) Loturile şcoalelor şi bisericilor, care sunt prea departe, să fie schimbate cu loturi în imediata apropiere a satului.
Aceste loturi trebuie să fie cultivate cu tot soiiul de plante. Ele vor constitui un mijloc de educare agricolă pentru elevi şi un model pentru ţărani.
Terenurile repartizate şcolelor şi bisercilor, care nu-şi vor primi întrebuinţarea, căreia a fost afectate, să se treacă imedit în patrimoniul Statului.
Produsul acestor terenuri să se întrebuinţeze pentru şcoală şi biserică şi în special, pentru cantinele şcolare.
7) Organele administrative şi de specialitate, să facă o permanentă propagandă în mijlocul locuitorilor, pentru o cât mai mare economie în consumul cerealelor.
S-ar putea să fie un am secetos şi orice rezervă este bine venită.
8) Ucrainenii şi polonezii veniţi în Basarabia, să fie obligaţi a-şi face munci agricole chiar cu forţa.
Dacă va fi nevoie, să fie rechiziţionaţi pentru muncile agricole ale altora, contra plată.
9) Să se dea toată atenţiunea problemei pomicole şi celei a legumelor uscate.
10) Ţăranii să fie instruiţi şi sfătuiţi pentur cultura peştelui. Să li se dea toate ajutoarele pentru înfiinţarea iazurilor de peşti.
11) Să nu se mai lase răzoare care aduc anual Ţării o pagubă de circa un miliard.
Aceste răzoare să fie însămânţate, în special cu cânepă.
VIII. bis. ÎMBUNĂTĂŢIREA INVENTARULUI AGRICOL
1) Guvernământul trebuie să aibă deosebită grijă, pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea inventarului agricol viu şi mort, care în prezent lasă mult de dorit.
I.N.Coop-ul va ajuta înfăptuirea acstui deziderat prin acordarea de credite ţăranilor, pe termen lung.
2) Organele de specialitate trebuie să depună o intensă activitate pentru ai educa pe ţărani şi a-i determina să-şi îngrijească cât mai mult inventarul.
Să se instituie premii pentru gospodarii cu vitele cele mai frumoase şi mai bine îngrijite şi să se procure ţăranilor sculele necesare pentru îngrijirea vitelor.
Nu se poate face o agricultură temeinică cu vite proaste.
Vita proastă, muncă proastă. Vita sănătoasă, hrănită şi bine îngrijită, muncă de folos.
3) Pentru locuitorii a căror vite au fost rechiziţionate de armata germană, se vor întocmi de urgenţă tabele de către fiecare judeţ, înanintându-se Guvernământului.
Pe baza tabelelor întocmite, li se vor da acestor locuitori alte vite, în locul celor rechiziţionate, din vitele de pripas intrate în patrimoniul statului şi chiar dintre vitele de pripas ce-au fost repartizate unor locuitori.
IX. ZOOTEHNIE
1) Pentru reproducători, Guvernământul va face un plan de realizări, de lungă durată.
Să se ia măsuri, pentru a se creşte un cal regional (găgăuţ).
În special în Sudul Basarabiei trebuieşte activat această direcţie. Din această parte a Provinciei, ne veneau în trecut faimoşii cai tătăreşti.
Prin grijă şi perseverenţă putem ajunge să refacem avuţia naţională.
2) Trebuiesc majorate, printr-o acţiune imediată, crescătoriile de porci. Carnea se va industrializa pentru consumul intern şi pentru export, atît de Stat cât şi de particulari.
3) Să se înceapă o acţiune de îmbunătăţirea rasei oilor, prin încrucişări şi selecţionare.
Să se dea o deosebită grijă rasei Karakul.
X. CREDITUL ŞI COOPERAŢIA
1) Conducerea băncilor populare şi creditelor să fie încredinţată ţăranilor fruntaşi şi gospodarilor înstăriţi.
Preoţii şi învăţătorii să îndrume creditul şi cooperaţia, dar să lase activitatea directă şi conducerea în seama gospodăriilor din sat, pentru a se dedica în întregime misiunei lor principale.
2) Se vor înfiinţa bănci ţărăneşti, care vor acorda credite pe termen lung ţăranilor.
Aceştia să fie sfătuiţi şi îndrumaţi pentru folosirea cu rezultate bune a creditelor ce li se acordă.
XI. RIDICAREA SATULUI ŞI ŢĂRĂNIMII
1) În opera de reconstrucţie naţională pe care am început-o, toată atenţiunea trebuie îndreptată asupra satului, izvorul viu şi permanent al forţelor naţiunei.
Trebuie s-o luăm de jos, de la ţăran şi să ne ridicăm încet în sus.
Trebuie să ridicăm masa ţărănească, pentru că dă viaţă Neamului românesc.
Ridicarea satului nu trebuieşte făcută numai sub aspectul fizic. Trebuiesc totodată ridicate şi cultivate elitele satului.
Munca ţăranului trebuieşte îndrumată, dirijată şi pusă sub control, intesificată şi ordonată.
În acelaşi timp trebuie să ne ocupăm şi de partea sufletească şi spirituală a ţăranului nostru.
2) În cadrul muncii de folos obştesc să se refacă drumurile şi podurile din sate. Să se construiască biserici, şcoli şi spitale.
3) Studenţii să fie întrebuinţaţi la muncă, în sate, pe tot timpul verii, în specialitatea respectivă.
4) Să se înfiinţeze în fiecare sat o grădină de legume sătească, o livadă, o stupină, ateliere şi o pădure comunală.
5) Să se pregătească în şcoli medii practice, elemente cu care să se încadreze viaţa tehnică a satului.
6) Să se construiască şcoli, biserici şi primării model pe plăşi.
Nu există un mai bun educator, decât exemplul.
Din moment ce se va face dovadă că se poată realiza într-un loc, se va realiza acelaşi lucru în toată plasa.
7) Trebuie să ajungem în scurt timp, ca tot ce este consum ţărănesc să se confecţioneze în atelierele satului.
8) Să dispară şapca şi haina rusească, să dispară aspectul murdar şi să se introducă costumul naţional strămoşesc.
9) Să se facă în fiecare comună gospodării comunale model.
10) Guvernele trecute scoteau venituri din cârciume.
Noi trebuie să închidem încetul cu încetul, toate cârciumile şi să scoatem bani din munca ţăranilor.
11) Să dispară toate gardurile urâte şi murdăria din faţa caselor.
Împrejurul fiecărei case să fie o grădină de flori şi una de zarzavat.
12) Locuitorii a căror imobil au fost distruse de război vor fi ajutaţi de autorităţi, care vor depune toată solicitudinea pentru a le reconstrui casele, cu sprijin material şi muncă de folos obştesc.
13) Populaţia de la sate este timidă, neâncrezătoare, nu ştie să vorbească, nu ştie să salute.
Aceasta înseamnă că autorităţile comunale şi superioare nu stau de vorbă cu sătenii.
Să se remedieze de urgenţă această situaţiune.
Cu ocazia inspecţiunilor, pretorii, prefecţii şi orice alte autorităţi de Stat, să stea de vorbă cu lecuitorii satelor, să le viziteze gospodăriile, să le dea sfaturi, într-un cuvânt să caute a face legătura sufletească între ţăran şi reprezntanţii autorităţii.
În ceea ce priveşte salutul, toţi locuitorii Provinciei vor fi invitaţi să salute prin descoperire, ridicând căciula sau pălăria cu braţul drept, în aceiaşi poziţie ca şi cum ar executa salutul roman.
14) De la sate trebuie să scoatem forţele de acţiune, de rezistenţă şi de producţie ale neamului românesc.
Când vom ridica satul, nimeni nu va mai trece peste drepturile neamului românesc.
XII.CONSOLIDAREA TERENURILOR FUGITIVE ŞI INUNDABILE. AMELIORAREA TERENURILOR DEGRADATE. ÎMPĂDURIRI. ISLAZURI COMUNALE.
1) În toată Provincia să se facă păduri şi pepeniere comunale.
Trebuie găsită formula pentru refacerea pădurilor distruse şi a masivului Corneşti.
2) Să se facă perdele de salcâmi, atât de necesare ca zonă de protecţie.
3) Organizarea pepenierilor să se facă cu sămânţă strânsă în regiune, nu cumpărată din altă parte.
4) Să se facă împăduriri cât mai masive pe terenurile degradate.
5) Islazurile comunale să fie cultivate cu plante furajere, pentru a da un maximum de randament, nu cum se întâmplă astăzi, când sunt întrebuinţate numai pentru păşunat.
6) Să se ia măsuri pe plantare pentru nisipurile călătoare din sudul Provinciei.
XIII. DRUMURI ŞI COMUNICAŢII
1) Pentru lucrările la drumuri, se vor organiza batalioane de evrei din Vechiul Regat.
Evreii concentraţi în aceste batalioane, vor primi drepturile de hrană şi soldă pe care le primesc osataşii noştri.
2) Telefonul să fie introdus în fiecare comună din Provincie.
3) Să se lucreze cât mai mult la drumuri, cu munca de folos obştesc.
XIV. REFACEREA EDILITARĂ A PROVINCIEI
1) S-a instituit o comisiune, care va întocmi planurile de refacere pentru fiecare oraş din Basarabia.
Planul Chişinăului este aproape gata.
Până la terminarea acestor planuri de refacere, administraţiile locale să-şi construiască şi refacă imobilele bune şi încăpătoare pentur toate instituţiile.
2) Oraşul Bălţi va fi mutat în partea de sus a actualului oraş, unde terenul este mai ridicat.
3) Comunele şi judeţele, să nu aştepte prea mult de la centru, fiindcă în momentul de faţă toate forţările sunt pentru armată şi război.
Să lucreze cât mai mult din iniţiativă şi să folosească la maximum mijloacele proprii. Să nu se aştepte totul de la Stat.
4) Odată cu reconstrucţia, trebuie să se schimbe aspectul evreiesc al oraşelor Basarabiei şi să se treacă la stilul naţional, moldovenesc.
5) Fiecarei clădiri oficiale să i se facă curte, cu pomi, cu grădini şi cu flori.
XV. SPORIREA VENITURILOR ADMINISTRAŢIILOR LOCALE, ÎN SCOPUL OPEREI DE EDILITATE
1) Comunele, atât cele urbane, cât şi cele rurale, vor fi dotate cu terenuri şi industrii din cele rămase de la evrei.
Aceste bunuri intră în patrimoniul comunelor şi vor fi exploatate în scopul operei de edilitate.
Astfel comunele vor avea mari venituri proprii şi vor putea realiza importante lucrări de edilitate.
2) Armata nu va putea reţine terenurile proprietatea comunelor, arendate pentu grădini.
Toate aceste bunuri vor reveni comunelor, iar armatei i se vor da alte terenuri, din imobilele intrate în patrimoniul Statului.
XVI. STATISTICA
Se atrage în mod deosebit atenţiunea, tuturor organelor administrative, administraţiilor publice şi instituţiilor de Stat, de a întocmi şi folosi date statistice cât mai complecte şi precise, căci numai aşa se vor putea orienta şi vor lucra, în activitatea ce depun, pe baza realităţilor ştiinţifice.
XVII. COLONIZAREA
1) Colonizarea este o problemă căreia trebuie să i se dea toată atenţiunea, urmărindu-se îndeaproape executarea ei.
Trebuie să se ştie în fiecare moment care este situaţia familiilor de colonişti.
Autorităţile administrative, atât cele de unde pleacă, cât şi cele de la locul unde sosesc coloniştii vor da cîte un delegat la 15-20 familii, care să se ocupe de aceste familii, ajutându-i în tot ce au nevoie pentru a intra în viaţa normală.
Operaţiunea colonizării trebuie să se bazeze pe un plan amănunţit şi bine studiat.
Preşidenţia va controla modul în care se execută colonizările.
2) Casele şi loturile coloniştilor, vor fi trase la sorţi.
3) S-a luat măsura de a nu se mai primi nici un german în Sudul Basarabiei. Cei veniţi vor reintra în vechile lor prorietăţi.
4) Se ca organiza şi rezerva în fiecare comună depopulată, câte un loc funciar pentru 10-15-20 cavaleri ai ordinului „Mihai Viteazu”, dându-li-se şi casele cele mai bune.
XVIII. BUNURILE INTRATE ÎN PATRIMONIUL STATULUI
1) Se vor repartiza comunelor urbane şi rurale terenuri agricole şi industrii, care intrând în patrimoniul comunelor, vor alimenta prin veniturile exploatării lor fondul operei de edilitate.
2) Imobilele clădite rămase de la evrei, se vor da în folosinţă funcţionarilor publici, în special preoţilor şi învăţătorilor.
Beneficiarii vor avea obliagaţia să plătească impozitele şi să facă cheltuielie necesare de întreţinere.
3) Pe terenurile agricole intrate în patrimoniul Statului să se facă, prin plantaţii, linii de dearcaţie la cîte o suprafaţă de 50 şi 100 ha.
4) În privinţa impozitelor ce trebuie să se plătească pentru terenurile şi proprietăţile rămase de la evrei, se urmează regula generală, indiferent dacă este vorba de Stat sau particulari.
XIX. OPERA DE ROMÂNIZARE
1) Opera de românizare pe care trebuie s-o facem, nu este de suprafaţă. Este o operă totalitară, radicală şi definitivă.
Astăzi avem posibilitatea s-o facem şi dacă n-o facem rămânem răspunzători în faţa neamului.
Trebuie să fim şi conducători şi muncitori, în propria noastră ţară.
2) În funcţiunile publice, în comerţ şi în industrii, vor fi pimiţi numai românii şi numai în limita locurilor libere, cetăţenii minoritari.
3) Să nu se elibereze certificate de naţionalitate decât românilor adevăraţi, pentru a nu reedita greşelile şi abuzurile din trecut.
XX. POLITICA ORDINEA ŞI SIGURANŢA
1) Singura politică de astăzi, este politica muncii de sus şi până jos, singura doctrină prin care vom putea salva naţia.
În locul învrăjbirii, trebuie să introducem ordinea şi disciplina, printr-o intensă activitate în domeniul social şi al înfrăţirii.
2) Românii care au greşit sub bolşevici, trebuiesc iertaţi.
Acei ce s-au făcut vinovaţi de acte grave de răzvrătire şi ură în contra Statului, armatei şi autorităţii româneşti trebuiesc aspru pedepsiţi şi chiar cu moartea.
3) Comuniştii vor fi duşi pe front şi trecuţi peste linii la bolşevici.
4) În oraşe şi târguri, paza trebuie să şi-o facă comunele prin guarzii de poliţie.
Companiile de garnizoană, nu vor mai face pază.
F.120, inv.1, d.308, f. 1-16
Mareşalul Antonescu a fost un Mare patriot,dar şi un Mare duşman al comunismului, un Mare duşman al duşmanilor Ţării,el şi numai el a reîntregit Ţara,eliberând Basarabia şi Bucovina de ciuma comunistă.Sub tutela lui, instituţiile statului se simţeau ca după Zidul Chinezesc.Fiindcă Domnia Sa era aspru, dar drept ! Sigur că era foarte greu,in toi era cel mai sângeros război pe care l-a cunoscut umanitatea...
Cu toate acestea,Conducătorul Statului şi în asemenea condiţii găsea timpul necesar pentru soluţionarea problemelor...culturii noastre naţionale româneşti.
Vă propun două documente inedite de arhivă,depistate de autorul acestor rânduri în Arhiva Naţională a RM , conţinutul cărora face lumină şi restituie tabloul general in bibliotecile Basarabiei si problemele cu care se confruntau acestea în respectiva perioada de timp.
Înainte de a vă lăsa în lumea documentelor,pe care nu le voi comenta,vreau să menţionez, că mincinoşi sunt acei istorici, oameni politici care afirmă că pentru România războiul a început la 22 iunie 1941.Este o mare aberaţie”ştiinţifică”,care este folosită cu succes de Rusia,Ucraina şi alte state în scopuri politice expansioniste.
Adevărul este,că războiul pentru România a început mult mai înainte, la 28 iunie 1940,când prin ameninţare şi presiune diplomatică (şi nu numai-Al.M)Uniunea Sovietică a rupt din trupul Ţării un teritoriu imens (Basarabia, Bucovina, Tinutul Herţa etc.). Din acest motiv, Armata Română, trecând Prutul la 22 iunie 1941 sub conducerea Mareşalului Ion Antonescu au restabilit teritoriile strămoşeşti românesti ocupate de hoardele sovietice la 28 iunie 1940.
Iar acum documentele :
20020/ CBBT 9 ianuarie 1942
Domnule Guvernator,
Referindu-ne la adresa Dvs.nr.13075/ 1941;
Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că
Dl. Mareşal Ion Antonescu a aprobat ca Biblioteca Centrală din Chişinău să fie repusă în drepturile pe care le-a avut înainte de ocuparea Basarabiei de catre sovietici.
În acest sens, s-au dat dispozițiuni Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor cu adresa noastră Nr. 20020/ 1942
Primiţi, vă rugăm, Domnule Guvernator încredinţarea distinsei noastre consideraţiuni.
Secretar General al Preşedenţiei Consiliului de Miniştri, Ovidiu Vlădescu
Secretarul Cabinetului, Referent N. Propopescu
Domniei Sale,
Domnului Guvernator al Basarabiei.
ANRM, F.706, inv.1, d.1094, pag.20
ROMÂNIA
ADMINISTRAŢIA BASARABIEI
DIRECTORATUL INVĂŢĂMANTULUI SI CULTELOR
Nr.13075 din 2 iunie 1942
ONOR
PREŞEDENŢIEI CONSILIULUI DE MINIŞTRI
DOMNULE PREŞEDINTE,
Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă:
Biblioteca Centrală din Chişinău se bucura în statul român,conform legii publicate în Monitorul Oficial nr.205 din 19 decembrie 1922 , de privilegiul depozitului legal.
În conformitate cu această lege(anexa 1),toate editurile şi tipografiile din ţară erau obligate a-i trimite câte două exemplare din publicaţiile lor.
Ministerul Instrucţiunii, cu ordinul nr.37316,din 23 aprilie 1923 (anexa 2) precizează acest privilegiu.În felul acesta, Biblioteca Centrală, înfiinţată în anul 1918,a luat o desvoltare însemnată contribuind într-o largă măsură,în cura de aproape un sfert de veac,la răspândirea culturii româneşti în Basarabia şi satisfăcând, totodată, toate nevoile de înformaţii oficiale ale instituţiilor din provincia noastră, de la câteva mii,cifra 7000 volume fond iniţial,ajungând să posede circa jumătate milion de cărţi, reviste şi broşuri şi, de la câteva zeci de cititori pe lună, respectiv câteva sute pe an, ajungând la circa 4.000.000 cititori anual, şi clasându-se, astfel,
în concertul bibliotecilor universitare a doua pe ţară (după cea din Cluj )după cum se poate dovedi cu statisticele ce le posedă.
După ocuparea vremelnică a Basarabiei, privilegiul depozitului legal al bibliotecilor a fost Reglementat din nou,prin Decretul Legii nr.1426 din 17 mai 1941 (anexa 3), excluzându-se Însă, între alte biblioteci şi Biblioteca, care cu perseverenţă duce de multă vreme o campanie Cu caracter politic, în scopul de a regrupa şi reorganiza mişcarea cuzistă în Basarabia.
Este colaboratorul cel mai apropiat al Profesorului C. Tomescu, a cărui activitate politică a fost semnalată Preşedenţiei Consiliului de Miniştri, în darea de seamă de pe luna decembrie 1941.
Domnul Profesor Usatiuc este prin urmare un spirit refractar actualei aşezări politice din ţară,iar locul Dumisale la conducerea învăţământului şi cultelor,este cu totul nepotrivit şi ar avea urmări grave prin aceia că i s-ar deschide vaste posibilităţi de propagandă politicianistă şi de captare a elementelor de care are nevoie, în rândurile învăţătorilor şi preoţilor din Basarabia, a căror înclinaţiune către politică este prea bine cunoscută.
În sprijinul afirmaţiunilor de mai sus,se anexează un calendar cuzist, răspândit în masse de către Domnul Usatiuc,avocatul Utium, etc., toţi adepţi ai profesorului Tomescu.
b) Latura politicienească a chestiunii este agravată prin aceia că Domnul Profesor Usatiuc Elinor,originar din Basarabia, reprezintă în acelaş timp şi în forma cea mai acută, spiritul regionalist, pe care de altminterli îl indică, în mare măsură şi numele său.
Or, în împrejurările actuale,când toate tendinţele regionaliste trebuie să dispară şi toată lumea urmează să se încadreze în ideia românismului integrel, numirea Domnului Usatiuc ar fi nu numai un non sens,dar,dar chiar ar constitui o primejdie pentru realizarea programului de unificare a spiritelor şi sufletelor, urmărit de conducerea superioară a statului.
În concluzie,spiritul politicianist şi tendinţele regionaliste gasindu-şi în Domnul Usatiuc un exponent calificat, socotesc că numirea D-sale este cu totul incompatibilă cu funcţiunea de mare răspundere pentru care este recomandat şi de aceia,avizul Guvernământului este net defavorabil.
Faţă de cele arătate mai sus,cu onoare vă rog să binevoiţi a ordona ca să se anuleze decizia Ministerului Culturii Naţionale şi Cultelor, în ceia ce priveşte pe Domnul Titus Hotnog,a cărui rămânere mai departe în funcţiune este o mare necesitate.
De altfel, această decizie a Ministerului Culturii Naţionale şi Cultelor este în flagrantă contrazicere cu spiritul ordinului nr.20.784 al Preşedenţiei Consiliului, referitor la numirea funcţionarilor din Basarabia.
Dacă, potrivit spiritului acelui ordin,numirile funcţionarilor constituesc un drept exclusiv al Guvernatorului, cu atât mai puţin se poate atribui altor organe dreptul de a-i transfera din Provincie.
Guvernatorul Basarabiei, General C. Gh.Voiculescu
ANRM, F.706, inv.1, d.1094.
O carte de propagandă din iulie 1942, În iulie 1942 – adică la un an după ce trupele române, aliate
cu cele germane, eliberaseră Basarabia de sub ocupaţia sovietică impusă
prin ultimatumurile din iunie 1940 – a apărut, în condiţii grafice
deosebite pentru standardele epocii, la preţul de 750 de lei, ediţia a
II-a a unei monografii dedicate Basarabiei. Albumul era publicat de
Institutul de arte grafice Mârvan, avea drept editor Guvernământul
Basarabiei şi reprezenta doar una dintre acţiunile de propagandă
preconizate de Mihai Antonescu pentru refacerea românismului în
provincie şi consolidarea argumentelor de apartenenţă a acelui teritoriu
la statul român.
