
Analistul Vladimir Socor argumentează că recenta desfăşurare de rachete
antiaeriene S-300 în regiunea separatistă georgiană Abhazia reprezintă o
parte a efortului de consolidare a puterii militare a Rusiei în
regiunea Mării Negre.
Desfăşurarea rachetelor S-300 în Abhazia -
regiune separatistă care, împreună cu Osetia de Sud, şi-a declarat
unilateral independenţa după războiul din august 2008 - reprezintă o
formă de aniversare a victoriei ruse de acum doi ani, dar, mai
important, oferă Moscovei controlul
asupra culoarelor de zbor
utilizate de NATO şi Statele Unite pe deasupra şi în regiunile adiacente
Mării Negre, asupra spaţiului aerian al Georgiei şi a coridorului
aerian al Caucazului de Sud. Aceasta este ultima dintr-o serie de
acţiuni ale Moscovei menite să-i întărească şi extindă puterea militară
în zonă, scrie
romanialibera.ro.
În
aprilie, la foarte scurtă vreme după instalarea la putere la Kiev a
preşedintelui Viktor Ianukovici, Moscova a convins Ucraina (în schimbul
reducerii preţului la gaze) să prelungească staţionarea flotei ruse a
Mării Negre în baza de la Sevastopol până în 2047 cu posibilitatea
extinderii termenului. Acest lucru s-a întâmplat în condiţiile în care
termenul de 2017 este înscris în Constituţia Ucrainei ca dată-limită
pentru închirierea bazei din Crimeea, alături de o interdicţie explicită
a prezenţei militare străine pe teritoriul ucrainean şi de proclamarea
neutralităţii Ucrainei.
Aceste prevederi constitu¬ţionale rămân
însă literă moartă în măsura în care neutralitatea Kievului a fost
încălcată în timpul războiului din 2008, când navele ruseşti staţionate
la Sevastopol au participat la agresiunea împotriva Georgiei, şi
continuă să garanteze statu-quo-ul care include o modificare de facto a
frontierelor maritime în Marea Neagră.
În al treilea rând,
remarcă Socor, pe 30 iulie guvernul de la Moscova a anunţat o extinderea
staţionării trupelor ruse la baza militară din Armenia dincolo de
termenul de 2017, până în 2044, cu posibilitatea prelungirii până în
2049. În schimb, apărarea Armeniei va deveni parte integrantă a misiunii
forţelor ruse staţionate pe teritoriul armean, o situaţie care face
imposibilă rezolvarea conflictului din Nagorno-Karabah în favoarea
Azerbaidjanului.
Blackseafor, grup de securitate simbolic şi ineficient
Această
consolidare progresivă a amprentei militare ruse în regiunea strategică
a Caucazului de Sud şi a Mării Negre se produce pe fondul absenţei unor
aranjamente de securitate navală relevante. Singura formulă de
cooperare care include toate cele state riverane - România, Bulgaria,
Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina - este Blackseafor, o structură mai
curând simbolică, afirmă Socor. Concret, Blackseafor include două
exerciţii anuale la care fiecare dintre statele riverane participă cu o
navă (din 2008, Georgia nu mai participă). Deciziile în cadrul grupului
se iau pe bază de consens, ceea ce reprezintă o modalitate prin care
ţările membre NATO şi Rusia se pot bloca una pe cealaltă, dar şi o
modalitate de a menţine actuala dominaţie ruso-turcă asupra spaţiului
Mării Negre. România a preluat sâmbăta trecută comanda grupului dar este
puţin probabil ca în anul în care o va deţine să poată opri avansul
militar al Rusiei, care, după „recuperarea‘‘ Ucrainei, pare decisă să
facă acelaşi lucru şi cu Georgia.
Jurnal.md