Printre multiplele grupări paramilitare formate de
URSS după începerea ofensivei germane pe frontul sovietic au fost şi
aşa-numitele batalioane de exterminare. Constituite exclusiv din
persoane civile, în cea mai mare parte tineri şi bătrâni fără experienţă
militară, aceste grupări erau conduse direct de NKVD. Sarcina lor
principală era lupta cu paraşutiştii şi diversioniştii inamicului -
misiune dificilă de realizat, având în vedere pregătirea specială a
celor pe care urmau să-i anihileze.
Formarea batalioanelor de exterminare au fost
dispusă prin Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS nr.
1738-746 /strict secret/, din 24 iunie 1941, „Cu privire la măsurile în
lupta cu paraşutiştii şi diversioniştii inamicului în zona liniei
frontului". Decizia a fost dublată de ordinul NKVD nr. 00804, din 25
iunie 1941. A fost o măsură disperată a sovieticilor de a opri
înaintarea trupelor germane cu orice preţ şi una nechibzuită prin
trimiterea populaţiei civile în faţa unor profesionişti. Or, îmbinarea
de cuvinte batalioane de exterminare sună bine doar în fonetica limbii
ruse, care nicidecum nu-l putea speria pe inamic.
Pentru coordonarea batalioanelor în cadrul NKVD a fost creat Statul
Major unional şi au fost aprobate un şir de documente ce reglementau
activitatea lor. În regiuni, de regulă, şeful Statului Major era
locţiitorul comisarului NKVD. Completarea batalioanelor era una
„benevolă" şi viza, în primul rând, membrii de partid şi activiştii, iar
refuzul era calificat drept lipsă de patriotism şi laşitate. Cei
mobilizaţi erau verificaţi dacă aveau „origine sănătoasă".
Odată cu înaintarea trupelor germane în interiorul URSS,
batalioanele se desfiinţau, efectivul lor devenind sursa principală de
completare a brigăzilor de gherilă. Iar la revenirea Armatei Roşii
într-un anumit teritoriu batalioanele se refăceau.
Citește în continuare pe Adevarul.ro acest articol captivant despre istoria romanilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu