Scrisoare către fratele basarabean

Scrisoare către fratele basarabean
(ÎNDEMN LA UNIREA CEA NOUĂ)

Îţi scriu cu dor de-aici, nu de departe,
Din nou scrisoare lungă, dragă frate.
*
Îţi scriu cu sârg, mereu făr’ să primesc
Întors la noi cuvântul tău frăţesc.
*
Deşi de-aici aproape-mi eşti în zare,
Te ştiu aflat stingher peste hotare.
*
Deşi eu de te strig vârtos, tu mă auzi,
Hotarul silnic dintre noi ne lasă surzi.
*
Of, dragul meu, ce îţi făcu străinul
De nu îi mai auzi mamei suspinul?
*
Ce strâmbătate-ţi croi, frate, soarta
De nu mai vrei deloc s-auzi de tata?
*
Hai frate, vin’ să ne scăldăm în Prut
Ca-n vremurile cele de demult!
*
Şi să ne tolănim în soare-apoi pe mal
Scrutând Carpaţii cu Ceahlăul tutelar.
*
Iar destupând auzul cel din veac,
Să-l auzim pe Iancu la Albac.
*
Şi-apoi să dăm pe val o mândră floare,
S-o ducă Prutul veste pân’ la Mare.
*
Nu-i chiar aşa de aprig, frate, bietul râu,
Hai, vino de-l înfruntă grabnic pân’ la brâu!
*
Căci iată eu pe mal abia aştept
Să-mi strâng cu drag iar fratele la piept.
*
Şi-aminte ia acuma, dragă frăţioare,
Adăst să fie asta ultima scrisoare!

Gheorghe Pârlea, Mirosloveşti - Iaşi