ISTORIE: BASARABIA, ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL - Partea a 37 -a

În exclusivitate pentru Tribuna Basarabiei şi Secretele Istoriei

Alexandru Moraru „BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”

(DOCUMENTE  DE ARHIVĂ )

- Partea a 37-a  -

1943

Documentul 167

N.571377 din 20.III.943

DOMNULE MAREŞAL,

           Referindu-ne la adresa N.571377/CBBT din 9 Martie 1943, avem onoare a vă face cunoscut următoarele:

           Studiul şi organizarea operaţiunilor de repatriere a românilor aflaţi la răsărit de Bug a fost încredinţată Subsecretariatului Românizării, Colonizării şi Inventarului în luna septembrie 1942.

           s-a instituit de îndată (la 15 Septembrie) o Comisiune la care participă Departamentele şi Instituţiile interesate în această problemă: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Subsecretariatul de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, Marele Stat Major, Institutul Central de Statistică şi Guvernămintele Transnistriei, Basarabiei şi Bucovinei, care să se ocupe cu această problemă.

           Comisiunea, după ce a cercetat condiţiunile în care datei de 15 Septembrie 1942 s-au făcut asemenea repatrieri, constatând că până la acea dată nu s-a procedat după norme constante şi nici o metodă precisă, a făcut propuneri pentru stabilirea unor norme clare şi precise pentru alegerea persoanei şi a unei tehnice de lucru mai sigure şi metodice.

           Constatările şi propunerile Comisiunei au fost supuse Domniei Voastre şi pe baza lor aţi bine voit a hotărî următoarele norme după care să se efectueze aceste repatrieri:

           1) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.

           2) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie români etnici- toţi trebuie să fie repatriaţi.

           3) Acei care au plecat de buna lor voie sau pentru că s-au compromis cu acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice, nu se vor repatria.

           4) Acei din această categorie care eventual s-au repatriat trebuie judecaţi şi chiar expulzaţi în Rusia.

           5) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triere, însă în Transnistria, unde se constituie sate româneşti.

           6) Românii de la punctul 5 nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pămînt.

           7) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

           Hotărârile Domniei Voastre au format baza tuturor lucrărilor Comisiunei de repatriere.

           Ele au fost comunicate imediat atât Guvernămintelor provinciilor Basaraba, Bucovina şi Transnistria, cît şi Marelui Stat Major pentru a fi transmise unităţilor militare de la est de Bug, pentru executare.

           Ulterior Comisiunea Centrală de repatriere a întocmit instrucţiunile N.1939 din 28 Ianuarie 1943, aci anexate, prin acre se complectau organele anterioare de verificare a celor veniţi de peste Bug, se instituiau organe de verificare a acelor intraţi în Basarabia şi Bucovina din 1941 până în prezent şi printre care s-au strecurat multe persoane străine sau indizerabile şi se dau explicaţiuni complecte pentru clara înţelegere a hotărârilor Domniei Voastre şi metodica lor executare.     Şi aceste instrucţiuni au fost văzute şi aprobate de Domnia Voastră.

           Pe de altă parte, în ce priveşte repatrierea grupelor etnice româneşti aflate din timpuri mai îndepărtate în Rusia, Guvernul a hotărât ca aceştia să nu fie aduşi în ţară acum, ci numai după ce ei vor fi complect identificaţi prin echipele Institutului Central de Statistică în localităţile unde se găsesc şi după ce se va fi studiat şi întocmit un program pentru aşezarea lor în Transnistria, de acord cu Guvernământul acestei provincii.

           În vederea întocmirei acestui program Comisiunea Centrală de repatriere în şedinţa de la 12 Decembrie 1942, la care a participat şi reprezentantul Guvernământului Transnistriei, a hotărât de acord cu acest reprezentant ca Guvernământul Transnistriei să înceapă fără întârziere studiul posibilităţilor de aşezare a acestor grupe în acea provincie, întocmind în acest scop un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni a numărului ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi cu bunurile productive existente (pământ, ateliere, întreprinderi industriale, fonduri de comerţ, etc.).

           Acest studiu trebuie să se întocmească având în vedere două alternative şi anume:

           a) Alternativa când repatrierea grupelor etnice româneşti s-ar face prin schimbul de populaţie.

           b) Alternativa când se va face un schimb de populaţie şi când populaţia ucraineană din centrele destinate aşezării, grupurilor etnice româneşti aduse, ar trebui mutată şi împrăştiată în alte localităţi.

           Mai târziu prin adresa N.2683 din 1 Februarie 1943, am cerut din nou Guvernământului Transnistriei să facă studiile necesare şi propuneri pentru întocmirea programului de aşezare.

           Pentru orientarea în întocmirea acestui program am dat Guvernământului Transnistriei următoarele norme directive.

           „Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.

           În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti, din contra, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea, împrăştiindu-se cât mai mult în centrele cu populaţie masivă românească.

           Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.

           Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată desvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.

           Am înţeles să lăsăm Guvernământul Transnistriei iniţiativa propunerilor de aşezare ca fiind mai în măsură să cunoască şi capacitatea de primire şi posibilităţile economice ale localităţilor şi deci să prezinte propuneri concrete şi realizabile.

           Avem informaţii că se lucrează la întocmirea acestui program, oficial însă nu a primit nici o lucrare.”

           Nu s-a dat dispoziţiuni Comisiei de la Tiraspol să se ocupe cu cazarea şi plasarea repatriaţilor, în Basarabia şi Transnistrie.

           Rolul acestei Comisuni este limitat prin instrucţiunile N.1939/28.I.943, aprobate de Domnia Voastră, la trierea persoanelor care solicită repatrierea în Basarabia şi Bucovina.

           Plasarea persoanelor repatriate a fost lăsată în sarcina Guvernămintelor respective această operaţiune trebuind să fie determinată de posibilităţile materiale, de condiţiunile economice şi de interesele de ordine, pe care numai Guvernămintele le pot cunoaşte şi aprecia.

           Nu am dat nici un fel de dispoziţii pentru aşezarea în Basarabia a vre-uneui grup de români veniţi din Crimeea. Din contra conformându-ne hotărârilor categorice ale Domniei Voastre totdeauna am dat indicaţiuni ca ele să fie aşezate în Transnistria.

           Suntem informaţi că unele grupuri etnice au intrat în judeţul Cetatea Albă şi Tighina, fie pentru că aveau paşapoarte germane cu această destinaţie, fie că au fost aprobate direct de Preşidenţia Consiliului de Miniştri.

           Anexăm:

           a) Instrucţiunile N.1930 din 28 Ianuarie 1943, pentru înfiinţare şi funcţionarea comisiunilor de triere a românilor ce solicită repatrierea şi a comisiunilor de reverificare a persoanelor repatriate înainte de Ianuarie 1943.

           b) Copie după procesul verbal al şedinţei Comisiunei centrale de repatriere în care de acord cu reprezentantul Guvernământului Transnistriei s-a hotărât întocmirea de către acel Guvernământ al programului de aşezare.

           c) Copie după adresa N.2683 din 1 Februarie prin care am dat instrucţiuni Guvernământului Transnistriei asupra principiilor pe baza cărora se va întocmi programul de aşezare.

            MINISTRU SUBSECRETAR DE STAT

AL ROMANIZĂRII, COLONIZĂRII ŞI INVENTARULUI

                     (semnătura)

                                                                         DIRECTOR GENERAL

                                                                                    (semnătura)

Documentul 168

COPIE

 ROMÂNIA

PREŞEDINŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

 SERVICIUL DE CONTROL ŞI ANCHETE

 NOTĂ

1943, luna Iulie, ziua 15

SUMAR:  Constatările în legătură cu modul în care s-a făcut în Transnistria şi Basarabia cazarea românilor din Caucaz şi Crimeea. Rezoluţia  Să se comunice d-lui Alexianu pentru a lua măsuri şi a mi le comunica.  MAREŞAL ANTONESCU

Domnul Mareşal a dispus ca Secretariatul să se ocupe personal de modul în care s-a făcut cazarea românilor evacuaţi din Caucaz şi Crimeia, ordonând ca repatriaţii să aibă de la început tot ce le trebuie: locuinţe, mâncare, administraţie, stabiliri de acte de identitate, poliţie, medici, de lucru, etc.  Din controlul amănunţit efectuat de delegatul Preşidenţiei Consiliului se desprind următoarele probleme şi constatări:  Românii evacuaţi din Caucaz şi Crimeia însumează circa 5000 de suflete din care 4617 au fost colonizaţi în Transnistria în judeţul Râbniţa în următoarele comune: Hârjău, Sărăţei, Ecaterinovca, Beloci, Mihailowka, Codima, Serbi, Slobotca, Frantzuka şi în oraşul Râbniţa, iar un număr mult mai mic, (57 capi de familie proveniţi de la Dunaevca şi Melitopol, Marea de Azov) au fost colonizaţi în Basarabia în comunele Sarata, judeţul Chilia şi Friedensfeld judeţul Cetatea Albă.  Evacuarea ucrainenilor a decurs în mod civilizat, aceştia urmând să primească în noile locuri posibilităţile de trai adecvate.  Criteriul care a stat la baza exceptării de la evacuarea a unor ucraineni a fost procentul de 25% sânge moldovenesc (bunicul sau bunica moldoveni). Deasemenea au fost exceptaţi tractoriştii, meseriaşii, specialiştii, funcţionarii şi lucrătorii din fabrici.

           Românilor repatriaţi din Caucaz şi Crimeia şi Marea de Azov li s-au pus la dispoziţie câte-o gospodărie cu tot mobilierul necesar. În afară de aceasta fiecare      a primit cîte-o vacă, 10 păsări şi 2 purcei.

           În comună funcţionează câte un funcţionar dotat cu cele necesare precum şi cu personal de specialitate iar viaţa a început să intre în normal.

           Modul în care au fost efectuate operaţiunile de colonizare este în general acceptabil însă prezintă unele lacune şi greşeli care trebuiesc remediate şi evitate pentru operaţiunile viitoare.

           Astfel:

           1) Românii colonizaţi în judeţul Râbniţa (Transnistria) n-au fost colonizaţi în mase compacte în satele ce li s-au destinat. Cu excepţia comunelor Hârjău, Sărăţei şi Mihailowka, în celelalte comune din judeţul Râbniţa ca: Beloci, Ecaterinowka, Codima, Frantzuska, Serbi şi Slobotca au fost cazaţi, fie prin forţa împrejurărilor fie şi din alte motive într-o proporţie de complectă minoritate faţă de elementul ucrainean care a fost păstrat în comunele respective.

           Astfel în comuna Beloci, judeţul Râbniţa avem în urma recentei colonizări următoarea situaţie: 1288 suflete dintre care: 367 români, 965 ucraineni, 13 ruşi,     2 polonezi şi 1 grec.

           În comuna Ecaterinowka avem 126 capi de familie români, faţă de 600 capi de familie ucraineni neevacuaţi.

           În comunele Codima, Serbi, Slobotka şi Frantzuska, procentul de români este de 25-50% faţă de elementul ucrainean rămas. Primejdiile de tot felul ce decurg din acest sistem difectuos de colonizare se evidenţiază imediat.

           2) Cu ocazia evacuării ucrainenilor n-au fost evacuaţi cei mai înstăriţi dintre ei, iar din cei evacuaţi parte se găsesc în prezent pe loc, fie că s-au ascuns la unele din rudele lor rămase, fie că s-au reântors din drum.

           Astfel tot în comuna Beloci ucrainenii scăpaţi astfel de la evacuare conlocuiesc prin înţelegere sub acelaşi acoperiş cu românii recent cazaţi în locuineţele foste ale lor.

           Au fost semnalate chiar unele cazuri izolate de ameninţări din partea ucrainenilor adresate românilor nou veniţi în comunele respective.

           3) Cu ocazia evacuării ucrainenilor au fost evacuaţi şi moldoveni ceea ce nu poate fi admisibil. Cazurile nu sunt multe însă greşelile trebuiesc reparate prin readucerea lor înapoi în satele de unde au plecat. Această este cu atât mai uşor cu cât a fost posibil chiar unor ucraineni evacuaţi să revină la vechile lor locuinţe.

           Toate aceste constatări au fost făcute de anchetetator, întovărăşit fiind de Directorul Culturii din Transnistria, iar în unele cazuri le-au fost aduse la cunoştinţă de înşişi primarii comunelor respective.

           Problemele de mai sus urmează a fi studiate şi îndreptate cu atât mai mult cu cât cea mai mare primejdie ce decurge din actuala situaţie este aceea a posibilităţii de asimilare de către ucrăinenii majoritari ai românilor colonizaţi care se află în minoritate în prezent.

           Aceasta indiferent de starea de tensiune şi adversitate ce se produce în mod fatal în asemenea situaţii, precum şi mixtura de ordin moral şi naţional creată de situaţie.

           Alte constatări care se degajează din ancheta efectuată sunt:

-   Şefii de kolhozuri şi buchalterii (funcţioari-contabili) au rămas tot ucrainenii chiar în cele 3 sate complect româneşti realizate (Hârjeu, Sărăţei, Mihailowka) deşi    se pot găsi printre românii din Cuban şi Crimeia contabili români precum şi specialiştii de toate soiurile.

-   Românii proveniţi din oraşe (de exemplu Novorosiisk) foşti lucrători în fabrici au fost cazaţi la sate dându-li-se gospodării, deşi nu cunosc cum trebuie făcute muncile agricole şi ar dori să lucreze în meseria lor.

-   Nu s-a luat până la data anchetei nici o măsură în privinţa actelor de identitate ale românilor din Cuban şi Crimeia (acte de identitate exacte, acte de stare civilă, scolaritate, militare, etc.)

-   Problema elevilor şi studenţilor fiilor de colonişti români a încpeut să dobândească un început de rezolvare din partea Direcţiunii Culturii din Guvernământul Transnistriei.

-   Coloniştii mai posedă asupra lor bunuri eliberate de unităţile militare române cărora le-au predat diferite cantităţi de cereale la plecarea lor din Cuban sau Crimeia.

-   Unii colonişti au încă ruble neschimbate iar cei din Basarabia au încă ceva mărci. Schimbul mărcilor ce le posedă se face în sume mici şi în rate ceea ce nu le permite să-şi achiziţioneze animale sau unele unelte de lucru.

-   Majoritatea coloniştilor duc lipsuri de încălţăminte şi îmbrăcăminte de iarnă.

           Propuneri:

           1) Să se treacă la realizarea unor sate compacte de colonişti români, în afară de orice contact cu ucrainenii. De preferat 5 sate curat româneşti celor 9 din care în 6 românii se găsesc în proporţie de ¼ - ½, faţă de ucraineni.

           Până la perfectarea acestor operaţiuni în sate sau pentru a înlătura sicana ucrainenilor reântorşi în sate sau convieţuirea sub acelaşi acoperământ cu românii colonizaţi recent.

           Poliţia care se face acum de organe săteşti să fie îmbunătăţită iar numărul lor să fie mărit cu cel puţin până la rezolvarea integrală a dificultăţilor arătate la punctele 1 şi 2 din acest raport.

           2) Moldovenii evacuaţi odată cu ucrainenii să fie readuşi în locuinţele lor.

           3) Repartizarea coloniştilor români, la dorinţa lor, la oraşe sau sate după meseria pe care a avut-o în regiunile pe care le-au părăsit.

           4) Toţi specialiştii şi şefii de kolhozuri ucraineni să fie dublaţi şi înlăturaţi imediat ce va fi posibil.

           5) Este necesară organizarea şcolilor de ucenici, motivată pe faptul că toţi specialiştii rămaşi sunt ucraineni.

           Deasemenea sunt necesare şcoli de adulţi deoarece bună parte din moldoveni nu ştiu să scrie şi să citească cu litere latine, sau urmează să înveţe încă limba română şi să primească noţiuni elementare în legătură cu noua lor situaţie, Preoţii să nu lipsească din nici o comună. Şi ei ca şi învăţătorii să fie aleşi cu grije dintre elementele capabile.

           6) Organizarea cu o deosebită atenţie în satele de colonişti a unor cămine culturale (care să înlcouiască vechile cluburi politice, unde erau forţaţi să meargă sub bolşevici), cu biblioteci, ziare din ţară şi din Transnistria, conferinţe, aceste cămine urmând să joace un rol deosebit în dezvoltarea spirituală a românilor colonizaţi.

           Direcţia Culturii să ţină în curent pe D-nul Guvernator cu activitatea acestor cămine culturale pentru ca orice neajuns să fie înlăturat imediat şi cu competenţă.

           7) Printr-o ordonanţă a Guvernămintelor Transnistriei şi Basarabiei să se instituie comisiuni cu membrii aleşi dintre colonişti şi sub conducerea unor organe competente care să procedeze la reconstituirea tuturor actelor de identitate şi stare civilă: naşteri, botez, căsătorii, moarte; o altă comisiune va studia problema şcolarităţii pentru stabilirea pregătirii elevilor şi echivalarea anilor de studii.

           Procedura ar fi cea hotărâtă de Guvernământ iar probaţiunile cu martori serioşi dintre colonişti vor trebui să-şi aibă întrega greutate.

           În privinţa şcolarităţii, ucenicii şi elevii să fie trecuţi pentru continuarea studiilor la şcolile româneşti ale Guvernământului şi dacă se poate, toţi în calitate de bursieri.

           8) Odată cu cerealele ce se împart coloniştilor să li socoată şi cantitatea pentru care posedă bonuri eliberate de MU, aceste bonuri urmând a fi retrase, astfel ca să nu rămână impresia că autorităţile nu-şi onorează obligaţiile luate, ceea ce nu este cazul.

           9) Schimbul rublelor şi mărcilor să se facă de către Guvernăminte în sume ce să permită coloniştilor achiziţionarea de animale de muncă sau vite, orice schimb putînd fi facilitat de casele de schimb prin prezentarea biletelor de cumpărare a vitelor sau uneltelor. Acestea pentru a se evita irosirea economiilor coloniştilor prin cheltuiala inutilă a micilor sume schimbate.

           10) După ce se vor constata lispurile să se studieze problema ajutorării coloniştilor lipsiţi de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

           11) Să se treacă la înfiinţarea de cooperative în aceste sate.

           12) Pentru rezolvarea pe viitor şi remedierea pe trecut a unor insuficienţe în legătură cu problema colonizărilor ar fi necesare să se creeze un oficiu de colonizări al Guvernămîntului, încadrat cu specialişti care să se ocupe în amănunt cu aceste operaţiuni.

           Cu ocazia evacuării satelor de ucraineni şi stabilirea cine este şi cine nu este moldovean, acest Oficiu să menţină procentul de 25% (unul din bunici) însă să se ia şi o declaraţie scrisă acestora că sunt români şi înţeleg să se supună obligaţiilor (şcoalei, bisericii, etc.), fapt ce le va crea o stare juridică de român, înlăturând toate speculaţiile interesate.

           În afară de problemele de mai sus, care pot fi rezolvate de către Guvernăminte din ordinul Domnului Mareşal, există aspecte care nu pot i rezolvate decît prin Preşidenţia Consiliului de Miniştri şi Minitserului Afacerilor Străine la ordinul Domnului Mareşal.

           Acestea sunt:

           - Familiile coloniştilor sunt descomplectate şi prin faptul că unii bărbaţi sunt în prezent prizonieri la români sau germani. Guvernămintele ar urma să înaninteze liste de aceştia pentru a se face intervenţiile necesare pentru ca aceşti români să fie eliberaţi din prizonierat şi să se întoarcă la familiile lor.

           - Unii români din Caucaz şi Crimeia au fost duşi către autorităţile germane în Ucraina fiind socotiţi ruşi. Să se intervină pentru a li se uşura trecerea în Transnistria ca colonişti.

           -Ar fi necesar ca să dea Guvernământului Transnsitriei misiunea de a îngriji de românii de dincolo de Bug, urmând ca acesta să intre în tratative directe cu Reichskomisariatul Ucrainei (Gauleiter Erich Koch) sau la nevoie cu Reichsministerium fur die besetzen Ost Gebiete (Berlin – dl. Alfred Rosenberg) pentru ca să se aplice românilor de peste Bug, până se va hotărâ aducerea lor în Transnistria, regimul de care se bucură germanii în Transnistria, cerându-se recunoaşterea românilor din Ucraina ca grup etnic şi acordarea până la repatriere a următoarelor avanatagii:

           1) a regimului de aprovizionare „propriu” Volksdeutschilor (prăvălii de aprovizionare suplimentară în oraşe, reducere ½ a prestaţiilor de lapte şi ouă la sate şi oraşe).

           2) scutirea de luarea la lucru în reich.

           3) autorizarea Guvernului român ca prin Guvernământului Transnsitriei să organizeze pentru românii de peste Bug organe de ocrotire şi îndrumare: şcoli, servicii medicale şi farmaceutice şi misiune bisericească.

           Anchetatorul mai arată că dl. Anton Golopenţia, şeful echipei de rencesământ al românilor de peste Bug, ale cărei lucrări sunt pe sfârşit informează prin Direcţia Culturii Guvernământului Transnistriei că grupul de români din Ucraina cifrează circa 30.000 de familii pentru care solicită sprijinul Domnului Mareşal, menţionând că aceşti români ar dori să fie colonizaţi în Basarabia.

           Oficiul de Colonizări a cărui înfiinţare anchetatorul o propune în Transnistria (este necesară situarea lui pe teren mai în apropiere de problemele ce va avea de rezolvat), va îmbrăţişa atât preocupările specifice până la repatrierea românilor de peste Bug, cât şi operaţiunea colonizării lor în ţară în regiunile ce se vor fixa.

           Anchetatorul socoate că dorinţa românilor de peste Bug de a fi colonizaţi în Basarabia şi nu în Transnistria se conjugă în mod fericit cu interesele superioare ale Statului şi propune ca cele 30.000 de familii de peste Bug să fie aduse şi colonizate în locul ucrainenilor din Nordul Basarabiei şi Bucovinei.

           Menţionează că acum este momentul psihologic al dislocării ucrainenilor din acele regiuni, moment care nu trebuie scăpat deoarece acest proces nu se poate face oricând iar rezolvarea situaţiei românilor de peste Bug prezintă un caracter de urgenţă deosebit.

– VA URMA –

Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la autor. Vezi aici LISTA DOCUMENTELOR.

Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei articolului.)