ISTORIE: BASARABIA, ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL - Partea a 35 -a

În exclusivitate pentru Tribuna Basarabiei şi Secretele Istoriei

Alexandru Moraru „BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”

(DOCUMENTE  DE ARHIVĂ )

- Partea a 35-a  -

1943

Documentul 159

SUBSECRETARIATUL ROMANIZĂRII COLONIZĂRII ŞI INVENTARULUI

COMISIUNEA CENTRALĂ PENTRU REPATRIEREA ROMÂNILOR AFLAŢI

LA RĂSĂRIT DE NISTRU ŞI DE BUG

PROCES-VERBAL

Şedinţa din 29 Mai 1943

           Preşedinte: General Magistrat I.Aramă, delegat al M.A.N.

           Membri prezenţi:

Ø    Dan Popovici Consilier de Curte de Apel, delegat al Ministerului Afacerilor Interne;

Ø    Constantin Grigorescu Director General al Colonizărilor, delegat al Subsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului;

Ø    Capitan Crinteanu Alex., delegat al Marelui Stat Major.

           Comisiunea ia în examinare nota nr. 571377 a Preşidenţiei Consiliului de Miniştri C.B.B.T., privitoare la operaţiunile de repatriere a românilor din Basarabia şi Bucovina de Sud, deportaţi sau ridicaţi de ruşi în anul de ocupaţie şi a grupurilor etnice româneşti aflate în diferite regiuni ale U.R.S.S., precum şi referatul Secţiei juridice;

           Din această examinare constată pe de o parte că în mod greşit se vorbeşte despre „colonizarea” în Basarabia, Bucovina şi Transnistria a românilor repatriaţi de la răsărit de Nistru şi de Bug, denaturându-se astfel de la început aspectul problemei.

           În realitate, din nici o dispoziţiune dată de Guvern sau de Subsecretariatul de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nu reiese că ar fi vorba, deocamndată cel puţin, de o colonizare a acestor repatriaţi în sensul de a li se atribui bunuri în proprietate sau în folosinţă durabilă.

           Din contra din toate dispoziţiunile date până în prezent rezultă contrariul şi anume:

           Celor care au avut domiciliul, în anul 1940 (anul de ocupaţie rusească) în Basarabia şi Bucovina de Nord şi au fost ridicaţi şi deportaţi de ruşi – dacă sunt de origine etnică română şi nu au fost compromişi în acţiunea bolşevică, deci nu s-au dovedit periculoşi pentru siguranţa statului – li se acordă numai autorizaţie de a reveni la fostele lor domicilii de unde au fost îndepărtaţi cu forţa de inamic şi de a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare. Nu se poate deci vorbi de o colonizare a acestora.

           Pentru grupurile etnice româneşti risipite din timpuri mai îndepărtate în diferite regiuni ale URSS, Guvernul a admis în principiu repatrierea lor, dacă o cer şi aşezarea lor în Transnistria. Nici pentru aceştia Guvernul nu a înţeles să-i colonizeze atribuindu-le bunuri în proprietate sau folosinţă continuă. O asemenea operaţiune nici nu este posibilă atât timp cât Statul Român exercită în această provincie numai o suveranitate de fapt limitată şi temporară în calitate de ocupant, iar nu o suveranitate de drept.

           Această idee a fost clar exprimată în adresa Subsecretariatului de Stat al Românizării Colonizării şi Inventarului nr. 2685 din 1 Februarie 1943 adresată Guvernământului Transnistriei şi în care se spune textual: că deocamdată este vorba de „o aşezare cu caracter provizoriu, urmând ca o colonizare propriu-zisă să se facă atunci când condiţiunile politice vor face posibilă această operaţiune”.

           În ce priveşte regulile de drept internaţional, Comisiunea apreciază că, prin măsurile luiate de Guvern, ele sunt respectate.

           Pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, ocupate temporar şi fără titlu valabil de Ruşi, Statul Român care îşi păstrează suveranitatea şi de drept şi de fapt este îndreptăţit să acorde conaţionalilor săi, ridicaţi forţat în anul de ocupaţie dreptul de a reveni la domiciliul lor şi a-şi relua bunurile şi ocupaţiunile lor anterioare.

           Repatrierea şi aşezarea în Transnistria a persoanelor şi grupurilor etnice române aflate în URSS dinaninte de 1940 în condiţiunile de drept în care ea se face, deasemenea nu contravine principiilor stabilite în dreptul internaţional.

           În adevăr, repatrierea acestor români nu s eface prin constrângere – care dealtfel nici nu s-ar putea manifesta, întrucât ei se găsesc în localităţi care sun în afara teritoriului aflat sub ocupaţiea românească şi unde deci autorităţile române nu pot hotărâ. Autorităţile româneşti nu fac decât să acorde autorizaţiuni de repatriere, numai acelor care o cer din propria lor voinţă, în baza dreptului natural de emigrare recunoscut fiecăruia şi care conform dreptului internaţional trebuie respectat de puterea ocupantă.

           În ce priveşte condiţiunile de aşezare în Transnistria a repatriaţilor Comisiunea face anumite rezerve.

           Ţinându-se seamă de hotărârea Domnului Mareşal Conducător al Statului ca grupurile românilor aduşi de peste Bug, să fie aşezate în mase compacte, creându-se sate româneşti, cum şi de necesitatea ca membrii acestor grupe legaţi deja între ei prin o convieţuire îndelungată în Rusia şi prin legături de rudenie să nu fie risipiţi, ci aşezaţi pe cât posibil la olaltă şi a dispune ca din satele unde se hotărăşte aşezarea lor să fie la nevoie ridicaţi populaţia neromână şi mutată în alte părţi, tot în interiorul provinciei.

           În fapt prin această procedură populaţia neromână mutată este deposedată, măcar temporar, de gospodării care şi în regimul bolşevic îi aparţineau în proprietate particluară şi conform art. 43 al convenţiei de la Haga ocupantul trebuie să respecte proprietatea privată a celor ocupaţi.

           Respectarea strictă a acestui principiu de drept internaţional ar avea consecinţă ca românii repatriaţi de la răsărit de Bug, nu ar putea fi aşezaţi decât în gospodăriile care sunt libere (cele abandonate de evrei şi de populaţia ce s-a retras odată cu armatele sovietice). Ori cum majoritatea acestor gospodării sunt risipite în diferite comune, nu s-ar putea face o bună aşezare a celor repatriaţi în grupe compacte, în sate româneşti, ci ar trebui împrăştiaţi de multe ori într-un mediu strein şi ostil.

           Pentru remedierea acestei stări de lucruri, credem că Guvernul ar putea ca prin acordare de avantajii materiale celor ce urmează a se muta în alte locuri şi căminuri, să poată obţine de la ei consimţământul lor scris.

            PREŞEDINTE                                                 MEMBRI

              (semnătura)                                                               (semnăturile)

Documentul 160

PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI

 SECRETARIATUL GENERAL

 „CABINETUL PENTRU BASARABIA,

 BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA”

SUMAR:

Propuneri de organizare a primirii

şi plasării românilor de la Est de Bug

NOTĂ

Nr. 571377

1943, Luna Aprilie, ziua 19

           La nota acestui Cabinet din 5 Martie 1943, relativă la repatrierea moldovenilor de la Est de Bug, Domnul Mareşal a dat dispoziţiuni ca la Tiraspol să se înfiinţeze un organ special, cu misiunea de a se ocupa de cazarea şi plasarea în Basarabia şi Transnistria a moldovenilor veniţi din Rusia, însărcinând Secretariatul cu studiul problemei şi cu întocmirea propunerilor de organizare.

           Din istoricul acestei chestiuni, se desprind următoarele situaţiuni:

           1) Repatrierea românilor de la răsărit de Bug s-a pus în luna Septembrie 1942, când a şi luat fiinţă pe lângă Subsecretariatul de Stat al Românilor, o comisiune la care participă delegaţi ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Marelui Stat Major, Institutului Central de Statistică, al Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului şi delegaţi ai Provinciilor.

           2) Comisiunea a supus Domnului Mareşal constatările şi propunerile sale, primind următoarele norme pentru efectuarea acestor repatrieri:

           a) Nu pot fi repatriaţi în ţinuturile desrobite decât românii etnici necompromişi în acţiunea comunistă.

           b) Cei deportaţi de ruşi în anul de ocupaţie – români etnici – trebuie să fie repatriaţi.

           c) Nu se vor repatria acei care au plecat de buna lor voie sau s-au compromis în acţiunea lor antiromânească în timpul ocupaţiei bolşevice.

           d) Românii deportaţi din timpuri mai îndepărtate la Est de Bug, pot fi repatriaţi după serioasă triare, însă în Transnistria, unde să se constituie sate româneşti.

           e) Românii de la punctul d, nu trebuie să fie colonizaţi în Basarabia. Acolo şi în Bucovina vom împroprietări luptătorii şi basarabenii muncitori dar fără pământ.

           f) Toate operaţiile de mai sus trebuie studiate cu metodă, pregătite în amănunt şi executate în ordine desăvârşită. Execuţia va depinde de buna organizare.

           Hotărârile Domnului Mareşal au servit ca bază tuturor lucrărilor comisiunei şi măsurilor luate.

           Această comisiune a hotărât ca Guvernământul Transnistriei să studieze colonizarea grupelor de români ce vor fi aduşi din Rusia, întocmind un plan provizoriu cu desemnarea centrelor de aşezare şi cu arătarea pe categorii de profesiuni ce poate primi fiecare centru, în raport cu gospodăriile şi bunurile productive existnte (pământ, ateliere, industrii, fonduri comerciale, etc.)

           Pentru orientarea, în întocmirea acestui program s-a dat Guvernămîntului Transnistriei următoarele norme directive:

           - Românii aduşi de peste Bug, nu trebuie să fie împrăştiaţi ci aşezaţi în grupe compacte, în sate care să capete aspectul românesc.

           - În acest scop nu se va urmări aşezarea lor numai acolo unde sunt gospodării libere rămase de la evrei sau de la acei plecaţi cu armatele ruseşti din centre, din satele destinate aşezărilor româneşti se va ridica populaţia străină şi se va muta unde se va putea.

           - Aşezările româneşti se vor face începând de la Bug către interiorul Transnistriei.

           - Grupele de români aduşi din localităţi cu caracter economic special (industrial, păstoresc, pescăresc, etc.) vor fi aşezaţi în localităţi cu caracter economic similar unde ei să poată dezvolta o activitate productivă pentru care sunt mai bine pregătiţi.

           Cabinetul BBT propune:

           1) Toţi românii moldoveni împrăştiaţi în Rusia şi recenzaţi în anul 1942 de Institutul General se Statistică, să fie aduşi şi colonizaţi în Transnistria.

           Programul acesta se inspiră din principiul ca eforturile neamului românesc, în acest război, să fie răsplătite prin aşezarea într-un singur Stat naţional.

           Colonizarea lor urmează să se facă în regiunea Nistrului, spre a se asigura un cordon românesc, pe acest fluviu, care să împiedice infiltraţiunile ucrainene de o parte şi de alta a Nistrului.

           3) Operaţiunea implică în prealabil evacuarea evreilor şi a ucrainenilor înspre Bug, pentru a oferi Românilor terenurile cele mai fertile, aflate în regiunea Moghilău-Râbniţa.

           Ea se va face independent de trecerea peste Bug a evreilor şi ţiganilor, pentu care operaţie trebuie să avem mai întâi aprobarea germanilor.

           4) Colonizarea trebuie făcută în mase compacte pentru a se asigura integrarea acestor moldoveni în efortul de muncă al Provinciei şi a le menţine posibilitatea conservării lor etnice.

           5) Guvernământul Transnistriei trebuie să organizeze această operaţiune în chiar primăvara acestui an (sfârşitul lunei mai când se termină campania de însămânţare) ajutat de organele militare aflate pe teritoriul său.

           6) Românilor astfel colonizaţi trebuie să li se dea pământuri în plină proprietate şi nu numai în folosinţă.

           Suprafeţele astfel atribuite ar putea varia de la familie la familie, după numărul membrilor şi capacitatea lor de muncă.

           7) Guvernământul trebuie să le dea întreg sprijinul pentru a-şi începe cât mai curând viaţa în condiţiuni de stabilitate şi credit (maşini, numerar, etc.).

           8) Subcomisiunea de românizare de la Tiraspol trebuie să-şi extindă competenţa la trierea lor la eliberarea de acte de identitate, etc.

           Pe scurt, ea va trebui să fie un organ consultativ al Guvernământului Transnistriei, iar avizele sale să fie totdeauna avute în vedere de Dl.Guvernator.

           9) În comunele în care vor fi aşezaţi, românii trebuie să primească din ţară învăţători, preoţi, medici şi funcţionari comunali, bine selecţionaţi şi bine retribuiţi, cu scopul de a le cultiva sentimentul naţional şi conştiinţa apartenenţei lor la o naţiune vrednică şi capabilă.

           10) Măsuri speciale de ordin legislativ trebuie să reglementeze viaţa lor de familie, administraţia lor şi participarea lor la producţiunea bunurilor economice, deosebit de cele existente în Transnistria, spre a-i îndruma către o viaţă bazată pe dreptul de proprietate şi de concepţie naţională.

           11) Guvernământul, în acest scop, ar avea căderea să înfiinţeze o direcţiune a colonizărilor care să îmbrăţişeze ansmablul problemelor ce le pune această colonizare, cu mijloace financiare suficiente şi personal pregătit.

           În cazul că se va aprecia de D-voastră ca oportună evacuarea minorităţilor din Bucovina şi Basarabia, aceşti români ar putea fi plasaţi în locul acestora, respectând în parte principiile arătate mai sus.

           Avem azi în aceste provincii următorii minoritari:

Bucovina	Ucraineni	422.010	Ruşi	12.018
Basarabia	Ucraineni	261.246	Ruşi	158.088
Total	Ucraineni	693.256	Ruşi	170.106

– VA URMA –

Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la autor. Vezi aici LISTA DOCUMENTELOR.

Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei articolului.)