Alexandru Moraru „BASARABIA : ADEVĂRUL DESPRE MAREŞAL”
(DOCUMENTE DE ARHIVĂ )
- Partea a 24-a
-
1942
Documentul 121
Domniei Sale
Domnului Mareşal ION ANTONESCU
Conducătorul Statului Român
Bucureşti
Cernăuți 9 Martie 1942
Domnule MAREŞAL,
Subsemnatul Alexandru Popov, cetăţean
Român şi crescut în vechiul regat, în Jud.
Tulcea, com. Jurilovca, în prezent domiciliat în Cernăuţi, str. Mărăşeşti Nr.
39, încă din anul 1923 am calitatea
de predicator al Asociaţiei Creştine Adventiste de Ziua Şaptea din
România, posedând Autorizaţia Onor. Minister de culte Nr. 19530/940.
În
anul 1936 am fost trimis de Conducerea sus zisei Asociaţii în Nordul Bucovinei
tot în calitate de Predictor – Catihet. Aci, pe plaiurile Bucovinei şi ale Basarabiei, am lucrat cu râvnă între credincioşii
creştini Adventişti de ziua şaptea – ruşi şi ucraineni de origine etnică – străduind să-i fac buni creştini
înaintea lui Dumnezeu şi în acelaşi
timp şi buni creştini şi patrioţi ai scumpei şi frumoasei noastre ROMÂNII.
Ca rezultat al acestei lucrări –
numai şi numai în conformitate cu învăţăturile Sfintei Evanghelii a
Mântuitorului nostru, Domn Isus Hristos, nici unul din credincioşii noştri nu a
fost găsit în rândurile Legionarilor sau Comuniştilor. Credincioşii Asociaţiei
noastre au fost şi sunt departe de orice influenţă dăunătoare statului şi
Neamului Românesc!
Mărturisesc
cu cugetul curat şi cu curajul românesc neânfricat înanintea lui Dumnezeu şi
înanintea Excelenţei Voastre, Prea Înălţate Domn Mareşal, că prin activitatea
mea am făcut servicii nu numai lui Dumnezeu, ci şi scumpei mele Patrii:
României. Căci cei peste patru mii de Adventişti de Ziua Şaptea aflaţi în
Bucovina şi Basarabia nu numai că au fost feriţi de idei primejdioase Neamului
nostru, dar m-am străduit din răsputeri să-i învăţ pe aceşti sărmani oameni
înapoiaţi dulcea noastră limbă Românească, să iubească pe Regele nostru şi tot
ce este în legătură cu existenţa şi gloria Neamului nostru Românesc.
Când
au năvălit barbarii bolşevici, eu, urmând principiul strict al Sfintei
Evanghelii, conform căruia Păstorul trebuie să trăiască şi să moară alături de
turmă, am rămas la postul meu în Bucovina cu domicilul în Cernăuţi. În tot
timpul ocupaţiei sovietice am stat la postul meu de străjer şi păstor şi am
vegheat cu riscul vieţii mele asupra turmei ferind-o de otrava comunistă. Când,
în urma străduinţei mele şi a celorlalţi conlucrători – predicatori, se ivea
totuşi vreun credincios al nostru, rătăcind înclina nu să îmbrăţişeze ideeia
comunistă, ci pentur câştigarea existenţei, să ocupe un serviciu oarecare având
câtuşi de puţină legătură cu interesele Statului Sovietic, atunci eu şi
întreaga Biserică ne desolidarizam de unul ca acesta şi ştergeam numele lui din
registrele bisericii noastre.
În
ce priveşte stitudinea mea personală, cum şi a celorlalţi conducrători ai mei
faţă de Românii rămaşi, care nu au reuşit decât târziu să se repatrieze, am
îndulcit viaţa unora înlesnind plecarea altora peste graniţă în România. Despre
acest lucru ar putea mărturisi un mare număr de martori Români, între care
amintesc pe Dl.Octavian Scalat şi Preotul Profesor Părintele Bujorenau.
Acum, când Bunul Dumnezeu a găsit cu
cale să cheme la cârma Ţării noatre pentru salvarea, păstrarea şi gloria
Nemaului nostru pe EXCELENŢA VOASTRĂ, şi când Puternicul Dumnezeu a dat
biruinţă vitejilor noştri ostaşi asupra barbarilor bolşevici, Vă asigur, EXCELENŢĂ,
că poporul creştin Adventist de ziua şaptea din Bucovina şi Basarabia pe care-l
reprezint, este tot atât e curat şi credincios Maestăţii Sale Regelui Mihai I
şi Conduicătorului Statului, ca şi lui Dumnezeu!
Simţămintele acestui popor faţă de
Excelenţa Voastră atât atunci când eram sub apăsarea bolşevică aşteptând cu dor
eliberarea, cât şi acum: sunt acelea ale fiilor faţă de Părintele lor. Adevăr
zic, nu mint!
Totuşi,
eu şi poporul pe care-l reprezint, trecem prin mari suferinţe în acestă scumpă Ţară pe care o iubim! O prigoană din partea
unor slujbaşi ai Statului Român s-a deslănţuit împotriva paşnicilor
cetăţeni creştini Adventişti de ziua şaptea.
Cer
iertare, Excelenţă, pentru această scrisoare obositoare!
Dar,
nu mai putem! A ajuns cuţitul la os! Şi strigăm către Tatăl Românilor, Bărbat
al legalităţii, dreptăţii şi umanităţii! Strigăm cu glas tare: faceţi dreptate
fiilor Patriei, sute şi mii de Români!
Iată
durerile noastre:
Sute
de credincioşi Adventişti de Ziua Şaptea, bărbaţi şi femei sunt târâţi pe
drumuri, duşi la Posturile
de Jandarmi, bătuţi oribil, unora li s-a smuls părul din cap, altora li s-a
spart timpanul de la urechi, mulţi zac bolnavi în pat; unii în timpul arestării
au fost complet prădaţi, iar alţii îşi vând sculele agricole şi vitele
pregătindu-se pentru închisoare. Şi un număr destul de mare stau încă închişi.
Şi toate acestea numai pentru ca să părăsească
credinţa creştină Adventistă de Ziua Şaptea – recunoscută şi autorizată în
Statul Român – şi să treacă la ortodoxism!
Pretutindeni
prigoana aceasta a fost pretextată de existenţa unui ordin din partea Domniei
sale Domnului Mareşal Ion Antonescu!
Permiteţi-mi,
Domnule Mareşal, să redau mai jos unul din nenumăratele cazuri (recent
întâmplat) – spre ştiinţă – de cele ce suferă unii fii ai Patriei noastre.
Subsemnatul
am trimis o scrisoare către presbiterul comunităţii noastre din satul Şilăuţi,
jud. Hotin a cărei copie o anexez. Potrivit celor scrise în scrisoarea mea,
presbiterul s-a prezentat împreună cu alţi doi creştini la Dl.Şef de Post din Com.Grozinţi,
jud.Hotin pentru a obţine eventual permisiunea de a face rugăciuni în Casa de
Rugăciuni anume destinată pentru aceasta.
//Ţinem
să amintim EXCELENŢEI VOASTRE că în unele din Casele noastre de Rugăciuni s-au
instalat şcoli, iar în altele – spre marea noastră amărăciune – s-au făcut
baluri fumându-se şi rostindu-se tot felul de cuvinte nepotrivite unui locaş de
Închinăciune. Şi la toate acestea Domnii Şefi de Posturi respectici nu au zis
şi nu au făcut nimic. În felul acesta credincioşii noştri au fost privaţi de la
dreptul de închinăciune în locaşul lor anume destinat.//
rezultatul
acestei vizite la Dl Şef de
Post din Grozinţi, Jud. Hotin binevoiţi a-l cunoaşte din copia scrisorii
primită de noi pe care o redăm aici:
Copie
Şilăuţi 7 Martie 1942
Pacea
Domnului frate Popov,
Frate Popov, cu mare durere scriu eu
această scrisoare. Deja 17 ani (de credinţă) şi eu încă nu am avut aşa
întirstare! Cum dumneata, frate ne-ai trimis la abator (la Dl Şef de Post) !? Cît timp, farte Popov
eu m-am ferit, dar acum dumneata m-ai tirmis ca eu să merg singur. Şi acum iată
ce este: eu acum mă aflu acasă deabia în viaţă, dar mai bine ar fi fost să mor,
decât să fac aceasta! Frate Popov, cum ne-am dus noi Vineri (6.III.1942) la Şef
pentru ca dânsul să deschidă adunarea, atunci dânsul nu ştia ce să facă cu noi,
aşa s-a bucurat de noi, că era cât pe aci să ne ia viaţa!
Ne-a
bătut peste obraz, peste cap, dar după aceea ne-a luat pe câte unul, ne-a
descălţat, ne-a pus cu umerii pe duşamea, unul (din jandarmi) apucând cureaua
şi făcând din ea un lanţ şi ne prinde de picioare, se aşează pe spate şi ridică
(picioarele) în sus, altul bate cu maciuca peste tălpile picioarelor, iar al
treilea prinde de capt şi astupă gura ca să nu ţipăm. Ne bat, după aceea ne
bagă picioarele în apă şi din nou ne întreabă dacă voi lucra în ziua Sâmbetei
şi dacă voi da declaraţie (de abzicere la credinţa creştină Adventistă de Ziua
Şaptea) – trecând la credinţa creştină ortodoxă. Dar eu răspund „nu!”. Din nou
ne bat şi din nou ne bagă picioarele în apă, şi aşa ne-au bătut în trei
rânduri.
Şi
la urma urmei eu mi-am pierdut cunoştinţa şi am spus că voi da declaraţie. Dar
Sâmbăta nu voi lucra. Şi eu credeam că merg acasă, ca să scap într-un fel
oarecare. Dar abia am ieşit noi la şosea şi în Bocicăuţi (un sat) ne-au ajuns
pe mine şi pe Chiril (Cuşnir) şi ne-au spus: „Dacă nu vă duceţi chiar acum la Primărie, atunci hai înapoi la Post şi eu voi sta de vorbă cu voi în
noaptea aceasta.” Şi mie mi-a fost deja groază. Şi dânsul (jandarmul) ne-a dus la Primărie şi ne-a silit să dăm
declaraţie şi eu deabia am putut veni acasă. Şi acum, mă aflu bolnav în pat, cu
picioarele nu pot umbla, capu mă doare şi nu aud de o ureche.
Acestea
ne-au făcut nouă, şi astfel am făcut noi!
Dacă
doriţi şi nu vă lepădaţi de noi, frate Popov, atunci daţi-ne cel puţin câteva
cuvuinte ca răspuns la prezenta scrisoare.
/ss/
Iacovăţ Teodosie
Pentru
conformitate, Alexandru Popov (semnătura)
Originalul
acestei scrisori îl păstrez la dispoziţia Excelenţei Voastre. Cuvintele
aşternute pe aceste coli sunt izvorâte dintr-o inimă îndurerată. Făcând aceasta
cred că fac un serviciu Excelenţei Voastre.
Eu
şi poporul pe care-l reprezint convinşi fiind că prin doctrina şi practicile
noastre rituale nu aducem atingere legilor de organizare a Statului, ordinei şi
liniştei publice, respectând credinţa oricărui cetăţean,
Îmi permit, foarte respectuos, să implor
bunăvoinţa Excelenţei Voastre pentru a ordona de urgenţă o anchetă
dreaptă asupra faptelor care se petrec în Bucovina şi Basarabia de Nord în
legătură cu credincioşii creştini Adventişti de Ziua Şaptea.
Respectuos
rugăm ca, la facerea anchetei, să binevoiţi a dispune să fie de faţă şi
un reprezentant al Uniunii Asociaţiei noastre din Bucureşti, str. Mitropolitului
Ghenadie Petrescu Nr. 116.
Rugăm
a dispune ca credincioşii creştini Adventişti de Ziua Şaptea din Bucovina şi
Basarabia de Nord să fie lăsaţi liber să-şi exercite cultul lor în Casele lor
de Rugăciuni, iar predicatorii – de altfel autorizaţi de Onor.Minister al
Cultelor – să fie lăsaţi să îndeplinească serviciile de Catihet păstorind
turma.
Nădăjduind
în ajutorul grabnic al Excelenţei Voastre pentru ameliorarea suferinţelor credincioşilor noştri, ridicăm
gândurile către Cel Atotputernic rugându-ne pentru mântuirea noastră şi a concetăţenilor noştri, pentru sănătatea
Gloriosului Nostru rege MIHAI I şi
pentru Viteazul şi Neânfricatul Bărbat Domnul Mareşal Ion Antonescu,
pentru ca opera începută de Excelenţa Voastră să aibă un sfîrşit glorios, spre fericirea Neamului Românesc şi pentru mărirea
Atotputernicului Dumnezeu în veci!
Să trăiţi, Domnule Mareşal!
Foarte umil şi neânsmenat creştin,
Dar un curajos Soldat Român,
Alexandru Popov
L.Ş. (semnătura)
– VA
URMA –
Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la
autor. Vezi
aici LISTA DOCUMENTELOR.
Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei
articolului.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu