REZOLUŢIILE MAREŞALULUI ION ANTONESCU
Prof. univ. dr. GHEORGHE BUZATU - Istoric
Editate şi reeditate, în ţară sau în străinătate, căutate, furate şi
cercetate de către prieteni şi, mai ales de către inamici, Rezoluţiile
Mareşalului intră în categoria actelor de excepţie ale guvernării din
1940-1944. Din cele câteva mii de documente, unele s-au publicat cu
insistenţă, tocmai datorită semnificaţiei lor politico-militare şi
calităţii textelor, calităţii lor de excepţie documentare, literare şi
umane.
Spre exemplificare, în continuare, redau câteva dintre rezoluţiile publicate ale Mareşalului:
Spre exemplificare, în continuare, redau câteva dintre rezoluţiile publicate ale Mareşalului:
„Crima nu se poate ascunde sub teoria
enunţării de slugă a ordinului şi, sub splendoarea epoletului, ea
murdăreşte aceste epolet” (11.XII.1940);
„Justiţia rămâne pe deasupra
tuturor în această ţară şi, deci, pe deasupra mea” (6.II.1941);
„Sărac
stat într-o ţară bogată. Sărăcia este consecinţa: relei administraţii,
lipsei unui plan de gospodărire, de investiţii, de întreţinere şi de
realizări” (16.XI.1942);
„Să nu uite nimeni că în cazul unei înfrângeri
vom suferi nu numai o dezonoare, dar ne vom pierde şi viaţa. Ruşii
învingători ne-ar aduce bolşevismul în ţară, ar nimici toată pătura
conducătoare, ne-ar pune pe evrei stăpâni şi ar da Neamul pradă
slavizării şi deportărilor în masă. Dacă nu contribuim cu toate puterile
noastre la lupta aliaţilor noştri pentru a înfrânge comunismul şi pe
ruşi, nu putem sa asigurăm nici viaţa copiilor noştri, nici existenţa ţării noastre”
(extras din ordinul de la 6.II.1943);
„Nu există politică externă fără
armată” (10.III.1943);
„Spiritul de dezorganizare românesc predomină în
toate. Nu suntem în stare să organizăm în condiţii optime executarea
unei hotărâri. Luăm măsuri pripite, dezordonate, sacadate. Începem, ne
oprim din lipsă de hotărâri sau luăm alte măsuri care contracarează pe
cele dintâi şi aşa mergem în toate ca racul. Cheltuim energie, minte,
timp şi bani fără rost” (19.XI.1943);
„Nu se evacuează populaţia. Nu
putem goli Basarabia de români” (3.VII.1944);
„Spune-i Regelui că nu
plec (în faţa plutonului de execuţie) supărat pe el. Mai mult, spune-i
că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme
lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui”
(mesaj final, transmis prin Radu Lecca, destinat lui Mihai I, Jilava,!
1.VI.1946).
Prefer, se înţelege, să supun atenţiei cititorului câteva dintre rezoluţiile şi precizările Mareşalului descoperite în
arhive:
„Hărţile cu situaţia inamicului trebuie puse pe pereţii biroului
meu. Trebuie o hartă cu vechile frontiere şi cu actualele confruntării. O
hartă sau hărţi ale fronturilor de luptă” (21.IX.1940, rezoluţie pe nota
de cabinet privind situaţia militară probabilă a concentrărilor URSS în
nord-estul României la 20.IX.1940);
„Informatorii noştri (agenţii
serviciilor secrete) sunt nişte analfabeţi, sunt oameni care n-au nici
patru clase primare şi trăind sugând şi păcălind Statul” (10.XII.1940);
„Temeiul acţiunilor noastre naţionale a fost totdeauna adevărul.
Slujitoare a adevărului, Academia Română a luminat drumurile şi ţintele
strădaniilor româneşti de unitate şi de stăpânire a drepturilor fireşti
din cuprinsul spaţiului nostru etnic şi istoric. Urările adresate
oştirii de către cel mai înalt aşezământ al spiritualităţii româneşti,
în ceasul în care armele naţionale cuceresc o nouă împlinire a destinului,
sunt deosebit de preţioase pentru conştiinţa neamului întreg. Ele au un
înţeles cu atât mai înălţător, cu cât steagurile noastre dezrobitoare,
alături de steagurile aliate ale Marelui Reich German, alungând
întunericul şi crima, reîntronează în Răsăritul Europei puterile
libertăţii, credinţei şi culturii” (extras din răspunsul la telegrama
din 22.VI. 1941 a prof. I.
Simionescu, preşedintele Academiei Române);
„Fiţi siguri că, atâta timp
cât am luptat la Răsărit, toate sacrificiile pe care le-am făcut acolo
n-au fost numai pentru Basarabia şi Bucovina, ci au fost şi pentru
Ardeal” (22.X.1941);
„Pentru câştigarea războiului mergem oriunde
(iniţial, în text, specificat: „şi la dracu'”?!). Trebuie însă luate
măsuri ca trupele să fie perfect echipate. Trebuie să li se dea de
germani ce le lipseşte pentru echipare în caz când ne vor cere să operăm în regiuni grele ca condiţii. În aceste regiuni vor rămâne si germanii. Ei se vor găsi la iarnă şi în alte regiuni mult mai grele
ca acelea ale Mării Caspice, MURMANSK – LAPONIA – LENINGRAD etc. etc.
...
Vedeţi lucrurile prin secole, nu prin moştenirile egoiste” (19.VIII.1942, extrase din rezoluţia Mareşalului Antonescu pe raportul din 15.VIII.1942 al Marelui Stat Român privind operaţiile trupelor germano-române planificate în sud-estul URSS, Arhivele Naţionale, fond PCM-CM, dosar 178/1942, f. 202-203);
Vedeţi lucrurile prin secole, nu prin moştenirile egoiste” (19.VIII.1942, extrase din rezoluţia Mareşalului Antonescu pe raportul din 15.VIII.1942 al Marelui Stat Român privind operaţiile trupelor germano-române planificate în sud-estul URSS, Arhivele Naţionale, fond PCM-CM, dosar 178/1942, f. 202-203);
„O administraţie se judecă după
rezultate şi nu după acte şi dosare. La noi au fost sub regimurile
trecute numai dosar şi acte, fără înfăptuiri. Prefer primul criteriu” (16.VI.1943);
„Mulţumesc cu atât mai mult astăzi corpului didactic
secundar pentru înalta sa ţinută patriotică şi pentru înţeleapta
înţelegere a chemărilor impuse de lupta în războiul dreptăţii naţionale,
cu cât şefii fostelor partide politice mă somează prin memorii, în
numele lor şi al câtorva persoane bine cunoscute prin trecutul lor, să
retrag armata din luptă ... Este evident pentru cea mai simplă minte că
părăsirea luptei pe care o ducem în Răsărit, pentru asigurarea fiinţei
de azi de totdeauna a vieţii, libertăţii şi integrităţii neamului, fără
nici o garanţie serioasă că sacrificiile ce am făcut nu au fost
zadarnice, ar fi un odios act de trădare faţă de Moldova, Bucovina şi
Basarabia, faţă de istorie şi de onoarea noastră; şi chiar faţă de
ardeleni, care nu numai că n-ar avea nimic de câştigat, dar ar avea
totul de pierdut, dacă Regatul ar intra în parte sau în total sub
sclavia asiatică ...” (paragrafe din răspunsul la telegrama din 18.VIII.1943 a prof. Napoleon
Creţu, secretar general al Ministerului Educaţiei Naţionale);
„Partidul
Naţional Ţărănesc este o emblemă, o problemă şi o dilemă. Emblema este
Mihalache: ţăranul român cu perciuni de jupân. Problema - Dr. Lupu: nu
are talent şi vorbeşte; nu are bani şi trăieşte, iar natura l-a făcut
roşu ca să nu mai roşească. Dilema: Dl Maniu - când poate veni la putere nu vrea şi, când vrea, nu poate” (însemnare nedatată, Arhivele
Naţionale, fond I. Antonescu dosar 4, f. 144).
În concluzie, rezoluţiile Mareşalului, ca surse de excepţie pentru pătrunde misterelor trecutului, s-au adresat nu colaboratorilor şi contemporanilor săi, ci ISTORIEI.
Prof. univ. dr. Gh. Buzatu / Articol trimis de Stefanita
În concluzie, rezoluţiile Mareşalului, ca surse de excepţie pentru pătrunde misterelor trecutului, s-au adresat nu colaboratorilor şi contemporanilor săi, ci ISTORIEI.
Prof. univ. dr. Gh. Buzatu / Articol trimis de Stefanita
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro
Cinste Maresalului ! Unde esti tu Tepes Doamne... ?
RăspundețiȘtergereDaca il criticati pe Maresal sunteti egali cu 0.
RăspundețiȘtergere