Basarabenii in istoriografia rusa din secolul XIX

Basarabenii in istoriografia rusa din secolul XIX

 

In acest articol vor fi analizate in special caracterul romanic al basarabenilor şi raporturilor lor cu românii din principate din perspectiva autorilor rusi. Astfel se fac referiri in principal la caracterul romanic al autohtonilor: aspectul istoric (se tratează în principal originea românilor şi evoluţia lor istorică) şi aspectul contemporan (caracteristicile autohtonilor, care ar confirma originea lor (daco-) romană sau comunitatea lor cu locuitorii Principatelor). Caracterul romanic al basarabenilor este reflectat de mai multe elemente: aspectul fizic, limba (caracteristică fundamentală), obiceiurile, autoidentificarea etnică a autohtonilor etc. Aceste idei sunt prezente constant in redactarile tuturor autorilor importanti rusi, chiar si cei ce insista pe aspectul slav al regiunii.

Trasatura fundamentala a portetelor basarabenilor in operele rusesti este romanitatea si comunitatea lor cu romanii din principate. Svinin spune la doar 4 ani dupa anexarea din 1812 că Basarabia "a fost desprinsă de Moldova", că "istoria ei e strâns legată" de istoria acesteia din urmă si că "populaţia ei se trage din colonişti romani" şi "are acelaşi trecut cu întreg poporul românesc". Mai departe scrie: "Locuitorii autohtoni ai regiunii sunt moldoveni sau români (vlahi), care, după cum am mai spus, se trag din coloniştii romani. Ei vorbesc limba moldovenească care e de origine latină şi, ca şi limba italiană, păstrează numeroase particularităţi ale limbilor neolatine". Autorul se bazeaza in principal pe informaţiile primite de la localnici, ceea ce demonstrează o autoconştiinţă a acestui fapt, cel puţin printre boierimea basarabeană. Se confirma implicit, concluzia despre formarea incipientă a unor elemente identitare printre ei.

Idei similare găsim la vice-gubernatorul Basarabiei Filip Vighel, care, deşi nu a scris o lucrare specială consacrată istoriei spaţiului pruto-nistrean, notează următoarele rânduri în "memoriile" sale: "Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Aceşti rumâni sau români, după cum îşi zic ei, se trag din coloniştii romani şi slavo-dacii învinşi de Traian. în limba pe care o vorbesc ei predomină elementul latin". In continuare se remarca persistenta acelorlasi trasaturi si tipare in cercetarea romanitatii basarabenilor. Prin preocuparea sa pentru romanitatea românilor se remarcă, mai ales, Ignatie Iakovenko, care, în lucrarea publicată în 1828, nu se referă direct la Basarabia, însă o include implicit în spaţiul românesc chiar prin titlul lucrării.  Descriind provenienţa limbii române şi cercetând principalele ipoteze, Iakovenko nu neagă esenţa romanică a limbii române, impactul slav neputând schimba caracterul ei.

Considerat primul autor al unei lucrari stiintifice referitoare la Basarabia, ofiţerul Statului Major al Rusiei A. Zaşciuk abordeaza ambele aspecte ale "caracterizării romanice" a autohtonilor. Unele aspecte istorice sunt tratate cu unele inexactitati datorate slabelor surse istorice din sec. 19. Referitor la aspectul romanitatii Zaşciuk spune ca moldovenii din Basarabia, ca şi românii din Principate, sunt de origine occidentală şi provin din coloniştii romani. "Ei au fost sub influenţe diferite, dar au păstrat însă caracterul, strămoşilor lor. Ei vorbesc o limbă latină stricată, amestecată cu cuvinte slave. Limba lor are însă rădăcină latină şi păstrează mai multe particularităţi originale ale vechii limbi a romanilor decât chiar limba italiană". Ofiterul rus vorbeste si despre comunitatea dintre locuitorii autohtoni ai Basarabiei şi cei din Principatele Române, abordează tema raportului dintre basarabeni şi "fraţii lor din Principatele Române" si scoate in evidenta trăsăturile de caracter ale românilor ca popor şi influenţele care au contribuit la modelarea sa, facand referire, în primul rând, la influenţa romană.

Zaşciuk  mai spune ca desi e vorba de acelaşi popor, datorită destinelor istorice diferite, printre românii basarabeni au apărut unele elemente distincte care vor contribui în perspectivă, după părerea sa, la formarea în Basarabia a unei noi naţiuni, cu unele particularităţi faţă de locuitorii României. Lucrarea a fost scrisa dupa unirea Principatelor. Rusul arata legătura istoriei Basarabiei cu istoria Principatelor Române, inclusiv prin citarea, în anexa lucrării sale, a unei liste complete de domnitori ai Principatelor, el incluzând, de fapt, Basarabia în spaţiul istoriei româneşti.

Următoarea lucrare este semnificativă prin importanţa informaţiilor despre imaginea pe care şi-o făceau ruşii despre locuitorii Basarabiei. Autorul este P. Batiatiuşkov si este recunoscut ca adept teoriei "patriei originare a slavilor" în spaţiul dunărean. Acesta nu acordă o atât de mare atenţie factorului "istoric" al originii romane a basarabenilor. Cu toate ca nu neaga originea romanică a basarabenilor in scrierile sale se remarca tendinţa de a exagera influenţa slavă asupra lor sau chiar de a vedea amprente slave când nu e cazul. Batiuşkov, desigur, nu poate face abstracţie de caracterul etnic contemporan al provinciei şi, deşi din unele pasaje rezultă că îi consideră pe români fie semislavi, fie venetici, la un moment dat, recunoaşte că: ''Populaţia rurală nu ştia deloc ruseşte. Românii sunt cei mai numeroşi în Basarabia şi în mod firesc ei au privirile îndreptate spre compatrioţii lor din regatul României şi spre cei din Austria".

Referitor la originea romanica a basarabenilor el scrie următoarele: "Moldovenii sau românii constituie marea majoritate a populaţiei Basarabiei, înrudirea strânsă a limbii moldoveneşti cu limbile de origine latină, şederea prelungită a legiunilor romane în aceste părţi, însuşi numele de români (romani) nu lasă să subziste nici o îndoială asupra originii acestei naţiuni care o leagă de populaţiile ce au locuit în Moesia şi Dacia lui Traian şi coloniştii romani. Ei vorbesc o latină stricată. Limba lor însă e mai apropiată de vechea limbă a romanilor decât chiar limba italiană".

Interesante sunt şi unele consideraţii privind legătura dintre aspectul fizic al basarabenilor şi originea lor etnică, între care autorul citat vede un raport direct: "Dacă privim cu atenţie faţa moldoveanului, vedem trăsături şi forme deosebit de fine care indică o rasă veche, nobilă. Aici noi întâlnim feţe cu tăietură caracteristică daco-romană care ne amintesc sculpturile antice din epoca lui Traian. Profilul fin, energic, fruntea înaltă, nasul acvilin roman, părul negru buclat, ochii negri, capul mândru aşezat pe umeri, toate acestea ne amintesc figurile din Forul roman".

Mai departe, in lucrarile lui L.Casso gasim interesante consideraţiile sale privind consecinţele influenţei romane asupra regiunii, precum şi cele privind continuitatea autohtonilor pe acest teritoriu în pofida dominaţiei barbare, el aducând şi argumente din domeniul lingvisticii şi toponimiei. Şi la Casso, de altfel, se poate urmări paralelismul dintre "aspectul istoric'" şi cel "contemporan" al romanităţii, el considerand uneori, trăsăturile legate de originea "romană" a autohtonilor asupra situaţiei lot actuale.

"Poporul acesta, se întreabă Casso, îşi aduce aminte el oare de nestatornicia destinului său politic? Îşi mai aduce el aminte cum în 1410, împreună cu polonezii, îi bătea pe Cavalerii Ordinului Teutonic la Tannenberg, iar peste câtva timp voievodul moldovean Ştefan cel Mare îi nimicea pe aceiaşi polonezi în Suceava? îşi mai aduce el aminte cum la sfârşitul secolului al XVI-lea voievodul valah Mihai Viteazul îi arunca pe turci peste Dunăre, iar o sută de ani mai târziu voievodul Şerban Cantacuzino, împreună cu turcii, asedia Viena, însă fiind în înţelegere cu cei asediaţi, încarcă tunurile sale cu paie? îşi mai aduce oare aminte de permanentele ciocniri între statele vecine, în care el era nevoit să ia parte când, spre exemplu, la Râmnic românii luptau în acelaşi timp în armata turcă şi în cea austriacă, vărsând, astfel, sânge frăţesc? Să-i fie oare ţăranului acestuia mai uşor să-şi aducă aminte cum nu demult pe harabaua sa mergea în convoiul armatelor ruseşti spre Dunăre şi Balcani şi îşi scălda boii săi albi în Marea Marmara?".

"Popoarele bătrâne, adaugă el, ca şi oamenii bătrâni, cu greu îşi aduc aminte de vremurile mai apropiate şi le place mai mult să se oprească în gândurile lor la amintirile lor din anii tinereţii. Tot aşa şi în basmele şi legendele populare ale Moldovei şi Valahiei cântăreţul se cufundă în adâncimea veacurilor şi în ceasurile de tristeţe şi opresiune, el bucuros face apel la atotputernicul vrăjitor, la bătrânul împărat, la nemuritorul Traian". (va urma)

Modificat si adaptat dupa Igor Şarov, Andrei Cuşco: Identitatea naţională a basarabenilor în istoriografia rusă din secolul XIX //Basarabia: dilemele identităţii. Iaşi, 2002

Trimis de: Burlacu Radu

Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro