După accidentul fatal din 10 aprilie 2010, numărul
polonezilor ucişi la Katyn a crescut cu încă 96. Site-urile de pe
internet, presa de toate genurile abundă de opinii şi comentarii despre
catastrofa aviatică de la Smolensk. Părerile s-au împărţit între
«accident» şi «asasinat». Răspunsurile urmează. Comisia lui Putin este
în căutarea adevărului, deşi ancheta pe mâna lui Putin prea puţin
probabil să dea mai multe răspunsuri decât le-a putut da în cazul
Nord-Ost sau Beslan.
Aflam pentru prima dată despre Katyn în ultimul an de studenţie,
1975, acum 35 de ani. Plecasem în ultima mea vacanţă studenţească de
iarnă la Riga. Într-una din dimineţi mă pomenisem la aceeaşi masă din
cafeneaua hotelului, în care mă cazasem, cu un cuplu polonez, studenţi
şi ei, veniţi, ca şi mine, în călătorie, pentru câteva zile. În măsura
în care mi-a permis «rusa mea», am discutat despre mai multe. De la ei
aflasem despre Katyn şi masacrarea celor 22 mii de polonezi pe 7 aprilie
1940, din ordinul lui Iosif Stalin. Băiatul avea rude printre victime.
Am rămas perplex. Ceea ce auzeam şi ceea ce învăţam noi la facultate
erau lucruri din lumi morale diferite. Mai târziu, citisem că sovieticii
au înscenat «eliberarea» din prizonierat a militarilor polonezi, i-au
scos la o margine de pădure, le-au declarat că sunt liberi, după care,
sub pretetextul «tentativei de evadare», i-au mitraliat din spate. Stau
acum şi mă întreb dacă ceea ce s-a întâmplat cu Kaczynski nu este cumva
şi ea o «sancţionare» pentru «tentativă de evadare». În cazul lui, de
ieşire din cuvânt, de sub control, o ameninţare a imaginii, a
orgoliului, care nu poate rămâne, mai ales la ruşi şi, mai cu seamă în
cazul lui Putin, «neamendată». Nu-i exclus. Chiar dacă de la Stalin şi
până Putin la cârma Rusiei s-au perindat 6 prim-secretari ai PCUS şi 3
preşedinţi. Din cea ce ştim e că pe 7 aprilie Putin a organizat, în
felul în care i-a permic orgoliul, o ceremonie de comemorare a
victimelor de la Katyn, la care a fost invitat, personal, doar premierul
polonez Donald Tusk. Mai ştim că preşedintele Kaczynski s-a considerat
dezonorat de ceea ce a organizat Putin la Katyn şi a decis, cu trei zile
mai târziu, să organizeze şi să participe la propriul eveniment de
comemorare a masacrului de la Katyn. Fără Putin, fără Tusk şi fără alte
oficialităţi ruse. Nu e nou că Kaczynski şi Putin nu s-au simpatizat
vreodată. Nu s-au înghiţit nici Kaczynski cu Tusk. Primii doi, pentru că
Putin a refuzat să ceară public scuze Poloniei şi polonezilor pentru
masacrul de la Katyn (ca să nu intrăm şi în alte subiecte istorice mai
vechi), iar Putin nu l-a înghiţit pe Kazcynski, pentru că era un
pro-occidental înveterat. În ce ţine de relaţia Kaczynski-Tusk, aceştia
au fost rivali în alegerile trecute. Şi au rămas. În plus, Tusk şi
partidul său «Platforma Civică» are alte opinii vizavi de relaţiile cu
Rusia.
Aşa sau altfel, Kaczynski a plecat spre Katyn supărat pe Putin. A
fost şi Putin supărat pe Kaczynski? Nu ştim. Probabil. A vrut cumva
Putin să-l înveţe minte şi să se răzbune pe el pentru că şi-a permis un
lucru «prea curajos» mergând personal şi neinvitat la Katyn, după ce se
rupsese cu totul de Rusia? Iarăşi, nu ştim, dar nu este exclus. Ceea ce
ştim e că Putin, la fel ca şi Medvedev, îşi doresc un altfel de personaj
politic la cârma Poloniei, unul mai loial, mai maliabil, mai aproape
Rusiei. Din ceea ce mai ştim, e că Putin şi Tusk sunt mai apropiaţi, se
simpatizează, se «înţeleg».
Reporterul de la «Kommersant», care a fost la faţa locului după
accident, ne dă un detaliu extrem de interesant şi sugestiv în acest
sens. Când s-au întâlnit pe 7 aprilie, la Katyn,- scrie el,- Putin şi
Tusk s-au limitat doar la o strângere de mâini în faţa presei. La doar
câteva zile, după ce Tusk revenise la locul accidentului,- precizează
tot el, — cei doi s-au strâns puternic în braţe (există şi foto). Din
acelaşi reportaj aflăm că fratele preşedintelui, Iaroslav Kaczynski,
sunat de Tusk în prezenţa lui Putin, a refuzat întâlnirea cu cei doi
premieri, anunţând că el vine la Katyn pentru a-şi vedea fratele şi nu
pentru a se întâlni cu ei. Întâmplarea, comportamentul, gesturile lasă
şi ele loc de întrebări. Mai ales că reporterului televiziunii poloneze,
acreditat la Moscova, cel care a fot primul la faţa accidentului, i-a
fost sustrasă caseta cu filmări de către serviciile speciale, iar
versiunile ruse de până acum, legate de motivele accidentului, se duc
tot mai sigur la fund: şi cele legate de limba rusă, şi cele legate de
necunoaşterea de către piloţi a zonei de aterizare. Nu acuzăm pe nimeni
de nimic, facem nişte deducţii şi contrapunem nişte situaţii, care devin
cunoscute. Şi încă ceva, un detaliu, interesant şi el şi care s-ar
putea să aibă loc în acelaşi scenariu: în toamna acestui an, în Polonia,
urmau să aibă loc alegeri prezidenţiale. Acestea vor avea loc
anticipat. Iar până la alegeri conducerea interimară a Poloniei a trecut
la Bronislav Komarowski, preşedintele Camerei Inferioare a
Parlamentului, membru al partidului premierului Tusk şi candidatul
acestui partid pentru prezidenţiale.
Petru Grozavu, Zdg.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu