Tribuna Basarabiei, Stiri din Basarabia!: BASARABIA , VÂNDUTĂ ,PLÂNSĂ, TRĂDATĂ,UITATĂ

sâmbătă, 27 martie 2010

BASARABIA , VÂNDUTĂ ,PLÂNSĂ, TRĂDATĂ,UITATĂ

BASARABIA , VÂNDUTĂ ,PLÂNSĂ, TRĂDATĂ,UITATĂ
martie 27, 2010 de mihaibeltechi

MOTTO:

„Turcul ne lăsa să ne rugăm lui Dumnezeu în limba noastră şi în bisericile noastre, de care nu s-a atins. El nu ne silea să învăţăm turceşte. [...] De accea, când s-a aflat la 1812 că partea cea mai mănoasă a Moldovei trebui să treacă la Rusia, strămoşii noştri s-au cutremurat.”- Ion Pelivan,discurs în Sfatul Ţării

ROSTIND EMINESCU ,SPUI PLÂNSA BASARABIE

Copilului cu ochi senini

i se părea c-aude aievea

Al bătăliilor tumult .

Purta atîtea vise -n braţe,

Când , de la Nistru pân la Tisa

plângind cu lacrimi grele,amare

Tot românul plânsu-i-sa.

în murmur tremurat de fluier ,

în plânset tainic, de caval …

Mihai Beltechi, 14 ianuarie 2010

Mai ieri , nişte urieşi au făurit România Mare ,azi, noi,nedemni epigoni ne amintim arar,eventual la ceas aniversar despre faptele ctitorilor făuritori de ţară.Veacuri de tumult şi zbateri , vise stropite cu sudoare,lacrimi şi sânge sunt menţionate în treacăt în manualele şcolare sau se regăsesc accidental în discursuri politicianiste ale unor pigmei cu pretenţii de politicieni şi aflaţi la vânătoare de voturi.

Azi este un moment aniversar, sărbătorim sau ar trebui să sărbătorim revenirea Basarabiei la PATRIA MAMĂ .A fost de altfel o revenire de scurtă durată deoarece în urma ultimatumului sovietic din vara lui 1940 Basarabia s-a reintors sub cismă rusească iar basarabenii sub cnut rusesc.După cum spuneam, mai ieri , nişte urieşi au făurit România Mare iar în zilele noastre nişte piticanii hidoase au ratat cu intenţie refacerea României Mari , preferînd iluzorii poduri de flori peste Prut unirii reale atunci când era realizabil acest obiectiv.Să revenim însă la sfânta si ignorata carte de istorie a neamului românesc şi ,fie şi în treacăt să rememorăm pagini de glorie,pagini de luptă şi împliniri.În anul 1917 Rusia a fost zguduită de două revoluţii –cea burghezo-democratică fiind urmată de revoluţia bolşevică –urmate apoi de războiul civil.În condiţiile în care teritoriul dintre Prut şi Nistru a devenit teatru de operaţiuni pentru unităţi ruseşti ale unei armate în disoluţie ,pentru bande naţionaliste si apoi pentru bande bolşevice, românii basarabeni au avut tăria să îşi ia soarta în propriile mâini.Evenimentele s-au derulat cu repeziciune:

La 18 aprilie/1 mai, s-au adunat la Odesa peste 10.000 de basarabeni, de la ofiţeri şi soldaţi, până la preoţi şi studenţi. În zilele următoare s-a ţinut la Chişinău Congresul preoţilor şi al învăţătorilor care au cerut un mitropolit român, autonomie şi o formă de guvernământ proprie.

Tot în aprilie 1917 a fost înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc, , sub conducerea lui Vasile Stroescu, cu concursul fruntaşilor Pantelimon Halippa, Pavel Gore, Vladimir Herţa şi a transilvăneanului Onisifor Ghibu. Partidul şi-a asumat rolul de a coordona mişcarea pentru autodeterminarea românilor basarabeni. În programul său se preconiza ca Basarabia „să îşi cârmuiască singură viaţa ei dinăuntru ţinând seama de drepturile naţionale al tuturor locuitorilor ei”. Obiectivele imediate erau:

autonomia completă a Basarabiei pe baza dreptului la autodeterminare;

libertatea cultelor şi a învăţământului;

restituirea pământurilor expropriate românilor;

eliberarea deţinuţilor politici;

obţinerea de drepturi democratice pentru toţi locuitorii, etc.

Ca soluţie imediată pentru anarhia care se instaura, partidul a adoptat un program de autonomie a Basarabei, cu armată, justiţie şi şcoală proprie.

Această luptă a românilor basarabeni se ducea în condiţii vitrege, Rusia şi mai apoi Ucraina avînd manifeste intenţii anexioniste.Cu toate acestea ,ei au avut tăria să îşi proclame apartenenţa la naţiunea română : „Mulţi aţi auzit de moldoveni, dar puţini cred că ştiţi că naţiunea moldovenească nu există. Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu naţional, iar dacă noi numim moldoveneşti cuvintele şi organizaţiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri, de care avem foarte mulţi, ca şi dumneavoastră, şi el serveşte de a ne acuza pe noi de separatişti.” – Teofil Ioncu, la Congresul Popoarelor din Rusia, desfăşurat la Kiev între 8/21 şi 14/27 septembrie 1917.

În 20 octombrie/2 noiembrie 1917.a avut loc la Chişinău Marele Congres al Ostaşilor Moldoveni la care au participat 989 delegaţi, ofiţeri români şi circa 200.000 de ostaşi,prilej cu cares-a constituit organul reprezentativ numit Sfatul Ţării. Forul coordonator a fost Consiliul Directorilor, iar preşedinte ales Ioan Inculeţ. Odată instaurat, Sfatul Ţării intră în activitate: la 15 decembrie 1917 proclama Republica democrată moldovenească, iar la 2 Martie o delegaţie formată din Ion Inculeţ, Pan Halipa şi Dr. Ciugureanu se întâlneşte la Iaşi cu Primul Ministru al României stabilind cadrul de desfăşurare a evenimentelor premergătoare unirii.

La 25 septembrie/8 octombrie 1917, Sfatul Ţării proclama autonomia Basarabiei. Succesiv, la 2/15 decembrie 1917, a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Noul stat continua să fie legat de Rusia ca stat federativ. Ca organ conducător executiv a fost ales un „Consiliu al Directorilor” în frunte cu Petre Erhan. Pentru că în Rusia puterea era preluată de bolşevici, basarabenii au fost nevoiţi să ia o decizie radicală şi, la 24 ianuarie 1918, la scurt timp după ce vecina Ucraina se rupea de Rusia, Republica Democratică Moldovenească şi-a declarat şi ea independenţa. Preşedintele republicii a fost ales Ion Inculeţ, iar şeful guvernului doctorul Daniel Ciugureanu. În condiţiile dezordinii de nestăpânit provocate de bande bolşevice, petliuriste sau ale ruşilor albi, Consiliul Directorilor decide să ceară ajutorul armatei române. După mai multe apeluri primite cu prudenţă la Bucureşti, guvernul Brătianu a decis să trimită peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie, pentru restabilirea ordinii, protejarea populaţiei, apărarea căilor de comunicaţie şi a depozitelor, cu menţiunea că armata română fusese chemată prin comandamentul militar rus. La 13/26 ianuarie 1918, armata română, sub conducerea generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău şi a restabilit ordinea. Unităţile bolşevice s-a retras la Tighina, fără a opune rezistenţă. În acelaşi timp, divizia 13 a trecut Prutul în sudul Basarabiei, unde dezordinea era cu atât mai mare cu cât elementele bulgare, lipovene, tătare, găgăuze, fuseseră incitate la dezordine de bolşevici şi pe care armata rusă le scăpase complet de sub control. Pacificarea regiunii a fost mai dificilă, dar până la 8 martie, în condiţii de iarnă grea, armata română a intrat în Cetatea Albă. Totodată, forţele bolşevice retrase la Tighina au fost complet anihilate la 7 februarie. La 27 Martie 1918, orele 5 p.m., a avut loc Adunarea Sfatului Ţării. În sală au fost prezenţi toţi membri cabinetului Republicii Moldovenesti, Primul Ministru Român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, făuritorul României Mari. Sfatul Ţării cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucrainieni, 7 ruşi, 6 evrei, 5 găgăuţi, 2 nemţi, 1polonez şi 1 armean. Total 138 membri. În urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi) s-a declarat unirea Basarabiei cu ţara mamă. Ziarul “Tribuna” din 30 Martie publică: Moţiunea Unirii, Tedeum-ul, şi telegrama transmisă regelui Ferdinand, anunţând Unirea cu ţara mamă.

Actul istoric al unirii Basarabiei cu ţara glăsuia “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotarască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

Aceastã unire se facea pe urmãtoarele baze:

1. Sfatul Tãrii actual rãmâne mai departe pentru rezolvarea si realizarea reformei agrare dupã nevoile si cererile norodului; aceste hotãrîri se vor recunoaste de Guvernul Român;

2. Basarabia îsi pãstreazã autonomia provincialã, având un Sfat al Tãrii (Dieta), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct si secret, ca un organ împlinitor si administratia proprie;

3. Competenta Sfatului Tãrii este:

a) Votarea bugetelor locale;

b) Controlul tuturor organelor zemstvelor si oraselor;

c) Numirea tuturor functionarilor administratiei locale, prin Organul sãu împlinitor, iar functionarii înalti sunt întãriti de Guvern;

4. Recrutarea Armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;

5. Legile in vigoare si organizatia locala (zemstve si orase) raman in putere si vor putea fi schimbate de Parlamentul Român, numai dupa ce vor lua parte la lucrarile minoritãtilor din Basarabia;

6. Respectul drepturilor minoritãtilor din Basarabia;

7. Doi reprezentanti ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Ministri Român, acum desemnati de actualul Sfat al Tarii, iar pe viitor luati din sânul reprezentantilor Basarabiei din Parlamentul Român;

8. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un numar de reprezentanti proportional cu populatia, alesi pe baza votului universal, egal, secret si direct;

9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste si sate, orase, zemstve si Parlament, se vor face pe baza votului universal, egal, secret si direct;

10. Libertatea personalã, libertatea tiparului, a cuvântului, a credintei, a adunãrilor si toate libertãtile obstei vor fi garantate prin Constitutie…”

FERDINAND I ÎNTREGITORUL

Lege asupra ratificării unirii Basarabiei cu România

(31 Decembrie 1919)

Art. unic. Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, decretul-lege Nr. 842 din 9 Aprilie 1918, publicat în “Monitorul Oficial”, Nr. 8 din 10 Aprilie 1918, privitor la unirea Basarabiei cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:

Ferdinand I

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României,

La toţi de faţă şi viitori, sănătate:

Sfatul Ţării din Basarabia, în şedinţa de la 27 Martie (9 Aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi pentru, contra 3, fiind şi 36 de abţineri, următoarea rezoluţiune:

“În numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna,

Se uneşte cu mama sa România.”

Şi prezidentul Consilului nostru declarând că: “În numele poporului român şi al regelui, M.S. Ferdinand I al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită cu România de veci şi indivizibilă”.

Dat în Iaşi, la 9 Aprilie 1918.

Preşedintele Consiliului de Miniştri, A. Marghiloman.

Ministru de justiţie, D. Dobrescu.

Această lege s’a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.

Preşedinte, N. Iorga.

Secretar, Teodosie Bârca.

Această lege s’a votat de Senat în şedinţa de la 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamaţiuni.

P. Preşedinte, Dr. C. Şumuleanu.

Secretar, I. Balbareu.

Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul statului şi publicată în “Monitorul Oficial”.

Dat în Bucureşti, la 31 Decembrie 1919.

“Monitorul Oficial”, 1 Ianuarie 1920

EMINESCU[Rostind Eminescu, rosteşti plânsa Basarabie ]

Copil fiind, la Ipoteşti ,

În drumul său, către izvoare

şi mistuit de foc lăuntric

şi de o patimă ce doare,

a legănat în braţe dor

stropit cu lacrimă de tulnic.

Bătrîni din sat , cu plete dalbe

I-au desluşit domol chemarea

din cronicile de demult .

Trecut-au anii şi apoi,

suferind cu Veronica ,

într-o horbotă de dor

işi punea visele toate

când scria, sfâşietor ,

A murit iubirea noastră,

Floare Albastră,

Floare Albastră.

Copilului cu ochi senini

i se părea c-aude aievea

Al bătăliilor tumult .

Purta atîtea vise -n braţe,

Când , de la Nistru pân la Tisa

plângind cu lacrimi grele,amare

Tot românul plânsu-i-sa.

în murmur tremurat de fluier ,

în plânset tainic, de caval …

Trecut-au anii şi apoi,

suferind cu Veronica ,

într-o horbotă de dor

işi punea visele toate

când scria, sfâşietor ,

A murit iubirea noastră,

Floare Albastră,

Floare Albastră.

Visa în noaptea înstelată

Când turmele urcau pe deal ,

urmând pe baciul Mioriţei,

cel aprig blestemat de soartă

Să nu mai vadă vreodată

Măicuţă bătrînă, cu brâul de lână,

Maică adorată, binecuvântată.

Trecut-au anii şi apoi,

suferind cu Veronica ,

într-o horbotă de dor

işi punea visele toate

când scria, sfâşietor ,

A murit iubirea noastră,

Floare Albastră,

Floare Albastră.

A fost vrăjit de glas de doină

şi ropot dulce de izvor,

Poate,cîndva, la ceas de seară,

poate,cîndva,la ceas de dor

A plâns cu lacrimă fierbinte

morţii rămaşi fără morminte,

dureri, trădările şi neamul

ce înfrăţit cu râul ,ramul

A înfruntat multe furtuni ,dar,

cum se spune din străbuni,

Lăsă urmaşilor o ţară.

Trecut-au anii şi apoi,

suferind cu Veronica ,

într-o horbotă de dor

işi punea visele toate

când scria, sfâşietor ,

A murit iubirea noastră,

Floare Albastră,

Floare Albastră.

Mihai Beltechi, 14 ianuarie 2010

UITĂM , din păcate uităm iar uitarea este trădare .

Câţi dintre români îşi mai amintesc de numele lor : Ion Inculeţ; Pantelimon Halippa; I. Buzdugan , de sutele de mii de români basarabeni al căror nume istoria nu l-a reţinut sau de acei români care ,ascultînd istoricele cuvinte : “VĂ ORDON, TRECEŢI PRUTUL !!” au dat jertă grea de sânge pentru eliberarea Basarabiei de sub cismă rusească ? Deoarece pentru mult prea obiditul neam românesc istoria o scriu mereu învingătorii ,azi românii acceptă fără crîcnire nedreptăţile istoriei iar unii le plâng neputincioşi cu lacrimile amare ale exilului :
RUGACIUNE PENTRU RANILE TARII

Nu da Doamne, nici unui dusman

Suferinta noastra dintr-un an

Si ne iarta noua daca plange

Inima din noi de-atata sange

Painea noastra coapta-n bunatate,

Da-ne-o noua ca si pana acum,

Fa-ne doamne, prin durere drum

Ca unei corabii pe-nnoptate.

Lasa-ncet din cerul Tau sa cada

Pacea peste noi ca o zapada

Si pe-o raza de luceafar mare

Da-ne semn de mila si-ndurare.