Marsul centenarului

Nu ți-ai planificat vacanța? Hai cu noi în cea mai mare aventură a verii.

Alături de oameni care țin la valorile neamului vei avea parte de o experiență inedită, dar și de șansa de a descoperi la pas locurile semnificative pentru Marea Unire și Primul Război Mondial.

Marșul Centenarului începe din Alba-Iulia, Cetatea-simbol, la 1 iulie, iar destinația finală va fi Chișinăul, la 1 septembrie. Vom traversa Carpații și Prutul, vom urca dealuri și vom coborî văi, toate acestea pe o distanță de 1300 km.

Sursa: http://www.actiunea2012.ro

Protest de amploare la Chisinau: 40.000 de oameni scandeaza "Jos Guvernul, jos Parlamentul!'

 

Mii de persoane s-au adunat duminica in centrul Chișinăului la un miting organizat de Platforma 'Demnitate și Adevăr' "împotriva guvernării si inacțiunilor instituțiilor de stat in continuarea parcursului european și devierea de la implementarea reformelor".

Potrivit organizatorilor, la miting s-au adunat peste 40.000 de persoane, venite din intreaga tara. Circulatia in centrul Chisinaului a fost restrictionata.

Protestatarii au scandat "Miliardul inapoi", "Demisia", "Jos Guvernul, Jos Parlamentul!", potrivit Unimedia.

Membrii platformei "Demnitate si Adevar" solicita demiterea mai multor funcționari publici, renuntarea imediata la atacurile antidemocratice asupra libertății presei si restituirea miliardului furat din cele trei banci - Banca de Economii, Banca Sociala și Unibank.

Platforma a mai organizat un protest la 5 aprilie, la care au participat mii de persoane si in cadrul căruia s-a adoptat o rezoluție cu mai multe revendicări, despre care protestatarii spun ca nu au fost îndeplinite de guvernanți.

"Mai mult decât atât, guvernarea a continuat șirul de crime împotriva propriului popor prin asumarea răspunderii pentru Legea Bugetului si politica bugetar-fiscala, încălcând Constituția Republicii Moldova, împovărând cetățenii cu impozite și taxe grele", mai spun reprezentanții platformei, potrivit Jurnal.md. 

Sursa: Ziare.com

Iohannis: Marea izbanda a lui Stefan reprezinta o lectie pentru noi, cei din secolul XXI

Ar fi fost normal ca televiziunile lui Filat si ale Contrabandistului sa fie prezente astazi in Aula Magna a Universității de Stat a Moldovei plina pana la refuz de studenți și profesori care au ascultat cu rasuflarea intretaiata discursul președintelui României, Klaus Iohannis care a devenit, prin ceea ce a spus, si presedintele nostru.

I-am ascultat pe Ion Iliescu, pe Emil Constantinescu, pe Traian Basescu, rostind discursuri, dar niciunul dintre ei nu au fost atat de aproape de adevarul care trebuie sa ne uneasca pe vecie. Nu-i vom condamna, fiindca nu este vina lor ca au avut omologi care tineau adevarul la zdup, invocand prezenta armatei ruse in Transnistria.

Din acest punct de vedere presedintele Timofti care ne aduce la disperare prin docilitatea fata de Filat si Plahotniuc, este sincer si deschis. Daca vreti, este un roman care pune raul inainte, dar vrea unirea, crede in ea. Desigur, este vina lui ca Filat si Plahotniuc i-au bagat lui Timofti o echipa abominabila, care il tine legat ca si piticii pe Gulliver.

In rest, nu vom uita ca anume Timofti l-a primit pe Traian Basescu, care dupa semanrea acordurilor de asociere la UE a facut o escala la Chisinau ca sa-l lase acasa pe Dorin Chirtoaca. Basescu l-a luat cu el la Vilnius pentru a transmiste un semnal cert romanilor de pretutindeni – urmatorul proiect mare este al unirii si persoana de langa el, Chirtoaca, va misca lucrurile inainte.

Asta i-a scos din minti pe Filat, Lupu,Corman, Leanca. Ei nici nu au vrut sa-l vada pe Basescu. L-a primit omologul sau Timofti, care nu a fost la Vilnius, desi locul lui era acolo. Dupa aceasta Filat a alergat cu coada intre picioare la Cotroceni.

Ei nici astazi, dupa discursul lui Klaus Iohannis nu vor intelege ca noi suntem solidari fiindca ne uneste identitatea spirituala, lingvistică și istorică. Iohannis a prezentat un discurs istoric. El a mulțumit tuturor in persoana celor prezenti pentru apărarea și pastrarea limbii române, a adresat un omagiu eroilor, inclusiv celor din razboiul pentru independenta pentru faptul ca s-au jertfit pentru pastrarea și propasirea identitații romanești. Astfel, Iohannis a concretizat ca parcursul european al Republicii Moldova devine o prioritate naționala, adevar certificat si de pozițiile comune ale Presedintiei, Guvernului și Parlamentului României.

„Cine ajunge la statuia lui Ștefan cel Mare de la Chișinau poate vedea mareția lui prin insemnele puterii medievale pe care le reda această sculptura din perioada interbelica: coroana, palos și cruce, dar un strain poate rata ceva foarte important daca s-ar multumi cu atat. Ștefan este un simbol al identității noastre comune, faptele lui au contribuit decisiv la solidaritatea unui neam, cel romanesc, iar marea izbanda a vietii sale reprezinta o lectie pentru noi, cei din secolul XXI”, le-a spus studenților președintele.

„Pentru noi obiectivul este mult mai mult decat acela ca moldovenii sa devina cetateni comunitari, pentru ca, de la Timisoara la Orhei se aude o singura limba, cea romană, iar trecutul nostru incape intre copertile aceleiasi carti de istorie”, a afirmat el.

Apropierea centenarului Marii Uniri este, potrivit lui Iohannis, un moment foarte important pentru ambele state românesti. Actul istoric, despre care președintele spune că este „cel mai profund și mai frumos proiect de țară al istoriei moderne”, a fost posibil pentru ca „cei care au făurit Unirea nu erau nici mai buni, nici mai harnici decat noi, dar aveau un sentiment al inaltei datorii pe care noi, azi, nu il mai avem”. Astăzi, colaborarea dintre București și Chișinău, bazată pe identitatea comuna, este una inedita pentru Uniunea Europeana, considera Iohannis, care este convins ca românii se vor regasi „nu doar in uniune, ci si in comuniune. Solidaritatea noastra de neam nu doar ca poate dobori garduri de sarma ghimpata, dar poate construi și un viitor comun pentru noi”.

Marian Lupu a vorbit despre Iohannis in termeni elogiosi astazi. A facut-o pana a asculta discursul lui Iohannis de la USM. Cunosc aberatiile lui Bulbuc despre natiunea civica moldoveneasca. Daca ar fi istoric, filolog, filosof i-as da ascultare. Dar nu o fac pentru ca e un pretins economist care nu are idee de economia de piata. Dovada – mizeria in care ne balacim si pe care el a creat-o pe parcursul a 10 ani. Mai intai sub comunisti si apoi sub democrati, dar tot cu prietenul sau, Plahotniuc. Vreau sa cred ca macar astazi Iohannis, dupa ce l-a dat cu capul de pereti pe Filat, i-a bagat mintile in cap si nu va renunta public la cele spuse despre presedintele nostru Iohannis care si-a asumat sarcina deloc simpla de a aduce acasa Basarabia.

Sursa: cuget-liber.md

Declarații de presă comune Nicolae Timofti - Klaus Iohannis.

Declarații de presă comune Nicolae Timofti - Klaus Iohannis. Cum am putea avea în R. Moldova o justiție asemănătoare celei de peste Prut? a fost întrebat președintele român de o jurnalistă din Republica Moldova. 

Klaus Iohannis: „Este nevoie de două lucruri: de voința populară și de voința politicienilor. Sigur, poate să sune foarte superficial chestia cu voința populară, dar să știți că dacă electoratul își dorește o reformare, o îmbunătățire a clasei politice – și am avut situații când electoratul s-a exprimat foarte clar, de exemplu în noiembrie anul trecut, când am avut noi alegeri – atunci o să vedeți că dintr-odată, politicienii înțeleg că ceva trebuie schimbat. Evident că trebuie să existe voință politică pentru schimbare, mai ales în domeniul combaterii corupției, independenței justiției, consolidării statului de drept este nevoie de foarte multă voință politică, fiindcă oricât de mult și-ar dori oamenii și oricât ar vota pentru ceva, de pus în practică aceste lucruri trebuie puse în practică, totuși, de politicieni. Eu cred că este un drum greu. Pe de altă parte, sunt convins că este singurul drum care merită parcurs pentru a schimba profund țara, pentru a crea condiții foarte bune pentru toată lumea, pentru a elimina corupția, care, până la urmă, indiferent cum este văzută și cum este definită, atentează la bunăstarea oamenilor simpli. Aceste lucruri se pot face, în România am dovedit că acești pași se pot face, am avut sprijin foarte consistent de la parteneri europeni. Vă recomand să-i obligați pe politicienii dvs. să facă același lucru!”

Sursa: Digi24.ro

SENZATIONAL ! Un jurnalist rus scrie corect și în premieră despre tezaurul României la Moscova! – румынское золото

Serghei Golubițki, scriitor, filolog și jurnalist, specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roșie) facultatea de litere a Universtității de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 și-a susținut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială și nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeași universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză și română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele Dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez și terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piața americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spațiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităților în transformare dinamică”.

FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIȚKI:

(….) Așadar, despre ce alegere a grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-ați dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)

Cu alte cuvinte, în ceea ce ține de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Și vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanță principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE.

De ce are această chestiune o importanță principială anume pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaștem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătății, câte ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki.

Doar așa și nicidecum altfel. Și nici un fel de inepții de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruși despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ține de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangență cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binenului și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent.

Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoștința cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putință, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Rețelei Naționale a Oamenilor de Afaceri.

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica țărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici și cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.

Demersul României a avut consecințe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.

Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.

În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziția dominantă pe care o aveau submarinele germane în spațiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.

La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii.

Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât și pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.

Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecțiile muzeistice aparținând instituțiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.

Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunțit mod cu putință în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepția valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.

“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conținut în valoare de 314 580 456 lei și 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.

În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eșalon cu părți ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.

Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolșevică de teroriști a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk, a declarat public cu cinism: „Activele românești plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își asumă obligația de păstrare a acestor active, ca și pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român “.

Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult și-a răsturnat regii, așteaptă și în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoțite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se și cuvine oricărei țări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericești, am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemi. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolșevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligațiunilor de restituire a ceea ce nu-ți aparține.

România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declarațiile publicate în presa sovietică reieseclar și univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.

Și atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice și monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARȚINE! Și ne-au făcut pe toți ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere?

La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua – ultima – treaptă a Iadului: pe lacul înghețat Cozit dracii le sfârtca capetele

Pentru orice creștin nu există o crimă mai oribilă decât înșelarea celor care ți-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele și țopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.

Din păcate însă, nimănui nu-i pasă de “aurul românesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredințat toată averea sa, e așa, un fleac , „o chestiune istorică”.

Sursa: http://romaniabreakingnews.ro ; http://i-business.ru
Pentru ARTICOLUL ORIGINAL IN LIMBA RUSA, accesați pagina: http://romaniabreakingnews.ro