CANTARELI IOANA
OLIMPIEVNA, anul naşterii 1910, originară din satul Tatar-Capceac, raionul Taraclia, RSSM, cetăţeană a URSS (cu”venirea” ocupanţilor sovietici peste
noapte toată Basarabia au fost înscrişi cetăţeni ai URSS. Mai mult decît atat !
Nu a fost depistat nici un caz, de renunţare la cetăţenia romînă în favoarea
celei sovietice (în afară de ruşi, ucraineni şi evrei, adică comunităţile
minoritare etnice din Basarabia, care de fiecare dată cînd erau situaţii
critice făceau front comun împotriva populaliei autohtone. Dar au existat şi
unele exceptii-Al.M) găgăuză, din ţărani săraci, puţin ştiutoare de carte, căsătorită, pînă la
arestare locuia în satul Biruinţa, raionul Congaz, şi lucra ca îngrijitoare de
încăperi în şcoală.
CANTARELI I.O. a fost condamnată pentru faptul, că fiind
ostilă faţă de puterea sovietică, între locuitorii satului Biruinţa sistematic
făcea agitaţie antisovietică, îndreptată împotriva măsurilor Guvernului
sovietic şi răspîndea idei provocatoare privind pieirea Statului sovietic,
clevetea conducerea Partidului şi Guvernului sovietic.
Avînd în proprietate un aparat de radio, asculta emisiuni
din America, Turcia şi Spania şi răspîndea zvonuri privind izbucnirea
războiului cu ţările capitaliste şi înfrîngerea Statului sovietic în acest
război.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor:
VASILIU G.F., CARAGHEAUR S.P., CIABANU A.N.
Astfel, urmează de recunoscut că, CANTARELI a fost trasă la
răspundere penală pentru activitate antisovietică şi condamnată corect.
Totodată, avînd în vedere că,
CANTARELI provine din ţărani săraci, e puţin ştiutoare de carte, la momentul
arestării avea doi copii minori, iar infracţiunea comisă de ea nu a dus la
careva urmări grave, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind
organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 25 iunie 1951
referitor la CANTARELI IOANA OLIMPIEVNA de modificat,
pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3085,
inv.1, d.783, f.113-114
* * *
MACARCIUC AGAFIA
EROFEEVNA, anul naşterii 1907, originară din satul Troiţcoie (corect – Troiţa -
Al.M), raionul Bender, RSSM, rusoaică,
fără de partid, din muncitori, puţin
ştiutoare de carte, căsătorită, fără antecedente penale, pînă la
arestare lucra ca spălătoreasă în unitatea militară nr. 7481.
MACARCIUC a fost condamnată pentru faptul, că lucrînd în
unitatea militară nr. 7481 din oraşul Chişinău în calitate de spălătoreasă, a
sustras lenjerie, din dotarea acestei unităţi militare.
Astfel, din toamna anului 1949 pînă în martie 1953 a furat: 9 cearşafuri, 9 perechi de izmene, 6 cămăşi, 12
prosoape, două şorţuri pentru bucătar şi alte lucruri în sumă totală de circa
1000 ruble. (nu se exclude scenariu
regizat de sovietici-Al.M)
Toate lucrurile sustrase au fost depistate în locuinţa lui
MACARCIUC, confiscate de organele de anchetă şi reîntoarse unităţii militare.
Pe lîngă aceasta, MACARCIUC, în anul 1953, în anturajul
său, făcea agitaţie antisovietică, clevetea condiţiile de trai în URSS, lăuda
viaţa din timpul stăpînirii României burgheze, iar în martie 1953, în zilele de
doliu în legătura cu decesul unuia din conducătorii partidului şi Statului
sovietic, a admis în adresa acestuia un atac contrarevoluţionar, se bucura de
decesul lui.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: ZIGA
A.D., TODERAŞCU L.G., CERNAT N.S., PRIJILEVSCAIA T.I. şi alţii, precum şi
mărturia parţială a inculpatei MACARCIUC (p.d. 85-89).
Astfel, urmează de recunoscut, că MACARCIUC a fost trasă la
răspundere penală şi condamnată de judecată pentru delapidarea averii statului
şi declaraţiile sale antisovietice corect.
Totodată, avînd în vedere, că
MACARCIUC provine din muncitori, este muncitoare, este puţin ştiutoare de
carte, că declaraţiile ei antisovietice nu au dus la careva urmări grave,
precum şi faptul, că toate lucrurile sustrase au fost restituite unităţii militare,
consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind
organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R
O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 9 mai 1953
referitor la MACARCIUC AGAFIA EROFEEVNA de modificat,
pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3085,
inv.1, d.783, f.115-116
* * *
PLAMADEALĂ GHEORGHII
PANFILOVICI, anul naşterii 1920, originar din satul Cobusca Nouă, raionul
Bulboaca, RSSM, moldovean, cetăţean al
URSS, fără de partid, ştiutor de carte, din ţărani mijlocaşi, din 1944 pînă în 1946 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, la lupte
n-a participat, pînă la arestare locuia la locul de origine.
PLAMADEALA a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1948 a devenit membru al unei secte ilegale a
inochentiştilor-arhanghelişti, fiind la început membru, iar mai apoi
propovăduitor. Folosind prejudecăţile religioase, în anturajul său, sistematic făcea agitaţie antisovietică
îndreptată împotriva activităţilor puterii sovietice, organiza şi desfăşura
adunări ilegale ale sectanţilor şi atrăgea în sectă noi membri.
Acest lucru se confirmă prin depoziţiile martorilor: SMOCINSCHII
V.V., SCLIFOS R.E., CIORBĂ G.I. şi PLATON V.P. (proces-verbal al şedinţei de
judecată p.d. 214-215) şi propria mărturie
a inculpatului PLAMADEALă (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d.
212-213).
Astfel, urmează de recunoscut, că PLAMADEALĂ a fost tras la răspundere penală şi condamnat
de judecată pentru activitate
antisovietică corect.
Totodată, avînd în vedere, că PLAMADEALĂ şi-a recunoscut vinovăţia,
regretînd crima săvîrşită, şi s-a dezis de învăţăturile
inochentiştilor-arhanghelişti, precum şi faptul, că a făcut serviciul militar
în Armata Sovietică şi provine din ţărani mijlocaşi, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind
organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 aprilie 1950
referitor la PLAMADEALĂ GHEORGHII PANFILOVICI de
modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 10 ani de LCM.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3085,
inv.1, d.783, f.119-120
* * *
SAMSONOV BORIS
CHIRILOVICI, anul naşterii 1915, originar din oraşul Bender, RSSM, rus, cetăţean al URSS, din muncitori,
fără de partid, ştiutor de carte, din 1944 pînă în 1945 a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, participant
al Marelui Război pentru Apărarea Patriei, a fost rănit uşor, este decorat cu
medalia „Pentru victorie asupra Germaniei”. Pînă la arestare lucra ca fochist
la fabrica de conserve din Bender.
SAMSONOV a fost
condamnat pentru faptul, că, în anturajul său,
făcea agitaţie antisovietică, clevetea Puterea sovietică şi orînduiala
colhoznică, făcea declaraţii provocatoare cu caracter defetist, descredita
conducătorii partidului şi guvernului.
Vinovăţia lui SAMSONOV a fost confirmată în şedinţa de
judecată prin depoziţiile martorilor: COLOMÎCENCO I.M., ŢURCAN F.V., GAVRILOVA
V.N., VOLONTIR M.S., REAZANOVA M.S. şi FEDORENCO V.S. (proces-verbal al
şedinţei de judecată p.d. 185-186), precum şi mărturia inculpatului SAMSONOV
(proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 184-185).
Astfel, urmează de recunoscut, că SAMSONOV a fost tras la răspundere penală şi condamnat
de judecată pentru activitate
antisovietică corect.
Totodată, avînd în
vedere, că SAMSONOV provine din muncitori, este muncitor, în timpul Marelui
Război pentru Apărarea Patriei a luptat pe front împotriva cotropitorilor
germano-fascişti, a fost rănit, este decorat cu o medalie guvernamentală,
precum şi faptul, că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări
grave, consider sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind
organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 7 mai 1954
referitor la SAMSONOV BORIS CHIRILOVICI de
modificat, pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” –
a-l pune în libertate.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3085,
inv.1, d.783, f.121-122
* * *
MATVEICIUC ALEXANDR
ALEXEEVICI, anul naşterii 1907, originar din satul Clocuşina, raionul
Ocniţa, RSSM, moldovean, cetăţean al
URSS, din ţărani mijlocaşi, ştiutor de carte, fără antecedente penale, fără de
partid, căsătorit, pînă la arestare locuia la locul de origine, lucra în
colhoz.
MATVEICIUC a fost declarat de judecată vinovat şi condamnat
pentru faptul, că la 10 februarie 1946 şi 16 februarie 1947 a întocmit şi răspîndit două foi volante cu conţinut
antisovietic, în care clevetea puterea sovietică, îşi exprima nemulţumirea
referitor la acţiunile puterii sovietice pe problema predării cotelor de
cereale la stat, chema alegătorii să nu voteze candidaţii înaintaţi în timpul
alegerilor în Sovietul Suprem al URSS şi RSSM.
Una din foile volante întocmite a fost depusă de MATVEICIUC
în urna sectorului 16 de votare din
satul Clocuşina, raionul Ocniţa, RSSM, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al
URSS – la 10 februarie 1946, iar a doua – în urna sectorului 5 de votare din
acelaşi sat la 16 februarie 1947, în ziua alegerilor în Sovietul Suprem al
RSSM.
Pe lîngă aceasta, în anturajul său, făcea agitaţie
antisovietică: clevetea puterea sovietică şi orînduiala colhoznică.
Martorii audiaţi în şedinţa de judecată: PERELIŢA V.F.(p.d.
87), ŞTEPOV V.E. (p.d. 87) şi BLÎNDU A.I. (p.d. 87) au confirmat declaraţiile
antisovietice ale inculpatului, precum şi vinovăţia lui MATVEICIUC a fost recunoscută de însuşi
inculpatul (p.d. 86-87) şi prin probe materiale (foile volante confiscate)
(p.d. 67) şi actul expertizei grafice (p.d. 62-65).
Astfel, activitatea infracţionistă a lui
MATVEICIUC a fost demonstrată şi el a fost condamnat corect.
Totodată,
avînd în vedere, că MATVEICIUC provine
din ţărani mijlocaşi, şi-a recunoscut pe deplin vinovăţia atît în ancheta
preliminară, cît şi în ancheta judiciară, faptul că foile volante anonime,
intocmite de el, se referă la perioada greutăţilor materiale în Moldova, legate
de lipsa roadei, precum şi faptul, că nu
au dus la careva urmări grave, consider
sentinţa stabilită prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind
organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 10 iulie 1951
referitor la MATVEICIUC ALEXANDR ALEXEEVICI de modificat,
pedeapsa de micşorat pînă la 5 ani de LCM şi în virtutea Decretului
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre amnistie” –
a-l pune în libertate.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3085,
inv.1, d.783, f.123-124
* * *
DRANCĂ ALEXANDR
IVANOVICI, anul naşterii 1919, originar din satul Larga, raionul Lipcani, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de
carte, fără de partid, căsătorit, din
ţărani mijlocaşi, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică.
DRANCĂ a fost
condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în anturajul său, sistematic făcea
agitaţie antisovietică, îndreptată spre zădărnicirea acţiunilor partidului şi guvernului sovietic, descredita puterea
sovietice, clevetea orînduiala colhoznică şi lăuda traiul pe timpul României
burgheze, răspîndea idei provocatoare privind schimbarea ulterioară a regimului
sovietic cu ajutorul ţărilor imperialiste, ameninţa cu răfuială activiştii
sovietici şi crea obstacole în activitatea acestora.
Acest lucru a fost confirmat prin depoziţiile martorilor:
DUMITRAŞCU A.G., TIHONOV P.A., BULGARI I.M., GAVRILIUC A.S., BECŞEV S.I. şi
alţii (proces-verbal al şedinţei de judecată p.d. 262, 263, 264, 265, 266, 108,
109).
Astfel, urmează de recunoscut, că DRANCA a fost
tras la răspundere penală şi condamnat
pentru activitate antisovietică corect.
Totodată,
avînd în vedere, că DRANCĂ provine din
ţărani mijlocaşi, este colhoznic, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică
şi a participat la lupta cu cotropitorii fascişti, este decorat cu medalia
„Pentru victorie asupra Germaniei”, are doi copii minori, ispăşindu-şi pedeapsa
în lagăr se caracterizează pozitiv, norma de producţie o îndeplineşte cu 140%,
precum şi faptul că în agitaţia antisovietică desfăşurată de el nu se întrevăd
careva urmări, consider sentinţa stabilită
prea dură.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind
organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei Supreme a RSSM din 13 noiembrie 1951
referitor la DRANCĂ ALEXANDR IVANOVICI de modificat,
pedeapsa de micşorat pînă la 6 ani de LCM şi 3 ani de interdicţie de drepturi.
În rest sentinţa nu se modifică.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3085, inv.1, d.783, f.128-129
* * *
ZEIDMAN LEIA-REINA
SRULEVNA, anul naşterii 1918, originară din satul Lipcani, acelaşi raion, RSSM, evreică, cetăţeană a URSS, din muncitori,
puţin ştiutoare de carte, fără de partid, fără antecedente penale, pînă la
arestare locuia şi lucra croitoreasă în Lipcani.
Prin încheierea Judecătoriei Supreme a RSSM din 31 martie
1941 sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM a fost lăsată în
vigoare.
ZEIDMAN a fost
condamnată pentru faptul, că locuind pînă în anul 1940 în Lipcani, a fost
recrutată de către şeful jandarmeriei ca agent secret şi pe parcursul a cîtorva
ani transmitea informaţii despre activitatea revoluţionară(a se citi teroristă-Al.M) a tineretului din Lipcani şi în urma denunţului ei au fost arestaţi un
şir de lucratori de comsomol ilegalişti(cum
se numesc indivizii care uneltesc împotriva propriului stat? -Al.M), care în timpul interogatoriului la
jandarmerie au fost bătuţi, precum: cet.
STOLEAR V.L., ROZENŢVAIG Ă.A., FAIMAN N.L.
Atît în ancheta preliminară, cît şi în şedinţa de judecată,
ZEIDMAN nu şi-a recunoscut vinovăţia.
Drept bază pentru pronunţarea sentinţei de condamnare
referitor la ZEIDMAN pentru judecată au
servit depoziţiile martorilor, audiaţi în şedinţa de judecată: ŞENCHER H.M.,
ŞVARŢMAN Ş.M., FAIMAN P.L., MUŞAILO P.I., STOLEAR R.L. şi ROZENŢVEIG Ă.A. (după cum observaţi, a fost trădată prin
mărturii tot de conaţionaţii ei, fapt
care infirmă legenda despre unitatea etnică evreiască, dar tot odată
confirmă,că nu toţi evreii aveau concepţii sioniste şi procomuniste -Al.M)
Din depoziţiile martorilor se vede, că ZEIDMAN era supusă
arestărilor pentru participarea la activitatea ilegalistă.
Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare acuzarea
lui ZEIDMAN de apartenenţă la agenţii jandarmeriei şi de trădare a ilegaliștilor (a se citi teroriştilor-Al.M)
nu a fost pe deplin confirmată şi în virtutea art. 197 alin. 2 al CPP al RSSU
urmează a fi suspendată.
În baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind
organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei de circumscripţie Bălţi a RSSM din
3-4 martie 1941 pe art. 54-13 al CP al RSSU şi Încheierea Judecătoriei Supreme
a RSSM din 31 martie 1941de anulat şi cazul
referitor la ZEIDMAN LEIA-REINA SRULEVNA de încetat din lipsă de probe, cu eliberarea lui ZEIDMAN din locul
deportării, unde îşi ispăşeşte pedeapsa.
Procurorul RSS Moldoveneşti
Consilier juridic de stat de clasa 3 (A. KAZANIR)
F.3085, inv.1,
d.783, f.130-136
* * *
DICUSAR DEMIAN IVANOVICI,
anul naşterii 1914, originar din satul Cucuneştii Vechi, raionul Bratuşeni,
RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, cetăţean al URSS, ştiutor de carte, fără de partid, familist,
fără antecedente penale. În transportul feroviar lucrează din anul 1944, pînă
la arestare a lucrat ca muncitor la depoul de locomotive al staţiei Bălţi -
Nord.
ABRAMOV VALENTIN
ANDREEVICI, anul naşterii 1910, originar din oraşul Ananiev, regiunea Odesa,
din muncitori, rus, fără de partid, familist, fără antecedente penale, cu
studii medii, în transportul feroviar lucrează din anul 1927, ultima funcţie de
pînă la arestare – muncitor de serviciu la staţia Bălţi – Nord.
DICUSAR şi ABRAMOV au fost condamnaţi pentru faptul, că
DICUSAR, lucrînd în depoul de locomotive la staţia Bălţi – Nord, între
muncitori făcea agitaţie antisovietică, lăudînd regimul şi orînduiala ţărilor
capitaliste, clevetea realitatea sovietică şi membrii Guvernului sovietic,
răspîndea idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului între URSS şi
America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.
ABRAMOV, lucrînd muncitor de serviciu în acelaşi depou şi
ştiind despre activitatea duşmănoasă a lui DICUSAR nu a făcut depoziţii
organelor de anchetă referitor la DICUSAR şi l-a preîntîmpinat pe
acesta despre arestul ce va urma, propunîndu-i să se ascundă la banderovişti în
pădurile Ucrainei de Vest. Pe lîngă aceasta, ABRAMOV, de asemenea, în rîndurile
muncitorilor depoului de locomotive lăuda viaţa în ţările imperialiste şi
răspîndea idei provocaţioniste privind inevitabilitatea războiului între URSS
şi America şi înfrîngerea Uniunii Sovietice în acest război.
Prin Încheierea Judecătoriei de circumscripţie a
transportului feroviar a regiunii de sud – vest din 8 decembrie 1950 sentinţa
Judecătoriei căilor ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 a fost lăsată în vigoare, iar cererea de recurs a
inculpatului ABRAMOV – refuzată.
Fiind interogat în şedinţa de judecată, DICUSAR şi-a
recunoscut vinovăţia pe deplin, iar
ABRAMOV – parţial, în partea, că ştiind despre activitatea antisovietică a lui
DICUSAR nu a mărturisit acest fapt organelor
de anchetă şi l-a preîntîmpinat pe ultimul despre arestarea ce va urma,
îl ruga să se ascundă, iar în partea desfăşurării agitaţiei antisovietice
vinovăţia nu şi-a recunoscut, însă acest
lucru a fost confirmat în şedinţa de judecată prin depoziţiile martorilor :
IGNATIUK M.V.(p.d. 301 verso-302), NAGORNIUK V.N. (p.d. 302 verso-303), BERSON
V.V. (p.d. 306 verso), precum şi prin mărturiile inculpatului DICUSAR D.I.
(p.d. 298 verso-300).
Prin materialele anchetei preliminare şi judiciare
vinovăţia lui DICUSAR şi ABRAMOV în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.
54-10 alin.1 al CP al RSSU a fost pe deplin demonstrată şi ei au fost
condamnaţi corect.
Totodată, avînd în vedere, că condamnaţii DICUSAR şi
ABRAMOV după poziţia lor socială sunt vechi lucrători ai transportului
feroviar, nu au antecedente penale, precum şi faptul, că pedeapsa stabilită de
judecată este prea dură, conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea
judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
R O G :
Sentinţa Judecătoriei căilor
ferate Chişinău din 31 octombrie 1950 şi Încheierea Judecătoriei de
circumscripţie a transportului feroviar din regiunea de sud – vest din 8
decembrie 1950 referitor la DICUSAR DEMIAN IVANOVICI şi ABRAMOV
VALENTIN ANDREEVICI de modificat, pedeapsa de micşorat pentru DICUSAR pînă la 6
ani de LCM, iar pentru ABRAMOV – pînă la 5 ani de LCM şi cu aplicarea
Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 27 martie 1953 „Despre
amnistie” – a-l pune în libertate.
Procurorul General al RSSM
Consilier juridic de stat în exerciţiu (R. RUDENCO)
F.3085,
inv.1, d.783, f.146-148
(va urma )
Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist(mun.Chişinău)
