Sursa foto: www.semp.us
Partea
a II-a CADRELE BOLSEVICILOR, materiale noi din arhive vechi
Să revenim la temă şi să
vedem cine erau secretarii III ai CR ale PC(b)M? După cum vedeţi în tabelul de mai sus deosebiri esenţiale nu prea sunt,
comparativ cu cei înscrişi în primul şi al doilea tabel.7 Din 23 de secretari ai CR al
PC(b)- 18 sunt ucraineni, 2 ruşi şi din nou 2 moldoveni,dacă numele de Malahov
Ivan sau Tcaci Chiril poate fi atribuit la moldoveni.Totodată,15
secretari aveau studii primare şi erau responsabili de cadre la fel ca şi
ceilalţi opt.
Şi iată că toţi aceşti”cărturari”au venit aici să bage pe gât
populaţiei băştinaşe sistemul stalinist şi noul mod de viaţă-socialist şi
ateist.
În caracteristicile acestor”înalţi
demnitari” semnate de secretarul CC al PC(b)M Borodin se menţionează şi
vechile locuri de muncă a celor nominalizaţi.De exemplu:
1. Doncenco G.P. –До приезда на Молдавию работал
секретарем по кадрам Белогуцкого райкома КП(б) У, Ворошиловоградской
области.8
2. Tişcenco I. P. -До приезда на Молдавию работал первым
секретарем Олькованского райкома КП(б)У Харьковской области.С момента прибытия
на Молдавию работает первым секретарем Резинского райкома КП(б)М.9
3. Ursul V.I. -До прибытия в Молдавскую ССР работал
первым секретарем Кировского райкома ВКП(б)Черкесской Автономной области.10
4. Rozumovici C.S. -До приезда в Молдавскую ССР работал
первым секретарем Попелянского райкома КП(б)У Житомирской
области.11
5. Morgun F.A. -До прибытия в Молдавскую ССР работал первым
секретарем Грушевского райкома КП(б)У Одесской области.12
6. Alexandrov I.S.- До прибытия в Молдавскую ССР работал
вторым секретарем Корсунского райкома КП(б)У Киевской области.
7. Cechin L.C. …до прибытия в Молдавскую ССР
работал вторым секретарем Буринского райкома КПб)У Сумской
области.
8. Prohorschoi I.F. До прибытия на Молдавию работал секретарем
по кадрам Варвенского райкома КП(б)У Харьковской области.13
9. Cuşnerov A.D. с 1939 года, до приезда на Молдавию,
работал зав.оргинструкторским отделом Ново-Дмитриевского райкома КП(б)У
Днепропетровской области.14
10. Şapoval I.A. До приезда на Молдавию работал
редактором райгазеты Шполянского района, Киевской области.15
11. Bezrucico C.M. с 1939 года работал
зав.оргинструкторским отделом Шорского райкома КП(б)У,Черниговской области. 16
Lista poate fi continuată.În unele documente nu
este arătată adresa fixă de unde a venit un cârmaci sau altul, ci numai
se menţionează”când a venit în RSSM sau când a fost numit în funcţie…”, dar
informaţia, în esenţă, este de acelaş gen.
Cu unele excepţii excepţii. Unii din cei trimişi înţelegeau că
sunt nişte marionete de execuţie în politica lui Stalin; alţii, pur şi simplu,
nu doreau să-şi părăsească oraşul, famila şi încercau să se eschiveze…dar o
încurcau. De exemplu, la şedinţa
Biroului CC alPC(b)M(Procesul-verbal nr.9, punctul 31) din 29 octombrie 1940 a fost “ascultată” cererea lui Melinic Filip
Chirilovici, care a fost trimis de CC al PC(b) al Ucrainei pentru a lucra în
Basarabia(conform originalului).
Probabil că autorul cererii revenise
în patrie, iar cererea fiind discutată în lipsa lui. Şi iată ce a hotărât Biroul
CC: ”În legătură cu faptul, că tov. Melinic F.C. a plecat din Moldova la locul anterior de lucru în or. Haricov fără
permisiunea CC al PC(b) al Moldovei şi prin aceasta s-a dovedit a fi
nedisciplinat –fiind membru alPC(b), de a anunţa CC al PC(b) al Ucrainei şi de
rugat Comitetul Regional al PC(b)U din Haricov să fie ascultat în calitate de
dezertor”.17
Dar cazuri de acest gen erau rare. În
majoritate ocupanţii erau extrem de mulţumiţi.Primind posturile, pe care tot ei
le-au născocit, erau cazaţi în cele mai bune case sau apartamente, care
în scurt timp treceau în posesia lor la un preţ de nimic sau gratis;
salariile-cele mai mari; dreptul de a judeca populaţia băştinaşă, a-i trimite
prin lagărele din Siberia, Altai etc; dreptul de a închide şcolile şi
bisericile naţionale; dreptul de a anula toate cărţile cu caractere latine,
indiferent că sunt în română, franceză, germană sau engleză; dreptul de a se
folosi de rodul muncii oamenilor paşnici din Basarabia.
Aveau drepturi şi erau mulţumiţi.
Iată o scurtă caracteristică semnată
de secretarul PC(b)din Moldova tov. Borodin unuia din
aceşti mulţumiţi:
ХАРАКТЕРИСТИКА
на секретаря по кадрам Криулянского райкома
КП(б)Молдавии,
Оргеевского Уезда, Молдавской ССР тов. Лукьяненко С.H.
Тов. Лукьяненко Сергей Михайлович – рождения 1903 года,
украинец, образование низшее, член ВКП(б) с 1929 года, на партийной работе с
1935 года.
С момента прибытия на Молдавию работает секретарем
Криулянского райкома КП(б)М по кадрам Оргеевского уезда. С работой справляется,
партийную работу знает, в работе проявляет инициативу.
Тов. Лукьяненко С.Н. (potrivit originalului-A.M.) политически
развит, дисциплинирован, морально устойчив, партийных взысканий не имеет.
Активно участвует в партийно-политической жизни района”.18
Anexarea din 1940 nu putea fi posibilă fără acordul prealabil
al Germaniei din 23 august 1939, când Hitler şi Stalin şi au împărţit sferele
de influenţă în Europa de Est. Astfel,
Basarabia Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au devenit primele regiuni
româneşti în care a fost instaurat regimul comunist, anticipând, de rând cu
ocuparea Ţărilor Baltice şi a unor teritorii aparţinând anterior Poloniei,
expansiunea dominaţiei sovietice asupra întregii Europe Centrale şi de Est după
cel de-al doilea război mondial.România pierdea 3 776 309 cetăţeni,dintre care
53,49% români,10,34% ruşi,15,50% ruteni şi ucraineni,7,27 % evrei, 4,91 %
bulgari, 3,31 % germani.
Conform surselor sovietice numai în
perioada 28 iunie-decembrie 1940 s-au repatriat în Basarabia în jur de 300000
basarabeni aflaţi în străinătate.Dintre aceştia aproximativ 220 000
proveneau din România,în rândul cărora,după date româneşti,”erau foarte mulţi
evrei”.19
Pentru a justifica declaraţia
mincinoasă a lui Molotov,că “în Basarabia populaţia majoritară o constituie
ucrainenii”autorităţile sovietice au depus eforturi mari pentru a transforma
mincuna în realitate. La acest capitol se înscrie şi următorul documentul
inedit din fondul arhivistic al CC al PCM, depozitat la Arhiva organizaţiilor social-politice a RM. Înainte
de a vă propune textul documentului,vă amintim că în 1940, potrivit
înţelegerii dintre Stalin şi Hitler, mii de familii germane care locuiau
în Basarabia s-au evacuat în Germania. Este binecunoscută
hărnicia,punctualitatea, practicitatea nemţilor.Au lăsat case bune,bine
amenajate şi au plecat spre patria lor istorică.
Autorităţile staliniste au luat la
evidenţă tot imobilul respectiv şi au hotărât ca în scopul destabilizării
unităţii naţionale româneşti din Basarabia, în casele nemţilor plecaţi să fie
strămutaţi colhoznici ucraineni din diferite regiuni ale RSS
Ucrainene.Observaţi!Nu români din Basarabia, nu ruşi, nu bieloruşi, ci
ucraineni. Iar acum textul documentului: Procesul-verbal nr.20, § 8 al şedinţei
Biroului CC al PC(b)M din 21 decembrie 194020
“Despre situaţia privind strămutarea
kolhoznicilor din regiunea Izmail în fostele colonii germane”.
Biroul CC al PC(b)M a constatat ,că
strămutarea kolhoznicilor din regiunile RSS Ucrainene în fostele colonii
germane din regiunea Izmail se îndeplineşte neorganizat. Descărcarea celor
strămutaţi şi averii lor din vagoane se înfăptuieşte extrem de încet,eşaloanele
cu cei strămutaţi staţionează căte 10-20 de ore în aşteptare să fie descărcate.
Cei sosiţi, după descărcare în staţii, îngheaţă de frig în staţii câteva ore în
aşteptarea. Transportului pentru a fi duşi la locul destinaţiei.
Durata mare a aflării în drum a celor
strămutaţi,lipsa de combustibil în vagoane şi a hranei pentru vite a dus la o
îmbolnăvire în rândul celor maturi şi a copiilor.
Drept consecinţă a celor expuse, pe
tot parcursul căii ferate Chişinău, inclusiv staţiile de intersecţie şi
anexele, de la 4 până la 18 decembrie1940 din 43 de eşaloane cu strămutaţi au
fost descărcate numai 15 eşaloane.Numărul mare de vagoane nedescărcate cu
strămutaţi (1500 de vagoane) crează dificultăţi în activitatea căilor ferate.
Biroul CC al PC(b)M Hotărăşte:
1. De înştiinţat CC al PC(b) alURSS şi
CC al PC(b)al Ucrainei despre faptul,că din partea comitetului pentru
strămutare de pe lângă Sovnarcomul RSS Ucrainene, Comitetul Regional Izmail al
PC(b)U şi executivul regional n-au fost luate toate măsurile privind
repartizarea kolhoznicilor strămutaţi.
2. De însărcinat Sovnarcomul RSS
Moldoveneşti de a pune la dispoziţie fonduri de furaje şi produse alimentare în
ajutorul kolhoznicilor strămutaţi.
3. De însărcinat şeful căii ferate
Chişinău tov.Golic să ea toate măsurile pentru o mişcare cât mai rapidă a
eşaloanelor cu strămutaţi la locul destinaţiei.
4. De însărcinat Comitetul Judeţean
Bender,comitetele orăşeneşti Tiraspol şi Chişinău, comitetul raional Căinari al
PC(b)M de a organiza controlul asupra deplasării eşaloanelor cu cei strămutaţi
şi acordarea ajutorului necesar acestora.
5. În scopul acordării ajutorului
kolhoznicilor strămutaţi, de a forma o comisie din 3 persoane: vicepreşedintele
Sovnarcomului RSSM-tov. Rudi, şeful secţiei transport al CC al PC(b)M – tov.
Ivancihin şi şeful secţiei transport NKVD a căii ferate Chişinău-tov.
Anosov.
Secretarul CC al
PC(b)M
Borodin”
Deci, o politică destul de
clară-băştinaşii în gropi cu var,împuşcaţi,în cel mai „bun caz”deportaţi în
Siberia şi Altai; străinii – în casele acestora. Atunci, în 1940 tovarăşul
Nimeni a devenit stăpân în Basarabia.
II
Prezentul material cuprinde
limitele cronologice ale anului 1944, când noii stăpâni ai Basarabiei au
încep din nou să se căpătuiască cu casele şi bunurile materiale adunate cu
atâta trudă de oamenii din părţile locului, să împartă între ei funcţiile bine
plătite, să baje în puşcării bărbaţii şi să-şi bată joc de femeile şi copiii
Basarabiei.
Către începutul anului 1944 situaţia
de pe frontul de est se schimbase în favoarea URSS, lucru care a devenit
posibil datorită victoriei de la Stalingrad . Deja în primăvară câteva raioane din nordul
Basarabiei au fost ocupate de oştirile sovietice.
Atunci au şi fost scrise cele
două telegrame condusătorului statului bolşevic:
19 martie 1944
Tovarăşului STALIN I.V.
CC al PC(b) al Moldovei şi Sovnarcomul
RSS Moldoveneşti roagă să daţi dispoziţie Direcţiei Aviaţiei Civile privind
rezervarea pentru deservire CC al PC(b)al Moldovei şi Sovnarcomului RSS
Moldoveneşti pentru aprovizionarea transportării cadrelor de conducere în
raioanele eliberate ale RSS Moldoveneşti un avion”Duglas”, două
avioane”P-5″cu patru motoare şi două avioane”U-2″ pentru comunicaţie.[i]
Secretarul CC al PC(b)al
Moldovei
N.Salogor
Preşedintele Sovnarcomului
RSSM
Constantinov
Următorul document al dosarului respectiv
are exact acelaş conţinut, dar de data aceasta se solicită pentru cadrele de
conducere : un avion “LI-2″,două avioane “P-5″ şi două avioane”U-2″ pentru
comunicaţie.[ii]
De fapt, în limba rusă sună mai haios”для переброски
руководящих кадров”.
Sigur, că tovarăşul Stalin le-a
dat avioanele solicitate, altfel rămâneam fără conducere şi probabil, că
au ajuns cu bine, altfel n-ar fi ajuns până azi atât de mulţi ?!
Comportamentul ocupanţilor în
multe cazuri era violent şi obraznic. În scurt timp, când cadrele
NKVD-ului au ieşit total de sub controlul executivului
orăşenesc Chişinău, acesta din urmă a trimis un demers oficial superior de
partid. Să-l urmărim:
SCRISOARE INFORMATIVĂ
Secretarul CC al PC(b)M tov. Salogor
N.L.
Preşedintele Sovnarcomului RSSM tov.
Constantinov
Despre încălcarea hotărârii Sovietului
Orăşenesc şi Comitetului Orăşenesc al PC(b) al Moldovei din 25 august 1944,
despre confiscarea imobilului de stat şi ordinea de ocupare a fondului locativ
din oraşul Chişinău.
Potrivit controlului înfăptuit de
Comitetului Orăşenesc şi comitetele raionale ale PC(b)M din oraşul Chişinău s-a
stabilit că, mulţi lucrători din rândul grupelor operative ale narcomatelor şi
instituţiilor republicane, preponderent a lucrătorilor organelor şi unităţilor
NKVD, şi unităţilor de grăniceri ale NKVD, sosind în oraşul Chişinău după
ofensiva unităţilor Armatei Roşii în loc de a stabili o ordine revoluţionară în
oraş, să restabilească imediat organele puterii sovietice, să organizeze paza
obiectelor industriale de bază şi a averii statului au ales un drum greşit şi
dăunător – confiscarea în interese personale a mobilei, ocuparea fără
autorizaţia sovietului orăşenesc a imobilului locativ particular şi de stat;
samavolnic au dat afară din case pe locatarii băştinaşi, şi-au însuşit averea
acestor oameni şi au instalat pază armată la locuinţele goale.
Angajaţii narcomatului NKVD şi a
departamentelor acestora prin oraş au „rezervat” un număr mare de
apartamente, pe care au instalat tăbliţe cu inscripţia „OCUPAT DE NKVD”. De
exemplu: pe strada Armenească între strada Nicolaevscaia şi Haralampievscaia pe
toate casele (puse tăbliţe – A.M.); pe strada Cuznecinaia între strada
Armenească şi Cupecescaia mai mult de 20 de case pe care au fost atârnate
tăbliţele respective sau scrise cu caractere grase pe pereţii caselor „OCUPAT
DE NKVD”.
Folosindu-se de un asemenea dezmăţ,
unii lucrători ai NKVD-ului, mulţi lucrători din alte narcomate au atârnat
inscripţii: „OCUPAT DE NKVD”, „MINAT”, „ATENT – CÂINI RĂI” ş.a.
În afară de ocuparea locuinţelor şi
apartamentelor, unii lucrători ai NKVD-ului au început a transporta mobila
rămasă din unele case în altele, chipurile, pentru păstrare şi transmitere
organelor financiare. Acest lucru a servit drept pretext pentru alte
organizaţii şi persoane să delapideze (să fure, dacă vreţi – A.M.) averea
statului şi să confişte ilegal averea orăşenilor.
În rezultatul acestor acţiuni în
ultimele zile în oraş s-a creat o situaţie, când noaptea şi chiar ziua,
persoane necunoscute cară mobila din apartamente şi case. Mulţi locatari au
pierdut încrederea, că vor mai rămâne în casele lor să trăiască şi că li se
va lăsa averea agonisită de o viaţă.
Din procuratura orăşenească noaptea a
fost furată toată mobila. La 2 septembrie 1944 în casa nr.26 de pe strada
Svecnaia, a fost săvârşit un furt a mobilei şi a altor obiecte din apartamentul
lui Ohrimenco, împuternicit al narcomzagului a judeţului Chişinău, iar furtul
l-a comis şeful grupei de gospodărie a direcţiei căii ferate Chişinău
Condratenco (ultimul nume în document este scris de mână – A.M.).
Organele miliţiei nu duc o luptă
hotărâtoare cu aceste crime, iar tov. Leahov trimite la Comitetul orăşenesc de partid informaţii că, chipurile,
„în ultimele 24 de ore în oraşul Chişinău n-au avut loc nici un fel de cazuri
criminale şi n-au fost înregistrate nici un fel de întâmplări”.
Lucrătorii narcomatului NKVD au
stabilit posturi înarmate la un şir întreg de case goale ocupate de ei, cum de
exemplu: chiar la apartamentul ocupat de secretarul comitetului orăşenesc de
partid tov. Chiriac, personal, locţiitorul narcomului NKVD tov. Orlov a adus cu
maşina o santinelă şi a pus-o lângă casă, iar peste două zile a mai adus o
santinelă suplimentară, primul din aceştia n-a fost schimbat şi n-a mâncat mai
bine de 24 de ore.
Exemplul lucrătorilor NKVD l-au urmat
alţi lucrători cum sunt cei de la NCGB , Comisariatul militar orăşenesc, unităţile de
grăniceri ale NKVD-ului. În felul acesta numai în raionul Krasnoarmeisk au fost
puse mai mult de 50 de santinele, care trebuiau să păzească apartamente
goale.
Santinelelor li s-a ordonat să nu
permită apropierea de apartamente şi să nu spună nimănui denumirea instituţiei,
care a ocupat clădirea şi numele conducătorului acestei instituţii. Consecinţa
este următoarea: autorităţile raionale şi orăşeneşti nu au posibilitatea să
intre în locuinţe şi să le examineze. Numai în raionul Lenin, 70 de case până
în prezent n-au fost examinate şi n-avem nici o informaţie despre starea lor.
Această situaţie cu atârnarea de
tăbliţe „OCUPAT DE NKVD”, instalarea santinelelor la locuinţele goale în ochii
populaţiei băştinaşe crează impresia, că în afară de organele NKVD, alţi
reprezentanţi ai puterii sovietice în oraş nu sunt.
În ocuparea ilegală a apartamentelor,
atârnarea tăbliţelor „OCUPAT DE NKVD”, alungarea din apartamente a populaţiei
băştinaşe, instalarea santinelelor şi ignorarea autorităţilor orăşeneşti în
primul rând este vinovat narcomul-adjunct NKVD tov. Seriojin şi Orlov, care
ştieau despre acţiunile ilegale ale subalternilor, n-au luat nici o măsură şi
au neglijat importanţa politică, n-au pedepsit pe vinovaţi punând interesele
lor personale şi interesele subalternilor mai sus decât cele de stat.
Unii lucrători, care s-au inclus în
aceste activităţi ilegale nu au asigurat în primele zile a venirii puterii
sovietice (aşa-i în document – A.M.) în oraş păstrarea averii de stat: numai la
staţia electrică orăşenească, ca rezultat că n-a fost păzită la 25-26 august de
către populaţie au fost furate 2 tone de gaz şi 2 tone de ulei, iar raionul
Morii Roşii până la 3 septembrie n-au fost luate sub pază 150 tone de petrol,
din care 8 tone au fost scurse în sol. Narcomul-adjunct NKVD tov. Leahov a fost
avertizat despre acest lucru, dar măsuri pentru a organiza paza n-a întreprins.
Numai după amestecul Comitetului Orăşenesc de partid a fost stabilită paza şi
nu din partea forţelor NKVD, ci cu efortul şi forţele Sovietului orăşenesc.
Unii lucrători ai organelor şi
unităţilor NKVD-ului admit acţiuni şi atitudini nesovietice faţă de populaţia
locală, cum de exemplu: şeful secţiei de miliţie nr.4, Antonov a trimis pe
subalternul său, sergentul Astafiev în raionul secţiei de miliţie nr.2 pentru a
confisca, fără nici un temei legal, pianul cetăţencei Tomici (str. Gogol,
nr.4). Stafiev a ameninţat-o în prezenţa lucrătorului CR PC(b)M, şeful secţiei
organizatorice tov. Borzovoi a raionului Krasnoarmeisk, că pianul va fi
confiscat cu ajutorul armelor, dacă Tomici nu-l va da de bună voie.
Învăţătorul Cerencov (locuitor, str.
Ostrovschii, 18) a fost evacuat forţat din propriul apartament. Tot de la el i
s-a luat şi mobilierul. Acest lucru l-a făcut căpitanul Videaşev, şeful ITK
NKVD-ului. Pe cetăţeana Popa (str. Alexandrovscaia, 155) lucrătorul NKVD-ului
Bolteanschii a evacuat-o forţat din apartament în bucătărie şi i-a luat mobila.
Feciorul cet. Popa face serviciul în Armata Roşie.
Asemenea exemple pot fi prezentate
mult mai multe, dar din cauză că, mulţi infractori refuză să comunice numele şi
locul de serviciu, noi nu le prezentăm, dar exemplele aduse de ajuns pentru a
face o concluzie, că comportamentul unor lucrători ai organelor şi unităţilor
NKVD-ului discreditează în ochii populaţiei băştinaşe puterea sovietică şi
creează o imagine greşită cu dispoziţii politice dăunătoare.
Toate aceste fapte mărturisesc despre
faptul, că organizaţia de partid a NKVD-ului RSSM şi secretarul ei de partid
tov. Cabluca trec cu vederea încălcarea legilor sovietice de unii lucrători,
nu-i dau o importanţă principială politică şi nu pedepsesc pe vinovaţi. Aceasta
vorbeşte despre nivelul scăzut al lucrului partiinico-politic în rândurile
colaboratorilor narcomatului.
Biroul comitetului orăşenesc de partid
la 6 septembrie curent a discutat la şedinţa sa închisă situaţia creată în oraş
privind îndeplinirea hotărârii Sovietului orăşenesc al PC(b)M din 25 august
1944. După o scurtă informaţie la tema respectivă, cei prezenţi la şedinţa
biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M Comisarul Norodnic al afacerilor
interne a RSSM tov. Marcheev, locţiitorul lui, tov. Seriojin şi secretarul
Cabluca nu conştientizau şi chiar considerau neîntemeiată problema pusă la
biroul Comitetului Orăşenesc de partid. După cuvântările câtorva membri ai
biroului comitetului orăşenesc, secretari ai comitetelor raionale a PC(b)M,
preşedinţi ai executivelor raionale, sub influenţa faptelor relatate de tov.
Marcheev în cuvântarea sa, a declarat, că problema este pusă corect şi la timp
şi că el în calitate de narcom va lua cele mai hotărâte măsuri pentru
instaurarea ordinei printre colaboratorii instituţiei sale.
În proiectul hotărârii s-a propus să
fie excluşi din rândurile partidului comunist (bolşevic). tov. Seriojin, care
s-a adresat membrilor biroului cu rugămintea că el a conştientizat şi
recunoaşte greşelile şi că el va lua toate măsurile pentru corectarea lor
imediată şi că el ca comunist trebuie să fie pedepsit pentru acţiunile sale.
tov. Seriojin i s-a dat mustrare aspră cu înscrierea în fişa personală.
Biroul Comitetului Orăşenesc al PC(b)M
a decis de a organiza o adunare extraordinară închisă de partid în organizaţia
narcomatului NKVD, pentru a discuta hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc al
PC(b)M.
Cu toate că la şedinţa biroului
Comitetul Orăşenesc al PC(b)M tov. Marcheev, Seriojin, Cabluca au recunoscut
justă şi binevenită problema pusă la biroul Comitetului Orăşenesc de partid, în
aceeaşi noapte din ordinul tov. Marcheev a organizat o investigaţie a faptelor,
au pus la îndoială hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc de partid, au
început în toiul nopţii să meargă de la o casă la alta şi să ancheteze pe
locatari privind problema nominalizată.
A doua zi, tov. Marcheev a declarat,
că faptele nu s-au adeverit – 100 % şi că la biroul Comitetului Orăşenesc
pe ei i-au defăimat.
Tov. Marcheev a interzis secretarului
organizaţiei de partid tov. Cabluca de a petrece o adunare de partid şi de a
aduce la cunoştinţa comuniştilor hotărârea (ultimul cuvânt este adaos la textul
dactilografiat – A.M.) Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.
Comunicându-vă cele relatate, Vă rugăm
să puneţi în discuţie această problemă la şedinţa biroului CC al PC(b)M.[iii]
Secretarul Comitetului
Orăşenesc al PC(b)M /
semnat/ Selivanov
(ştampila)
Preşedintele Sovietului
Orăşenesc / semnat/
V.Vizitei.
8 septembrie 1944
or.Chişinău
Probabil nu este nevoie de un
comentariu,deoarece comportamentul ocupanţilor este previzibil în toate perioadele
istorice care include batjocora şi violenţa faţă de băştinaşi, lipsa unei
frici, că vor fi pedepsiţi pentru faptele săvârşite. Mai laconic-învingătorii
nu se judecă!
Concomitent cu ocuparea funcţiilor,
caselor şi apartamentelor s-au luat toate măsurile pentru a se căpătui cu
salarii exagerat de mari. O scrisoare adresată lui G.M.Malencov, secretarul CC
al PC(b) al URSS semnată de secretarul CC al PC(b)M, N.Salagor menţionează
următoarelor[iv]:
C E R T I F I C A T
În RSS Moldovenească sunt 6 Comitete
judeţene de partid:Bălţi,care include 14 Raioane, Bender-9,
Soroca-9,Chişinău-8, Orhei-8 şi Cahul-6.
Până în prezent, problema privind
salariul lucrătorilor responsabili a comitetelor judeţene de partid n-a fost
rezolvată. Până la soluţionarea finală a problemei privind salariul
cadrelor de partid judeţene a fost stabilit la nivelul salariilor lucrătorilor
de categoria I ale comitetelor de partid săteşti: prim-secretarii
comitetelor judeţene – 1300 de ruble pe lună, II cecretari-1100 ruble, şefii de
secţii – 800 ruble,instructorii din secţii-600 ruble, şefii sectoarelor
speciale – 800 ruble şi ajutorii secretarilor-600 ruble pe lună.
În prezent chestiunea privind
majorarea salariului secretarilor unor comitete judeţene a fost
înaintat la CC al
PC(b) al Moldovei.Noi considerăm că problema este pusă corect şi la timp.
Biroul CC al PC(b)al Moldovei a
discutat la 5 iunie 1944 această problemă şi a considerat oportun înaintarea
unui demers către CC al PC(b) al URSS despre majorarea salariului lucrătorilor
responsabili ale Comitetelor judeţene de partid din Moldova.
Noi propunem de a stabili următoarele
salarii lunare:
Prim- secretarilor
- 1500 ruble.
Secretarilor
II - 1400 ruble.
Şefilor de secţii
- 1100 ruble.
Instructorilor din secţii- 800 ruble.
Şefilor secţiilor speciale – 1000
ruble.
Ajutorilor secretarilor
- 700 ruble.
Hotărârea Biroului CC al PC(b) al
Moldovei privind respectiva problemă se anexează.”
Trudiţi-vă şi întrebaţi pe persoanele
în etate,care era valoarea, sau puterea de cumpărare a sumelor mai sus
menţionate, ca să înţelege-ţi că acestea alcătueau o avere întreagă în
respectiva perioadă.
Cadrele bolşevice n-au uitat nici de
ocrotirea sănătăţii ,luînd un şir de măsuri şi hotărâri,care de facto au
transformat propria lor sănătate într-un patrimoniu naţional.
Încă nu se terminase cel de – al II
război mondial iar în locurile cele mai pitoreşti ale Basarabiei, în imobilele
mănăstirilor, spitalelor, şcolilor erau amenajate sanatorii şi case de odihnă
pentru cadrele de partid staliniste. În câteva cazuri au fost construite
clădiri noi pentru aceleaşi necesităţi.
Şeful Direcţiei Administrative al CC
al PC(b) al URSS Krupin într-o circulară secretă[v] din 18
aprilie 1944 scria secretarului CC al PC(b) din Moldova Salogor:
În legătură cu solicitările
comitetelor regionale, privind repartizarea lucrătorilor de partid bolnavi la
tratament, inclusiv şi la sanatorii, Direcţia Administrativă al CC al PC(b) al
URSS vă comunică următoarele:
1.Condiţii adecvate pentru tratamentul
lucrătorilor de partid trebuie de asigurat în primul rând pe loc,
folosind sanatoriile şi casele de odihnă de pe loc.Cheltuelile necesare
pentru plata foilor de tratament în sanatoriile şi casele de odihnă
locale sunt prevăzute din contul bugetului local la fondul
indemnizaţiilor de tratament pentru activul de partid.
2. Deplasarea la tratament al
lucrătorilor de partid peste hotarele regiunii lor în spitale şi sanatorii
trebuie de efectuat numai când nu sunt condiţiile necesare de a organiza
tratamentul pe loc.
În acest caz, e necesar de a trimite
din timp la Direcţia Administrativă a CC alPC(b)al URSS un demers cu o informaţie
amănunţită despre boală şi bolnav semnat de medicii care-l
tratează şi despre necesitatea de deplasare a bolnavului; în cazuri de
urgenţă, aceste informaţii se transmit prin telegraf.
Lucrătorii de partid se pot deplasa la Moscova sau în alte regiuni pentru tratament numai în
cazul, când a primit confirmare despre deplasare de la
Direcţia Administrativă al CC al PC(b) al URSS.
3.Direcţia Administrativă al CC
asigură tratamentul lucrătorilor responsabili din aparatul de partid,
aflat la bugetul partidului; personalul gospodăresc şi auxiliar al
organizaţiei de partid, şi de asemeni colaboratorii arhivelor de partid,
instituţiilor se studiere a istoriei partidului(“istpart”), gazetelor,
editurilor, care se află la bugetul local al sovietelor, trebuiesc trimişi la
tratament prin secţiile regionale şi raionale de ocrotire a
sănătăţii(Narcomzdrav) sau sindicate.
4.Toate achtările băneşti cu
lucrătorii de partid, trimişi la tratament se înfăptuesc de către organizaţiile
locale de partid; tot pe loc se hotărăşte eliberarea îndemnizaţiilor medicale
pentru aceştea.
5.La eliberarea foilor de tratament în
sanatorii şi case de odihnă 20% din costul acesteia o plăteşte lucrătorul de
partid.
6.Este necesar de avertizat pe
lucrătorii de partid trimişi la tratament,că în sanatorii şi case de odihnă
alimentaţia este asigurată în condiţii generale potrivit normelor stabilite de
Harcomtorg(Comisariatul Norodnic pentru comerţ-A.M.)al URSS şi de a aloca
fonduri suplimentare nu există o posibilitate.”
Să nu uităm,că până la sfârşitul
războiului mondial mai era. Pentru distrugerea totală a fascizmului era nevoie
de multe resurse materiale şi financiare.Atât pe front cât şi în spatele lui
oamenii reau într-o situaţie de nedescris.Sutele de mii de răniţi aveau nevoie
de tratament şi medicamente;peste tot domnea sărăcia,foametea şi mizeria.Cu
toate acestea, cadrele bolşevicilor nu puteau ştirbi din cheltuelile rezervate
pentru scumpa lor sănătate, din care motiv cu toate că aveau nişte salarii
fabuloase, costul foilor de tratament sau de odihnă erau achitate de aceştea
numai 20% din costul lor nominal.
Cred că e cazul să facem o paranteză
şi să vorbim puţin despre atitudinea populaţiei locale faţă de cadrele
bolşevicilor. Mai întâi e necesar să menţionăm,că în perioada 28 iunie
1940-22iunie 1941, adică a primei ocupaţii sovietice a Basarabiei oamenii din
părţile locului în acest termen scurt au văzut tot”farmecul” sistemului
stalinist: înjosire, umilinţă, tâlhărie, deportări, foamete şi violenţă.
Frica…O mare frică şi ură
faţă de cei cu steluţa-n frunte şi baionetă la armă.Necunoaşterea limbii ruse
punea omul nostru într-o situaţie şi mai jalnică. Doamne, ocroteşte-i pe
români! Toate aceste motive duceau la refuzul premilitarilor şi a
părinţilor acestora de a se înrola în armata roşie.
Şeful secţiei organizatorice şi
instructaj al CC al PC(b)din Moldova Şcelocov la 15 august 1944 într-o”
informaţie[vi] despre totalurile mobilizării în armata
roşie din RSS Moldovenească şi cazuri de dezertare” adresată lui Şamberg, din
secţia organizatorică şi instructaj al CC al PC(b)din URSS menţiona[vii]:
“Cazurile de dezertare din Armata
Roşie la început aveau un caracter izolat,apoi s-au răspândit în masă. Numărul
celor care se eschivau de la mobilizare în Armata Roşie a căpătat proporţii
mari. Astfel,în perioada aprilie-iunie de către organeleNKVD au fost reţinuţi
4321 de oameni,din care dezertori-3819 persoane, iar 502 persoane s-au
eschivat…Cele mai afectate raioane de dezertare erau raioanele situate pe malul
drept al Nistrului. Dacă în raioanele din partea stângă a Nistrului au fost
reţinuţi în Camenca-64 de persoane,Grigoropol-48,apoi în 9 raioane din judeţul
Soroca au fost reţinute tot în aceeaşi perioadă-1561 de oameni.
Majoritatea dezertorilor din Armata
Roşie şi persoanele, care se eschivau de la încorporare şi mobilizare, ziua se
ascundeau în păduri, crânguri, diferite văgăune în apropierea localităţilor,
erau dese cazuri când se ascundeau chiar în localităţile lor iar noaptea lucrau
în câmp.Unii din cei care se eschivau de mobilizare, încercau să se
aranjeze la lucru în transportul feroviar.
În unele cazuri dezertorii erau bine
conspiraţi, folosind pentru trai bordee, fortificaţii părăsite, construiau
colibe în copaci, se deghizau în haine femeieşti etc.”
Bineînţeles că în cazul dat, este
vorba de ura populaţiei locale faţă de sovietici, ne-dorinţa lor de a lupta
alături de armata lui Stalin, înţelegerea acestora, că a fost schimbată o dictatură
cu alta.
Sigur, că cei care au fost încorporaţi
şi mobilizaţi în majoritatea cazurilor şi-au făcut conştiincios datoria de
ostaş, mulţi au căzut în lupte, mulţi au rămas schilozi.
Propagandistic ideologia
bolşevică încerca să prezinte lucrurile, cum că locuitorii băştinaşi ai
Basarabiei, de la mic până la mare luptau împotriva adversarilor URSS.
Realitatea era însă alta.Mişcarea de
partizani în Basarabia,organizată de Moscova ar putea fi comparată cu un
spectacol bine regizat.Pe calea aerului în toiul nopţii erau paraşutaţi din
Bielorusia,Rusia şi Ucraina “partizani moldoveni” în codrii Basarabiei.
Un exemplu poate servi un dosar
de arhivă [viii], care nu este altceva decât Lista nominală a
partizanilor din detaşamentul”За освобождение Советской Молдавии”.
În anul 1943.Detaşamentul număra 406
partizani,din care 346 de bieloruşi, 39 de ucraineni, 12 ruşi, 3 polonezi şi un
moldovan ( Torpan Fedor Vasilievici)din Grigoriopol.Vizele de reşedinţă până la
război ale acestora erau în Bielorusia Ucraina, Rusia şi “republica” înjghebată
de Stalin în scopuri propagandistice- RASS Moldovenească.
Dar să revenim la subiect.
Probabil, că refuzul de a lupta de
partea sovieticilor era motivat prin faptul, că cei care se considerau
eliberatori, aveau un comportament de tâlhar la drumul mare.
Şi ca să nu fiu numai cu vorba, propun
spre judecata cititorului câteva secvenţe din informaţia [ix]strict
secretă adresată secretarului CC al PC(b) din URSS Malencov G.M. din 28
august 1944 semnată de secretarul CC al PC(b) din Moldova Salogor N:
“Despre paza averii ,imobilului şi a
construcţiilor auxiliare abandonate temporar de ţăranii din unele raioane ale
RSS Moldoveneasă evacuaţi de pe raza a 25 km de zona operaţiilor militare.
“Comisia, întocmită de CC al PC(b) al
Moldovei în componenţa căreia au fost incluşi reprezentanţi ai CC al PC(b)M,
secretari ai comitetelor de partid Judeţene Bălţi şi Orhei,ai statului- major
menit să asigure apărarea spatelui frontului II Ucrainean şi Direcţiei
NKVD care aveau aceiaşi misiune, reprezentanţi ai armatelor nr.52 şi 4 şi
secretarii CR Sculeni, Făleşti şi Chiperceni al PC(b)M au înfăptuit
o examenare privind paza averii, imobilului şi a construcţiilor auxiliare ale
ţăranilor care au părăsit temporar zona, fiind evacuaţi la 25 km de apropierea frontului de linia judeţelor
Bălţi şi Orhei.
În urma cercetărilor a 14
localităţi şi a 4 centre raionale s-a stabilit cazuri de tâlhărie şi delapidare
a averii ţăranilor, daune imobilelor,bisericilor, şcolilor, livezilor etc.
În satul Lucaceni(aşa-i în
document),raionul Sculeni la 90% imobile locative au fost zmulse uşile,
ferestrele, podeaua.De la toate casele ţăranilor au fost scoase toate lăcăţile
şi alte dispozitive de încuiat,a fost furată vesela şi altă avere
privată.Această avere a fost furată de către militarii corpului 5 tancuri şi
regimentul 315artilerie a armatei 27…
În satul Valea-Rusului, raionul
Sculeni au fost supuse distrugerii şi furturilor 50% din casele oamenilor.
Locuitorii satului au declarat, că la majoritatea din ei militarii au furat
toate rezervele alimentare, averea din casă şi au distrus construcţiile.
Cetăţeana Tipa Alexandra Constantilnovna a mărturisit,că de la ea au fost luate
3 mese, un servant, un patefon cu discuri,10 ştiubee, 3 saltele, 3 perne,
saci, scoase şi furate uşile şi ferestrele.Ţăranca Cumpa(probabil-Cumpătă-A.M.)
Elena a mărturisit, că de la ea au fost furate 4 mese, 2 feşe de masă, 2 cuverturi,aproape
tot vinul,porumbul, făina etc…
Satul Celacu-Veci(aşa-i în document,
probabil Vechi-A.M.), raionul Făleşti, a fost supus nelegiuiri şi
tâlhării din partea militarilor din divizia Melitopoli, divizia 252 al
corpului 78 şi 303, din componenţa armatei a IV- a. Patruzeci de procente
din sat a suferit din cauza tâlhăriilor.
Locotenentul major Şostacov şi
sergentul major Luchin din statul major al corpului 78, cu toate
că aveau la dispoziţie grajduri specializate şi imobile în sat,
samovolnic au ocupat 2 case, au scos şi dus averea din ele şi le-au transformat
în grajduri…
Au fost stabilite cazuri, când
clădirile şcolilor şi a tehnicumurilor de asemeni au fost supuse
tâlhăriilor şi mizeriei. Astfel drept exemplu poate servi satul Goreşti,
raionul Sculeni, unde din clădirea şcolii au fost zmulse ramele, stricată
sticla şi toate băncile şcolare. De devastarea şcolii s-au ocupat
subalternii locotenentului inferior Pidnov din brigada a 9-a motorizată…
Din Şcoala agricolă din Cucuruzeni (în
original-tehnicum)la 9 iulie, curent căpitanul Furmanov ( unitatea militară
NAH,divizia 375) s-a căpătuit cu 2 cositoare, spitalul militar nr. 474 al
armatei a IV-a şi-a luat 50 tone de porumb, 50 de paturi, tot felul de
rechizite pentru cai şi vite, o ladă cu sticlă – oglindă. Toate aceste bunuri
au fost furate după ce a fost ruptă lacata depozitului şcolii agricole…
În satele Goreşti, Bugşa şi
Rassiponi(aşa-i în document) bisericile au fost aduse într-o stare de haos. În
interiorul bisericilor au fost rupte şi aruncate arhivele bisericeşti, s-a tras
cu arma în atributele de cult aflate în interiorul edificiului, au fost
deshumate morminte, zmulse icoanele de pe pereţii bisericilor, distruse
tavanurile şi podeaua. Tâlhăriile şi ruinarea bisericilor le-au făcut soldaţii
brigăzii
56 mecanizate, corpului 23
mecanizat a armatei 57″…
Nu este exclus,când au revenit
localnicii pe la casele lor,sau ce a mai rămas din ele, autorităţile
sovietice să le fi spus, că aceste distrugeri şi furturi le-au făcut
“călăii români”. Considerăm inoportună
necesitatea unui comentariu asupra respectivelor fragmente din documentul
citat. Un lucru este cert, cadrele bolşevice
au fost pilonii de bază a unui
mecanism totalitar străin, care s-a infiltrat în vieţile şi
minţile noastre pentru mai bine de
şase decenii afectând multe generaţii de oameni
normali.
III
În timpul când pregăteam prezentul
material, am citit un articol publicat în ziarul “Delovaia gazeta”la 23 iunie
1994 intitulat”Приговор вынесен”(Sentinţa a fost pronunţată). Subiectul acestui
materal informaţional ar putea fi caracterizat printr-o singură expresie:
“Nimic nou sub soare !” Este vorba de o serie de crime săvârşite în
prezent de o grupă de militari ruşi în Republica Moldova-suverană şi
independentă. Reproducem un fragment dinarticolul
respectiv în limba originalului:
“Военный трибунал Молдовы вынес приговор четырем
российским военнослужащим в вину которым вменялись кражи, грабежи,
мошенничество, вымогательство и другие противоправные деяния. Трибунал посчитал
необходимым изолировать их от общества и в итоге рядовой Хорьков
осужден к 2 годам и 8 месяцев , майор Тетерин – к 5 годам и 6 месяцев,
капитан Грам - к 6 годам, майор Черкасов – к 7 годам лишения
свободы”.
Propabil, că astfel au înţeles ei “выполнение интернационального
долга”.
Dar să revenim la subiectul principal.
De data aceasta mi-am propus să pun în lumină un alt aspect al temei propuse,
cel moral.
Este binecunosct faptul,că în
RSSM după 1944 au fost aduşi din URSS nu numai şefi de rang superior, ci
şi tot felul de agramaţi şi aventurieri. Sigur că în rândul celor aduşi
de infernul roşu se nimereau şi oameni cumsecade, dar numărul acestora, era
atât de mic, încât ei nu erau în stare să schimbe imaginea generală pe care
o formau zi de zi cadre de teapa celui, care era preşedinte de kolhoz în
satul Cuzmin, raionul Camenca.
Consider că documentul care va urma,
ţine de un interes public şi am hotărât să-l reproduc integral. Atenţionez
cititorul că metodele violente, josnice şi mişeleşti ale preşedintelul
kolhozului, care în scurt timp devenise ”buhaiul satului”, erau tipice pentru
întreg spatiu rural din RSSM, poate cu unele mici excepţii. Iar acum
documentul[x]:
” Secretarului Comitetului Central
ULCT din URSS tovarăşului Şelepin A.N.
S C R I S O A R
E D E I N F O R M A R E
Vă comunicăm,că pentru controlul
faptelor descrise în scrisoarea cu nr.01/3324 din12 mai 1950, am trimis
şeful-adjunct al secţiei şcoli al CC al ULCTM tov.Stelea I.D, care
împreună cu alţi doi membri ai biroului CR Camenca al PC(b)M t.t.Screabin şi
Varava am stabilit, că preşedintele kolhozului “Шлях до коммуны” din satul Cuzmin din raionul. Camenca,
Valânschi Nichita Filimonovici, înr-adevăr s-a descompus moral şi
în viaţa de toate zilele, face abuz de funcţia pe care o ocupă, criminal se
comportă cu fetele, este grosolan cu ele, le constrânge spre concubinaj,
promiţându-le ajutor economic şi alte facilităţi materiale din contul
kolhozului.
O dovadă importantă sunt mărturisirile
scrise de Prisajniuc Elena Terentievna Culicinscaia, Ana Iacovlevna,
Vlajievscaia Maria Petrovna, Sniţarenco Olga Nichiforovna şi altele, care
confirmă, că Valânschii duce un mod de viaţă desfrânat şi în scopurile acestea
ruinează averea kolhozului.
În toamna anului 1949 Valânschii a
forţat spre concubinaj o fată de 18 ani Priseajniuc Elena Terentievna,
căreia i-a promis că se va căsători cu ea şi-i va da şi bani.Tov.Priseajniuca
la 26 martie 1950 a născut un băiat,dar potrivit explicaţiilor mamei
sale,tatăl copilului chipurile nu este Valânschii, ci tov. Sanalatii Nicolai,
pe numele căruia a şi fost înregistrat copilul.
În mărturisirea sa Culicinscaia Ana
Iacovlevna afirmă,că după ce tatăl şi mama sa în 1947 au fost judecaţi,
Valânschii a scris o scrisoare la Tehnicumul de cooperaţie din Soroca, unde învăţa
Culicinschaia şi a cerut ca aceasta să fie exmatriculată(motivând probabil că
are părinţi judecaţi-A.M.)Tov.Culicinscaia a fost exmatriculată de la anul I
din respectiva instituţie de învăţământ şi când s-a întors în satul Cuzmin în 1948 a început să lucreze în kolhozul”Шлях до комуни”. La lucru
Valânschii des o certa şi batjocorea faţă e alţi kolhoznici, iar în toamnă
el i-a propus serviciile
sale.Valânschii a venit la ea acasă şi i-a propus să-i devină concubină,
iar el la rândul său nu o va mai certa şi înjura, o va ajuta economic. De
atunci Valânschii tot timpul o foloseşte în calitate de concubină.
Tov.Vlajievscaia M.P. a acceptat
concubinajul cu Valânschii pentru 0,06 ha din pământul kolhozului, care i s-a dat la
propunerea lui Valânschii.Dar după ce Valânschii a încetat s-o mai viziteze, ea
a fost eliberată de la lucru (ferma de păsări) şi pământul i-a fost luat.
Noi am stabilit, iar mărturisirile
scrise confirmă, că Valânschii îşi bătea joc de fetele, care nu-l lăsau
să intre în casă sau nu-i făceau pe plac.De exemplu, tov. Sniţarenco Olga
Nichiforovna povesteşte, că Valânschii a hotărât s-o trimită la lucru în Dombas
numai din motiv că aceasta nu l-a lăsat să intre în casă.
Tov.Buzulenco Olga Vasilievna a
povestit, că Valânschii în 1949 în timpul prăşitului a înjurat-o, că chipurile
ea a tăiat multe fire de răsărită.Tot atunci Valânschii i-a propus să vină
seara la ea acasă şi pentru aceasta el nu o va critica la adunare.Şi într-adevăr,
Valânschii nu a spus nimic despre ea la adunare, iar când el a venit seara la
ea acasă, tov. Buzulenco nu l-a lăsat să intre.
Pentru aceasta el i-a interzis fetei
să meargă cu căruţa kolhozului la piaţă, cu toate că brigadirul i-a permis iar
ea plătise bani pentru a fi transportată cu căruţa. Tov.Guşilo Maria
Nicanorovna confirmă faptul,că Valânschii de nenumărate ori a
batjocorit-o şi s-a răzbunat pe ea din
motiv că i-a refuzat propunerile şi a opus rezistenţă la încercările lui de a o
viola.
Tov. Voronovschaia Victoria,
Jucovschaia Liusia şi Hmelevschaia Xenia din cauză că le este ruşine au refuzat
să dee mărturisiri concrete, dar în discuţie cu alte fete şi din mărturiile
scrise în concluzie se confirmă, că şi acestea au fost concubinele lui Valânschii.
Tov.Leahovici Liza Condratievna
ne-a povestit, că Valânschii a pierdut orice simţ omenesc.De faţă erau toţi
kolhoznicii , când el a alungat-o pe fiica Lida din clubul kolhozului,
iar în martie 1950 fiica ei de 14 ani când ieşi în drum unde lucra brigada de
construcţii, Valânschii a înjurat-o cu cuvinte necenzurate.
Noi am trimis la CC al PC(b)al Moldovei copia scrisorii
tov.Ivanov, scrisoarea informa tivă a tov. Stelea I.D. şi copiile
mărturisirilor tuturor fetelor , despre care am scris.
CC al PC(b) al Moldovei toate aceste
materiale le-a transmis procuraturii pentru a-l trage la răspundere
penală pe Valânschii.
Secretarul CC al ULCT din Moldova
V. Cohanschii”
Cu regret, cazuri de genul acesta au
fost mult mai multe decât ne putem imagna.
Nu cunoaştem unde în prezent se află
Valânschii.Un lucru este cert,dacă este în viaţă, cred că primeşte pensie
personală de importanţă republicană “за большие заслуги перед партией и правительством”. Dar poate greşesc….poate e şi pensionar
personal, se ocupă cu businessul şi scrie memoriile sale(acum e la mare modă
pentru mulţi” foşti” să-şi scrie memoriile cu titluri fundamentale, cum ar fi
de exemplu”Timpul ne-a ales pe noi” etc.)
Cu toate că e greu de imaginat cum stă
Cronos şi alege cei mai buni bolşevici pentru a-i pune”nacialinici”.
Dar să nu credeţi, că toate cadrele
bolşevice aveau un comportament asemănător. Sigur că nu!Mulţi din ei erau
credincioşi cauzei marxist-leniniste şi partidului condus de Marele
Cârmaci.Printre principalele dogme ale acestora era ateismul. Împuşcarea,
deportarea feţelor bisericeşti şi a credincioşilor, indiferent la care credinţă
se atribuie-acestea au fost măsuri deja valorificate de cadrele bolşevice. Acum
se trecuse la o politică puţin mai moderată, prin metodede constrângere
administrativă, şantaj, naţionalizarea imobilelor unde aveau loc adunările sau
slujbele religioase, batjocura şi ameninţările la persoană.
Drept exemplu, poate servi un
document, care confirmă metodele de luptă violentă cu credincoişii şi
dragostea celor veniţi faţă de băutura naţională a băştinaşilor[xi].
” SECRET
Secretarului CC al PC al Moldovei
tov.Lazarev A.M.
Locţiitorului Preşedintelui
Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti tov.Scurtul M.V.
Preşedintele kolhozului în
numele lui Stalin din s.Brătuşenii-Noi, raionul Brătuşeni, în stare de
ebrietate a intrat în casa de rugăciuni baptistă, în moment când oamenii se
rugau, a început să-i înjure pe cei aflaţi acolo, ameninţăndu-i că-i va împuşca
sau va arunca o grenadă în casa de rugăciuni.În acest fel el i-a alungat pe
toţi credincioşii din local. Astfel de fapte Novicov a mai făcut de nenumărate
ori, mai mul decât atât, el i-a avertizat, că dacă cineva îl va denunţa, el îi
va “arunca în Siberia ”.
Despre încălcarea grosolană a
Constituţiei Staliniste a fost informat Comitetul de partid de circumscripţie
şi Comitetul executiv de circumscripţie.
Cele relatate au sarcina de a vă
informa.
Împuternicitul Consiliului privind
cultele religioase pe lângă
Consiliul de Miniştri al URSS pentru
RSSM S.Colesnic”
Scrisoarea a fost datată cu 23
octombrie 1952.
O altă trăsătură de caracter a
cadrelor bolşevicilor era vigilenţa şi credinţa oarbă în dogma stalinistă,
căutarea în permanenţă a” duşmanilor poporului-servitori ai imperialismului
mondial”. În viziunea lor în şcoala sovietică căutau să se infiltreze oameni cu
concepţii burgheze pentru a influenţa tânăra generaţie. În anii mei de
studenţie circula un banc, care de minune se potriveşte în acest context. Se
spune că, după terminarea războiului şi reorganizarea şcolilor de noii stăpâni
ai Basarabiei, la secţia raională de învăţământ s-a prezentat un bărbat, care
în perioada”boierilor români” absolvise Universitatea din Sorbona; iar acum
venise să se angajeze la un lucru. Funcţionarul responsabil de cadre cu un
accent din Râbniţa îl întrebă:
-
Câti clasuri ai ?
-
Eu am absolvit Sorbona!-îi răspunse candidatul la funcţia de învăţător.
-
eu nu ti întreb di undi eşti, şanti eu ti întreb câti clasuri ai ?
E amuzant, dar credeţi-mă că pentru
mulţi oameni din Basarabia pentru a căpăta o funcţie de la noile
autorităţi era foarte dificil să se coboare la nivelul “cărturarilor” cu 2-3
clase bolşevice şi să înveţe limba mustoasă a lui P.I Chior şi I.D.Ceban. Cei
care deja primiseră o funcţie, indiferent care: medic, agronom, zootehnician,
educator sau învăţător, erau trecuţi printr-un filtru bolşevic, pentru a se
verifica dacă sunt credincioşi puterii. Cei care nu treceau acest test erau
eliberaţi imediat şi ţinuţi în vizorul miliţiei(un fel de poliţie care era
supusă ni numai organelor de profil, ci şi tuturor structurilor de partid-A.M)
sau şi mai grav-luaţi la evidenţă de organele NKVD-ului.
Vă propun un document[xii], întru susţinerea celor expuse:
“Scrisoare informativă privind
completarea cu cadre didactice a raionului Leova pentru anul de învăţământ
1948-1949
Secretarului CC al PC(b) al Moldovei
tov.
Covali
23 septembrie 1948
Pe parcursul anului 1948, din motiv că
nu inspiră încredere politică, din funcţia de învăţător au fost eliberaţi
7 oameni şi mai este necesar din aceleaşi motive să fie eliberaţi încă 8
oameni.
Ţinînd cont, că raionul Leova este un
raion de frontieră, Comitetul raional de partid solicită CC al PC(b)M să
înfluenţeze Ministerul învăţământului, ca acesta să completeze cu
cadre didactice întregul raion, în deosebi şcolile medii şi cele cu
7 clase. Din considere politice, rugăm să fie înlocuiţi cei 8 învăţători.
Secretarul CR Leova al
PC(b)M Mihailov”
Tot despre grija cadrelor bolşevice
faţă de tânăra generaţie vorbeşte şi fragmentul din documentul de mai jos.De la
tribuna unei şedinţe importante de partid din 1946 au fost rostite următoarele
cuvinte: “Iată numai un exemplu din Niciujeni, raionul Răspopeni (probabil că
denumirea localităţii este schimonosită – A.M.). Acolo o adolescentă de 15 ani a
furat ceva. Ea a fost bătută cu bestialitate şi purtată prin tot satul, iar
secretarul sovietului cu o sulă pentru ciubotărie i-a spart gurguii de la
pieptul fetiţei încă neformat a băgat o sârmă prin ei de care a agăţat tăbliţa
cu inscripţia „Я воровка.”[xiii] (vezi: Alexandru Moraru”Copiii în “grija”statului sovietic” publicat în
săptămânalul”Glasul Naţiunii” nr.19 din 20 mai 2004, f . 8.)
Este greu de imaginat o asemenea
cruzime, o atitudine antiumană împotriva copiilor de către autorităţile
sovietice. Asemenea pedepse erau caracteristice numai perioadelor
sclavagiste şi medievale.
Multe dintre cadrele bolşevicilor
aveau(şi au-A.M.)proprietăţile unui hameleon, o jivină care îşi schimbă
culoarea după anturaj, punând de fiecare dată interesele meschine,
setoase de putere şi facilităţi în prim plan. E de ajuns să ne aducem aminte
cum în anii 1989-1994 o armată întreagă de asemenea cadre, toţi de la o mamă au
ocupat tot spectrul politic din RM, unii erau „de dreapta”,alţii „de stânga”;
mai mult decât atât au apărut şi un fel de mutanţi care se numeau „centrişti”,
adică ei sunt şi cu unii şi cu alţii, sau nici cu unii nici cu alţii – în
dependenţă de situaţia politică concretă. Dar să nu ne abatem de la perioada
propusă.
Vă propun un fragment al unui
document, care demonstrează cum, un prim- secretar al CR al ULCTM, membru
al partidului lui Lenin – Stalin a ajuns în armata sovietică, cum după prima
bătălie, sortită cu înfrângere, când este luat prizonier colaborează cu
nemţii, căpătuindu-se şi cu un grad şi funcţie. Când au venit americanii, a
trecut în serviciul lor. Aceştea însă nu s-au folosit mult de serviciile lui,
fiind predat ruşilor, adică armatei sovietice. Dar nici de data aceasta nu se pierde,
în scurt timp izbuteşte să fie numit în funcţie de prim-secretar al CR al
comsomolului[xiv] în solnecnaia Moldavia :
30 noiembrie 1950
Şefului-adjunct al secţiei organelor
comsomolului
al CC al ULCT din URSS
tov.Meseaţev N.N.
C E R T I F I C A T
Despre motivele eliberării lui Belous
P.Ia.din funcţia de prim-secretar al CR Slobozia al ULCTM Belous I.
Ia născut în anul 1923, ucrainean, studii medii. Prin Decizia Biroului CR
Slobozia al PC(b)M din 18 noiembrie 1950 Belous P. Ia a fost exclus din PC(b)M
şi eliberat din funcţia de prim-secretar al CR Slobozia al ULCTM. În
organele securităţii de stat au parvenit materiale care – l demască pe Belous
P.Ia.în înşelăciune a organelor sovietice şi de partid. Aflându-se în rândurile
Armatei Sovietice (conform originalului-A.M.) el în august 1942 a căzut prizonier la nemţi lângă oraşul
Rostov-pe-Don. Din august până în martie 1945 Belous s-a aflat în unul din
lagărele de prizonieri din Elzas-Lotaringia. Întrând în încrederea şi
respectul organelor germane de reprimare, Belous a fost înaintat la
gradul de plutonier.
Când armatele americane au eliberat
lagărul de deţinuţi, Belous binevol s-a angajat în serviciul armatei americane,
dar la 13 mai 1945 comandamentul american l-a transmis pe Belous
comandamentului sovietic.
În rândurile Armatei Sovietice, Belous
deseori încălca disciplina militară, a luat drumul descreditării organelor
puterii sovietice, se ocupa cu propagandă antisovietică. Multe mărturii confirmă,
că Belous deseori se exprima că va trece de partea armatei americane,deoarece
acolo condiţiile de viaţă sunt mult mai bune.
Toate aceste fapte, în timpul când a
intrat în rândurile PC(b) al URSS Belous le-a tăinuit…
Secretarul CC al
ULCTM Iu.Prostosinschii”
S-ar putea întâmpla,că acest Bielous
azi să aibă un piept plin de medalii şi să povestească tinerii generaţii câte
căldări de sânge a vărsat pentru libertatea noastră.Mai laconic spus indiferent
de unde au venit aceste cadre – Ucraina, Rusia sau Bielorusia, indiferent
în ce funcţii se aflau, etc ., comportamentul lor era identic, poate cu unele
mici excepţii.Nu ştiu dacă documentul ce urmează, poate fi calificat la acele excepţii?!(fragment)[xv] :
„(Din Procesul-verbal nr.73 al
şedinţei Biroului CC al PCM, §15 din 27.07. 1945 )
Decizia CR Dubăsari al PC(b)din Moldova despre excluderea din membri de partid al lui
Lamzin P.G.
Lamzin Piotr Gheorghievici – născut în
anul 1906, membru al PC(b) din URSS din anul 1929, biletul de partid nr.,
funcţionar, rus, studii superioare incomplete, a lucrat ca şef al secţiei
raionale Dubăsari ale NKGB (Narodnîi Komisariat Gosudarstvennoi Bezopasnosti-Comisariatul
Norodnic al Securităţii de Stat-A.M.).
La 27 iunie 1945 CR Dubăsari al PC(b)
din Moldova l-a exclus din membri ai biroului comitetului raional de partid,
concediat din servici şi exclus din rândurile partidului pentru samovolnicie, beţii
sistematice şi tentative de viol a femeilor.
S-a stabilit: Lamzin P.G. în perioada
de activitate în raionul Dubăsari a comis un şir întreg de nelegiuiri, iar cu
comportamentul său nepartiinic sa compromis ca comunist şi ca lucrător al
organelor NKGB.
În ianuarie 1945 a primit la secţia raională a NKVD-ului un
pistol, pentru a-l utiliza în scopuri de servici, dar în aprilie 1945 s-a
îmbătat şi l-a pierdut.
În luna mai 1945, aflându-se în
kolhozul”13 let Octeabrea”,împreună cu preşedintele sovietului sătesc şi şeful
pentru gospodărie al kolhozului nominalizat au făcut o beţie, care a ţinut
toată ziua. În stare de ebrietate a intrat şi pe la grădiniţa de copii, unde
s-a purtat netacticos. La toate avertizările pe care le-a avut, inclusiv
beţiile care-l compromit, Lamzin admitea tot felul de beţii şi în acest hal
apărea în locuri publice.”
Sunt sigur, că cititorul nici nu
intuieşte,care a fost totuşi decizia CC-ului asupra aceastei
probleme.Anume aici se poate potrivi expresia:”Corb la corb nu-şi scoate ochii!”Mai
clar spus,decizia CR Dubăsari a fost modificată şi în loc de excludere din
partid ,respectivul a primit o mustrare aspră cuînscriere în fişa personală.Lui
Lamzin P.G. i s-a interzis timp de 2 ani să ocupe posturi responsabile.Asta-i
tot.Când eşti cu musca pe căciulă e greu să judeci pe alţii, cu atât mai mult
pe ai tăi, cu atât mai mult când e vorba de un ofiţer al serviciilor secrete
sovietice.
Tot despre un cadru bolşevic,
este vorba în Hotărârea CR Târnova al PC(b) din din Moldova privind excluderea din partid a lui
Perechidailov C.M.[xvi]
„Perechidailov Chiril Mihailovici –anul naşterii 1914, membru
al PC(b) al URSS din anul 1940, biletul de partid nr., ucrainean,
funcţionar,studii primare.În momentul apariţiei dosarului lucra şef-adjunct al
secţiei raionale Târnova al NKVD-ului.În prezent lucrează împuternicit operativ
al secţiei judeţene Soroca al secţiei NKVD… S-a stabilit: Perechidailov C.M., activând în raionul Târnova,
sistematic se dedica beţiilor şi s-a compromis ca comunist. La 10
octombrie 1944 şi-a permis o beţie şi comportament huliganic în
apartamentul lui Grigorievscaia. În timpul deboşului ghimnastiorca (un fel de
cămaşă din stofă groasă, pe care o purtau soldaţii şi ofiţerii sovietici-A.M)în
care se afla şi biletul de partid a fost aruncată în stradă.A doua zi,
participanţii la beţie i-au înmânat lui Perechidailov ghimnastiorca şi biletul
de partid.
La 29 octombrie 1944 a participat la o altă beţie.În stare de
ebrietate şi deboş i s-au furat biletul de partid şi alte documente.Biletul de
partid n-a fost găsit…”
În cele din urmă, toate cadrele
bolşevice erau pline de importanţă,cu aere de superioritate faţă de populaţia
băştinaşă,cu un comportament obraznic şi violent, lacomi şi hrăpăreţi, dând
interesului personal şi burtei proprii
importanţă republicană.Cu cât funcţia
era mai înaltă, cu atât posibilităţile de îmbogăţire fără muncă erau mai
sigure, iar riscul de a fi pedepsit era nul.
Prezentul documentar doresc să-l închei
cu un extras din Procesul-verbal nr.63 al şedinţei Biroului CC al PC(b)M din 28
mai 1945, §12 intitulat „Despre tov. Deveatov S.I.”[xvii]
O fac din mai multe considerente. Şi
în speranţa că voi fi corect înţeles, am decis, ca fragmentul nominalizat să
fie prezentat cititorului în limba originalului, adică rusă.
Atenţionez pe cei, care au avut răbdarea să citească acest material, la
excelenta aprovizionare a CC-ului cu tot felul de bunuri alimentare şi
materiale. Şi toate acestea în toiul războiului,când peste tot erau ruine,
sărăcie, morţi şi răniţi. Iar acum, fragmentul:
„Проверкой установлено, что тов. Девятов, работая заведующим
финхозсектором ЦК КП(б)Молдавии, допустил ряд злоупотреблений по службе.
Пользуясь своим служебным положением, он систематически занимался
самоснабжением. Так за полгода своей работы в должности зав. финхозсектором ЦК
КП(б) М.Девятов незаконно взял со склада ЦК КП(б)Молдавии различных вещей и
промтоваров на 6.235 рублей, в том числе шелкового полотна 74 метра .
Только за январь – февраль 1945 года Девятов взял из столовой
ЦК КП(б) Молдавии вне карточного и лимитного снабжения 15 банок консервов, 5
банок сгущенного молока,3 кг. паюсной икры, 3 кг .
сыру, 4 кг . мяса, 2 литра спирту, 76 литров вина, 40
кг . грецких орехов, 114 кг . сушеного чернослива.За взятые промтовары, вещи домашнего обихода и
продукты питания Девятов не расплачивался.
Кроме этого, он незаконно получал в столовой ЦК 2 обеда и 2
завтрака, а деньги платил за один обед и завтрак.
В работе тов. Девятов допускал бесхозяйственность, к своим
служебным обязанностям относился безответственно. Формально
–бюрократически относился к обслуживающему персоналу ЦК КП(б)Молдавии
,недопустимо грубо обращался с сотрудниками аппарата.”
Vă daţi bine seama, că lui Deveatov nu
i s-a dat mustrare aspră cu înscriere în fişa personală, ci a fost exclus din
partid.Gurile rele ar fi spus:”Aşa-i trebuie, dacă a îndrăznit să se bage la
treuca băeţilor!”
Ţi se poate ierta prostia şi incompetenţa,beţia
şi desfrânarea,violenţa şi
obrăznicia faţă de oameni, dar să ei
de la gura ЦК-ului
produse deficitare în vreme de război ? Să ei spirtul de la gura ЦК-ului ? Asta-i prea de
tot!
Dacă cineva mi-ar reproşa”Oare dle,în perioada socialistă au existat
numai nelegiuiri şi dezastru?A trăit lumea şi atunci, şi nu rău,cântau,scriau
poezii,construiau case,creşteau copii etc.
De ce dumneata descrii numai lucruri
neplăcute?”i-aşi răspunde fără plăcere dlui, descriu numai realitatea din motiv că”
pozitivul” deja a fost descris timp de 60 de ani în expresia a sute de tone de
maculatură”istorică” plină de minciună şi aberaţii.Eu nu fac decât să
arăt reversul medaliei ! Şi la urma urmei,documentele selectate,traduse şi
incluse în articolele mele sunt documente, care au fost scrise de instituţii
sovietice prestigioase şi autoritare şi nu de mine.Partea mea aici este destul
de modestă.Sunt istoric,iar istoricul trebuie să scrie istoria,lucru pe care-l
fac cu dragoste de Ţară şi de oamenii frumoşi şi harnici, dar se pare că sunt
mereu dezorientaţi.Şi asta din motiv că nu li se oferă întreg tabloul
adevărului( pentru a fi manipulaţi cu uşurinţă)ci numai peisajul din planul
doi.
Autor: Alexandru
Moraru, istoric-arhivist
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro
[1] Florin Becescu “Cu fierul roşu”Editura Dacia
Traiană,Bucureşti,1942,pag.350
[2] Ibidem
2a Antologie”Suferinţele Basarabiei şi răpirile
ruseşti”Ed.Semne,Bucureşti,1996,pag.463-463v
2b Ptotocoalele Kogaionului.Editura Ţara
Noastră,Bucureşti,2004,pag.192-193
[3] Arhiva Naţională a RM, F.2948,inv.1, d.9
[4] Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM
,F.51, inv.1, d.12 , f.2-31
[5] Dacă poate un moldovean să-şi numească fiul
Avraam (A.M.)
¤ Arhiva Organizaţiilor
Social-Politice a RM, F.51, inv.1, d.12 , f.32- 51
7 Arhiva OSPRM, F.51,inv.1,d.12,f.52;54-76
8 AOSPRM,F.51,inv.1,d.12, f.27
9 ibidem, f.28
10 Ibidem , f.29
11 Ibidem , f. 30
12
Ibidem , f.31
13
Ibidem , f.70
14 Ibidem , f.71
15 Ibidem , f.72
16 Ibidem ,f.74
17 Arhiva OSPRM,F.51, inv.1,d.12 ,f.104
18 Ibidem , f. 73
19 Mihai Gribincea,Basarabia în primii ani de
ocupaţie sovietică,1944-1950,Cluj-Napoca ,Dacia ,1995,p.20
20 Arhiva OSPRM ,F. 51, inv.1,d.23, f.41
[i] Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM,F.51, inv.2, d.36, f.13
[ii] Ibidem,f.14
[iii] AOSPRM,F.51, inv.2, d.62
[iv] AOSPRM, F.51, inv.2, d.36
[v] Ibidem , f.23
[vi] secretă
[vii] Ibidem,f.91
[viii] AOSPRM, F.3280 ,inv.1,d.196
[ix] AOSPRM,F.51,inv.2, d.36
[x] AOSPRM, F.278, inv.1, d.477 , f.1-3
[xi] Arhiva Naţională a RM, F. ,inv. 2,d. 7, f . 213
[xii] AOSPRM,F.252,inv.1, d.134, f.20
[xiii] AOSPRM,F. 51, inv.4, d. 458, f .195
[xiv] AOSPRM,F.278, inv.1, d.477, f.197
[xv] AOSPRM,F.51, inv.3, d. 22, f .206
[xvi] AOSPRM,F.51, inv.3,d.22 , f. 207
[xvii] AOSPRM,F.51, inv.3, d.18, f.158