Lenin se ridică sau cade?!
Partidul comuniştilor din R Moldova ordonă primarilor și președinților de raioane comuniști să boicoteze Referendumul din 5 septembrie curent, privind modul de alegere a şefului statului...
Cum n-o dai, comuniştii de la noi, tot caută „nod în papură „.Ca să înţelegi ce zeamă de peşte sunt aceştia cu utopia lor comunistă, trebuie să trăieşti şi să munceşti în acest sistem comunist încărcat ideologic şi plin de minciuni propogandistice.
Noi, copii fostului imperiu URSS, cunoaştem destul de bine acel sistem. Ne-am trezit în el datorită “ dictaturii proletariatului”, ca mai apoi pe parcursul anilor, să ne mişcăm înspre comunismul înfloritor cu ajutorul dictatului şi ordonanţelor, după care, mulţi dintre noi, au rămas şi astăzi prizonierii acelei ideologii.
Leniniştii de ieri ne-au bâcşit atât de bine mintea cu istoria PCUS, cu faptele măreţe ale „ dictaturii” unui singur partid şi a unui singur popor, ca abia mai încoace, mai luminându-ne, am început şi noi să mai punem întrebări, să mai deschidem gura tare pentru a ne mai răsufla.
Abia mai încoace, în timp, ne-am putut da seama că acea patimă de mari cuceritori ale celor cu „ lucoarea de la răsărit”, nu se prea dă analizelor logice nici pînă astăzi. Abia peste ani ne putem întreba în glas:- de ce Lenin şi Troţki au jertfit milioane de ruşi pentru a distruge prin sărăcie şi disperare alte milioane de ruşi, kazahi, ucraineni, români etc.
Leniniştii de astăzi, chiar dacă se „tem de referendum”, încă din anul trecut nu se mai pot opri din campania electorală. Aceşti Ilici , roşcaţi până la mausoleul lui Lenin, tot plini de SINE, au luat-o de-a dreptul în teritorii, la întâlnirile cu „cei mărunţi”, tot dictându-le ce să facă.
Poate, nu-i nimic ieşit din comun — întotdeauna, pe politicieni, în preajma alegerilor, îi apucă dorul de popor şi încearcă să-l aline prin vizitarea electoratului. Este timpul potrivit să te duci cu pomenile, să-i mai vezi pe acei mulţi şi necăjiţi, dar destul de stabili în viziunile lor electorale.
Gata, îşi zic ei ! Trebuie să acţionăm cumva, şi-ntr-o minută de slăbicune, încearcă să vadă la faţa locului ce se mai poate face acum, urgent, căci , prin făgăduelile lor de ani şi ani trăim tot mai bine. Acum, iarăşi, tot ei n-au răbdare să-i „ măture” mai repede pe ăştea de astăzi, care abia de-au împlinit anişorul.
Vrem să credem că ne mişcăm înainte, că avem performanţe, că noile alegeri ne vor scăpa de nevoi, că lumea va fi mai perfectă şi mai bună.
Scena politică, moldovenească îi c-am ţine în vizorul său pe unii şi aceeași personaje politice. Un Voronin cu comuniştii lui, care nu ştiu să piardă, care nu se mai văd în altă ipostază, decât a fi în prim-plan şi a spune brașoave. Trăncăneala lor politică continuă şi astăzi, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în ţara aceasta.
De fapt, trăncănesc bine şi alţi actori politici , despre o viaţă mai bună, despre reparaţia drumurilor, despre construcţia apeductelor din localităţile rurale etc. Ilicii s-au înmulţit, prind rădăcini adânci şi-n alte partide politice...
Cât de mult şi pompos, la toate întâlnirile lor cu masele, majoritatea personajelor politice, ne fericesc cu promisiuni preelectorale despre măriri de salari şi pensii, despre noi locuri de muncă, despre condiţiile de trai mai bune, despre „satele moldoveneşti „ renovate, despre Europa la noi acasă, despre ieftinirea gazului şi a produselor de primă necesitate, despre rezolvarea conflictului transnistrean...
Realizările devin şi mai „vizibile „, şi mai „ reale „, pe măsură ce ne apropiem de noi alegeri. Fermitatea şi încrederea pe care ne-o insuflă ei pe la mitingurile lor, parcă ne ameţeşte la moment, pierzând uneori din simţul realităţii.
Nu ştiu cum se face, dar în ajunul alegerilor ai senzaţia că problemele noastre se vor rezolva cu mult mai repede. Când stai să-i asculţi parcă cu toţii avem deja locuri de muncă, cresc salariile, se măresc pensiile, revin mamele şi copii acasă...
Uneori, am senzaţia că aşteptăm campaniile electorale doar din simplul motiv pentru a ne mai trezi din amorţire, pentru că aceste personaje politice, ne fac să mai visăm, ne mai spun poveşti, iar noi mioritici din fire, îi credem pe cuvânt.
Cred că n-aţi uitat cu ce revendicări au defilat ăştea cu steagurile roşii şi cu pancardele „ Acţiunea socială „.? Ocupase mai toată republica, nu cumva poporul să uite de ei, căci cum altfel --- în 8 ani noi n-am cerut nimic de la ei , nu le-am creat probleme, iar ei trăiau în comunism deja. Acuma, când ne-au adus la sapă de lemn şi nu mai guvernează ţara, tot ei ne vor în stradă deoarece pensiile ne sunt prea mici, deoarece nu avem unde munci, pentru că gazul este scump.... Să ne mai amintim despre alegerile parlamentare din anul 2009. Atunci, Voronin şi gaşca lui ce le spunea pedagogilor? Salariile vor fi majorate din ianuarie, în preajma alegerilor parlamentare. Truc electoral bun de urmat, strategie electorală clasică, nu?
Acuma umblă cu steagurile roşii că vor aduce comunismul mai înflorit şi mai roşcat. De parcă nu-i mai sperie nici criza mondial- financiară. Potrivit lor, totul este uşor de soluţionat, chiar nici banii de la FMI nu ne mai trebuiesc.
Vor puterea deplină — ăsta-i marele lor scop , în rest vom fi şi mai fericiţi.
N-ar fi rău, mi-am zis, ca starea aceasta de spirit şi visare să rămână cât mai mult, ca noi să trăim şi după alegeri tot aşa de bine şi frumos ca în clipele de la mitinguri, iar acei aleşi să rămână la fel de sensibili cum se arată în campaniile electorale.
N-a mai rămas mult, de peste deal vine toamna, apoi alegerile—trebuie reglate mecanismele pentru ca motorul să funcţioneze bine. Obişnuiţi cu sălile primitoare de OAMENI MARI- electori, cu aplauzele şi încuviinţarea lor totală, pe care nu vor să le piardă, iată că acum Ilicii- leniniştii, trebuie să se confrunte şi cu o lume mai disperată, mai flămândă, mai săracă , dar, incredibil, tot nu cu mari pretenţii faţă de cei cu pomenile şi promisiunele ...
Nu ştiu ce le spune electoratul pe la întâlnirile lor, nu ştiu dacă le cer socoteala pentru „ trecutul înfloritor” şi prezentul sărăcăcios .
Acum acest electoral, ”educat corect” în toţi anii „democraţiei moldoveneşti”, va fi de mare ajutor. Acum, sunt la mare căutare şi la mare preţ, toţi acei cu nevoi, cu probleme şi care cred în gogoaşe electorale...
Articol trimis de D-na. MARIA HERŢA
Cum n-o dai, comuniştii de la noi, tot caută „nod în papură „.Ca să înţelegi ce zeamă de peşte sunt aceştia cu utopia lor comunistă, trebuie să trăieşti şi să munceşti în acest sistem comunist încărcat ideologic şi plin de minciuni propogandistice.
Noi, copii fostului imperiu URSS, cunoaştem destul de bine acel sistem. Ne-am trezit în el datorită “ dictaturii proletariatului”, ca mai apoi pe parcursul anilor, să ne mişcăm înspre comunismul înfloritor cu ajutorul dictatului şi ordonanţelor, după care, mulţi dintre noi, au rămas şi astăzi prizonierii acelei ideologii.
Leniniştii de ieri ne-au bâcşit atât de bine mintea cu istoria PCUS, cu faptele măreţe ale „ dictaturii” unui singur partid şi a unui singur popor, ca abia mai încoace, mai luminându-ne, am început şi noi să mai punem întrebări, să mai deschidem gura tare pentru a ne mai răsufla.
Abia mai încoace, în timp, ne-am putut da seama că acea patimă de mari cuceritori ale celor cu „ lucoarea de la răsărit”, nu se prea dă analizelor logice nici pînă astăzi. Abia peste ani ne putem întreba în glas:- de ce Lenin şi Troţki au jertfit milioane de ruşi pentru a distruge prin sărăcie şi disperare alte milioane de ruşi, kazahi, ucraineni, români etc.
Leniniştii de astăzi, chiar dacă se „tem de referendum”, încă din anul trecut nu se mai pot opri din campania electorală. Aceşti Ilici , roşcaţi până la mausoleul lui Lenin, tot plini de SINE, au luat-o de-a dreptul în teritorii, la întâlnirile cu „cei mărunţi”, tot dictându-le ce să facă.
Poate, nu-i nimic ieşit din comun — întotdeauna, pe politicieni, în preajma alegerilor, îi apucă dorul de popor şi încearcă să-l aline prin vizitarea electoratului. Este timpul potrivit să te duci cu pomenile, să-i mai vezi pe acei mulţi şi necăjiţi, dar destul de stabili în viziunile lor electorale.
Gata, îşi zic ei ! Trebuie să acţionăm cumva, şi-ntr-o minută de slăbicune, încearcă să vadă la faţa locului ce se mai poate face acum, urgent, căci , prin făgăduelile lor de ani şi ani trăim tot mai bine. Acum, iarăşi, tot ei n-au răbdare să-i „ măture” mai repede pe ăştea de astăzi, care abia de-au împlinit anişorul.
Vrem să credem că ne mişcăm înainte, că avem performanţe, că noile alegeri ne vor scăpa de nevoi, că lumea va fi mai perfectă şi mai bună.
Scena politică, moldovenească îi c-am ţine în vizorul său pe unii şi aceeași personaje politice. Un Voronin cu comuniştii lui, care nu ştiu să piardă, care nu se mai văd în altă ipostază, decât a fi în prim-plan şi a spune brașoave. Trăncăneala lor politică continuă şi astăzi, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în ţara aceasta.
De fapt, trăncănesc bine şi alţi actori politici , despre o viaţă mai bună, despre reparaţia drumurilor, despre construcţia apeductelor din localităţile rurale etc. Ilicii s-au înmulţit, prind rădăcini adânci şi-n alte partide politice...
Cât de mult şi pompos, la toate întâlnirile lor cu masele, majoritatea personajelor politice, ne fericesc cu promisiuni preelectorale despre măriri de salari şi pensii, despre noi locuri de muncă, despre condiţiile de trai mai bune, despre „satele moldoveneşti „ renovate, despre Europa la noi acasă, despre ieftinirea gazului şi a produselor de primă necesitate, despre rezolvarea conflictului transnistrean...
Realizările devin şi mai „vizibile „, şi mai „ reale „, pe măsură ce ne apropiem de noi alegeri. Fermitatea şi încrederea pe care ne-o insuflă ei pe la mitingurile lor, parcă ne ameţeşte la moment, pierzând uneori din simţul realităţii.
Nu ştiu cum se face, dar în ajunul alegerilor ai senzaţia că problemele noastre se vor rezolva cu mult mai repede. Când stai să-i asculţi parcă cu toţii avem deja locuri de muncă, cresc salariile, se măresc pensiile, revin mamele şi copii acasă...
Uneori, am senzaţia că aşteptăm campaniile electorale doar din simplul motiv pentru a ne mai trezi din amorţire, pentru că aceste personaje politice, ne fac să mai visăm, ne mai spun poveşti, iar noi mioritici din fire, îi credem pe cuvânt.
Cred că n-aţi uitat cu ce revendicări au defilat ăştea cu steagurile roşii şi cu pancardele „ Acţiunea socială „.? Ocupase mai toată republica, nu cumva poporul să uite de ei, căci cum altfel --- în 8 ani noi n-am cerut nimic de la ei , nu le-am creat probleme, iar ei trăiau în comunism deja. Acuma, când ne-au adus la sapă de lemn şi nu mai guvernează ţara, tot ei ne vor în stradă deoarece pensiile ne sunt prea mici, deoarece nu avem unde munci, pentru că gazul este scump.... Să ne mai amintim despre alegerile parlamentare din anul 2009. Atunci, Voronin şi gaşca lui ce le spunea pedagogilor? Salariile vor fi majorate din ianuarie, în preajma alegerilor parlamentare. Truc electoral bun de urmat, strategie electorală clasică, nu?
Acuma umblă cu steagurile roşii că vor aduce comunismul mai înflorit şi mai roşcat. De parcă nu-i mai sperie nici criza mondial- financiară. Potrivit lor, totul este uşor de soluţionat, chiar nici banii de la FMI nu ne mai trebuiesc.
Vor puterea deplină — ăsta-i marele lor scop , în rest vom fi şi mai fericiţi.
N-ar fi rău, mi-am zis, ca starea aceasta de spirit şi visare să rămână cât mai mult, ca noi să trăim şi după alegeri tot aşa de bine şi frumos ca în clipele de la mitinguri, iar acei aleşi să rămână la fel de sensibili cum se arată în campaniile electorale.
N-a mai rămas mult, de peste deal vine toamna, apoi alegerile—trebuie reglate mecanismele pentru ca motorul să funcţioneze bine. Obişnuiţi cu sălile primitoare de OAMENI MARI- electori, cu aplauzele şi încuviinţarea lor totală, pe care nu vor să le piardă, iată că acum Ilicii- leniniştii, trebuie să se confrunte şi cu o lume mai disperată, mai flămândă, mai săracă , dar, incredibil, tot nu cu mari pretenţii faţă de cei cu pomenile şi promisiunele ...
Nu ştiu ce le spune electoratul pe la întâlnirile lor, nu ştiu dacă le cer socoteala pentru „ trecutul înfloritor” şi prezentul sărăcăcios .
Acum acest electoral, ”educat corect” în toţi anii „democraţiei moldoveneşti”, va fi de mare ajutor. Acum, sunt la mare căutare şi la mare preţ, toţi acei cu nevoi, cu probleme şi care cred în gogoaşe electorale...
Articol trimis de D-na. MARIA HERŢA
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro
