( GRAVE ERORI IN SCIEREA ISTORIEI)
Când am inceput sa pregatesc acest articol, mi-am adus aminte de un material
mai amplu la respectivul subiect, scris de unul din cei mai cunoscuţi istorici
din spaţiul românesc (şi nu numai !) dr. Ion Ţurcanu. Domnia sa scria, despre
câţiva oameni „bolnavi” de istorie, care nu au cunoştinţele necesare, nu au
studiile respective în domeniu şi evident că nu pot face corect sau deloc o
cercetare ştiinţifică istorică. Distinsul istoric a depistat grave erori sub
toate aspectele ale ştiinţei istorice în „operele” amatorilor
de istorie. Nu voi da numele autorilor „lucrărilor” care au fost făcute praf de istoricul I. Ţurcanu, fiindcă
nu acesta este scopul prezentului studiu. Grav este că în ştiinţa istorică se ”bagă”
(ertata fie expresia, dar numai acest cuvânt se potriveşte aici), fiecare individ,
indiferent de nivelul intelectual, specialitatea pe care o prestează,
cunoaşterea istoriei sau statutul social ! De ce, pentru a face o operaţie chirurgicală
este necesar un chirurg profesionist, cu studiile medicale terminate ? Pentru a
construi un calculator sau alt ceva este necesar să fii inginer, cu politehnica
terminată cel puţin ? De ce atunci în ştiinţa istorică se implică să scrie
istoria fiecare boschetar ? De unde acest tupeu ? Că vă place istoria ? Foarte
bine! Studiaţ-o, cercetaţi-o pentru Dvs., dar n-o faceţi pe savantul sau pe
Columb în această nobilă ştiinţă ! Pentru a fi un specialist in istorie este
incă puţin de tot să ai absolvită facultatea de istorie ! Este necesar de a
studia o „piramidă” intreagă de monografii, lucrări, documente de arhivă,
concluzii ale arheologilor, numizmaţilor, geologilor, arhiviştilor etc.etc. Credeţi-mă,
că nu poate o persoană neautorizată să scrie istoria ! Nu poate nu cizmar, un
zootehnician, un filolog, poet, un medic, un inginer, un muzician, un
cosmetolog sau tehnician sanitar să scrie istoria !
Nu poate ! Şi nici n-are dreptul ! Şi nu
trebuie să luăm exemplu, de la dl.Victor
Stepaniuc, care fiind specialist de limbă şi literatura rusă a scris despre istoria statalităţii
moldoveneşti şi a devenit doctor in istorie ! Bineînţeles, că Republica Moldova,
după conducerea „înţeleaptă” a comuniştilor a devenit Ţara Tuturor
Posibilităţilor, dar în toate ţările civilizate istoria o scriu istoricii,
operaţiile chirurghicale le fac medicii, iar instalarea ţevilor şi a viceelor o
fac tehnicii sanitari ! Fiecare face ce a invăţat !
Sigur, că sunt cazuri, când şi din colegii
mei de breaslă (şi eu nu sunt o excepţie!) admit câte o eroare mai mare sau mai
mică, dar neplăcută, care lansată pe hârtie sau suport electronic, zgîrie la stomac încă multă vreme. Sunt
cazuri! Se mai intâmplă! Dar acest lucu nu inseamnă, că lucrarea dată este o
deviere de la cerinţele moderne de scriere a unei lucrări istorice. (Aci nu se
includ mercenarii-istorici, care contra
unei sume, funcţii sau alte favoruri încearcă să transforme istoria
naţională într-o cârpă politizată pentru interesele Marilor „noştri”
politicieni, care timp de 20 de ani „rezolvă” problema transnistreană, de 20 de
ani incă n-au invăţat cum se numeşte limba acestui popor, de 20 de ani încă
n-au priceput că „marele război pentru apărarea patriei” nu este al nostru, şi
nu e vorba de Patria noastă...) Pur şi simplă s-a stecurat o greşală tehnică în
denumirea unei localităţi, al unui nume sau o eroare cronologică de tipar. Se
mai intâmplă, dar şi aceste lacune se pun in discuţie la diferite şedinţe
profesionale, pentru a fi soluţionate.
Cu regret, sunt admise erori deosebit de
grave şi scrierea istoriei localităţilor noastre. Dar înainte de a trece la
acest subiect vreau să informez pe stimatul nostru cititor, că imediat după
ocupaţia Basarabiei de ruşi în 1812, autorităţile ţariste au pornit o campanie
antinaţională împotriva populaţiei moldoveneşti cu scopul de ai dezrădăcina, de
a schimba raportul naţional în favoarea noilor stăpîni. Prin articole, cărti de
istorie, manuale şcolare etc. au inceput a se scrie despre insemnătatea
„progresistă a alipirii Basarabiei la Rusia”, etc.
În consecinţă, ideia era următoare, că
majoritatea terenurilor Basarabiei nu erau populate. Care era scopul ? Să ne convingă, că numai cu „venirea”
ruşilor au inceput să apare sate noi, oamenii să trăiască mai bine, intr-un
cuvânt „progres”! Accesul la arhive a fost inchis pentru persoanele băştinaşe, cărţile cu
specific naţional au fost închise sub diferite pretexte. Această politică de
îndobitocite a fost continuata cu ardoare şi de URSS, când au ocupat Basarabia
în 1940 apoi in 1944, când „ne-au eliberat de ai noşti” şi mai bine de 60 de
ani au uitat să se ducă în ţara lor. Denumirile
localităţilor erau schimbate în denumiri ruseşti, iar întemeetorii, adică
primele persoane de unde se trage denumirea satului trebuia sa fie rusească, chiar
dacă se păstra uneori ca bază numele moldovenesc.
Şi ca să nu fiu numai cu vorba, vă
dovedesc imediat acest lucru luînd ca exemplu satul Măgdăceşti din raionul Criuleni .
Pregătind un studiu istoric, despre satul Măgdăceşti, Criuleni am depistat în
unele lucrări scrise şi in toate materialele postate in
internet la respectivul subiect (inclusiv tot felul de filmuleţe de prezentare
al satului) că:
Măgdăceşti
este o localitate-centru de comună în Raionul Criuleni, Republica Moldova.
Satul Măgdăceşti este atestat documentar şi oficial din timpul reformei agrare
a lui Stolîpin din 1906-1911. Această perioadă a avut efecte
pozitive şi în Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea gospodăriilor ţăranilor
din vechiul sat vecin Drasliceni
s-au repartizat loturi de pămînt în vechea selişte Măgdăceşti (denumirea
localităţii provine de la un proprietar pe nume Petre Măgdicin, care a
stăpînit această moşie cu secole în urmă). Astfel o parte din drasliceneni au
trecut cu traiul şi gospodăria la Mădgăceşti.
Fiecare
ţăran primea ceva mai mult de 7 desitine de pămînt.
* * *
Scurt
Istoric.
Satul Magdacesti este atestat documentar si
oficial din timpul reformei agrare a lui Stolipin
din 1906-1911. Aceasta
perioada a avut efecte pozitive si in Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea
gospodariilor taranilor din vechiul sat vecin Drasliceni s-au repartizat loturi de pamint in vechea seliste Magdacesti (denumirea localitatii
provine de la un proprietar pe nume Petre
Magdicin, care a stapinit aceasta mosie cu secole in urma). Astfel o parte
din drasliceneni au trecut cu traiul si gospodaria la Madgacesti.
Fiecare taran primea ceva mai mult de 7 desitine de
pamint.
* * *
Deci pînă aici e clar, nu ? Satul Măgdăcesti a
fost atestat documentar în 1906-1911 în timpul reformei agrare ţariste a lui
Stolîpin şi intemeetorul acestui sat este Petre
Magdicin. Adică satul s-a întemeiat cu ruşii şi întemeetorul satului este
tot un rus. Lasă să spună cineva că Magdicin
este un nume moldovenesc ? Ei da Petre - aşa îl numeau ţăranii moldoveni, că le
era greu să-i spună Piotr.
Cel mai grav este că oamenii din satul Măgdăceşti aşa şi cred, că satul lor
este întemeiat în perioada anilor 1906-1911.
Dar să le luăm pe rând. Cum poate fi “atestat
documentar în 1906-1911”
? Până şi copiii la şcoală ştiu că atestat documentar înseamnă un singur an, când este datat cel mai vechi
document. În cazul dat 1906. Aşa ar
fi să fie, dar nu-i chiar aşa !
Nu voi da numele amatorilor in istoria satului
Măgdăceşti, Criuleni, deoarece sper că nu au făcut-o din rea intenţie. Era de
ajuns să consulte lucrarea lui Vladimir Nicu ”Localităţile Moldovei în documente
şi cărţi vechi” volumul II (Ed.Universitas”Chişinău,1991,pag. 13) în care se
menţionează, că satul Măgdăcesti, raionul
Criuleni a fost atestat documental la 27
iunie 1869. Acelaş lucru este scris şi în “
Dicţionarul Enciclopedic Moldovenesc” din 1989, pag. 410.
Adică este totuşi mai vechi aproape cu jumătate de
secol , în loc de 1906 am stabilit anul
1869. Dar nu avem nicio siguranţă, deoarece, potrivit unor informaţii ale
unui alt amator de istorie a satului este vorba de o perioadă puţin mai veche. Dar
să cităm informaţia:
* * *
E dificil astăzi să stabilim
numărul ori lista drăslicenenilor care au obţinut loturi la Măgdăceşti, în orice caz, e mare în jur de
100 de ţărani au trecut la „hutor”, unde şi o altă denumire a satului
„Flutura”. Printre primii veniţi se cunoaşte Dumitru Dabija, e considerat întemeietorul satului, apoi Gheorghe Maxim, Mihail Guzun, Tudor Varzari
ş.a. Cu toate că partea Măgdăceşti e întîlnită mult mai vechi în acte şi
manuscrise, de exemplu la Darie Donici, la 6 septembrie 1709 unul Lupaşcu vinde o parte de loc la erhanul din Drasliceni „din partea de gios din sat
din Măgdăceşti... şi aceasta se
pogoară pînă în satul Paşcanilor...” Alt act de jalbă vine la domnul Moldovei
în 1724 la Grigore Ghica Vodă
şi-i spune: „am moşie la Măgliceşti şi Brişliceni ce-s la ţinutul Orheiului pe
Ichil”, denumirile suportă simple schimonisiri indigene, Măgdăceşti şi Drăsliceni. Deci satul nu
are o istorie atît de veche, dar păstrează datini şi tradiţii multiseculare.
Satul Măgdăceşti este în majoritate
creştin ortodox. Întotdeauna răzeşii din Măgdăceşti,
creştini şi gospodari în cuvînt şi faptă au visat cu propriile forţe din mila
Domnului să înalţe o sfîntă biserică.
Din câte observaţi, ultimul”cercetător” este mai aproape de adevăr. Este vorba de anul 1709, dar ţinînd cont că nu este
îndicată sursa documentară nu putem să
acceptăm ca fiind anul întemeerii satului Măgdăceşti,
Criuleni. Cu toate acestea trebuie de menţionat, că respectivul se afla pe
o pistă corectă.
Dar iată că a sosit şi momentul adevărului. Douăzeci
de ani în urmă, pe când eram directorul Muzeului Raional de istorie şi
etnografie Criuleni, în baza
documentelor domneşti am publicat în gazeta raională ”Baştina” din 7 august 1990 un articol intitulat ”Criulenii şi împrejurimile lui” unde
alături de alte localităţi din raionul Criuleni
se menţionează, că anul întemeerii satului Măgdăceşti
este 1529, punând ca bază
faptul, că Petru Rareş-Vodă a
întărit lui Petre Magdiciu jumătate
de sat. Este vorba de 9 martie
1529 (7037)
Cred că e cazul să facem o generalizare a
modestei noastre investigaţii, care ne dovedeşte că satul Măgdăceşti, este un
sat vechi moldovenesc recunoscut prin documente domneşti din vremea lui
Petru Rareş şi n-are absolute nimic
atestarea satului
Măgdăceşti cu
Imperiul ţarist rus, care a exploatat pe aceşti ţărani ai satului şi economic,
şi politic şi religios. Iar întemeetorul satului a fost cu siguranţă un bun
moldovean pe nume
Petre Magdiciu, deoarece
dacă nu era bun, nu mai avea
Domnitorul
Moldovei Petru Rareş să-i dee jumătate de sat.
În concluzie locuitorii satului au cu ce se mândri
pe bună dreptate, deoarece satul lor,
situat în inima Basarabiei
pe nume Măgdăceşti, a împlinit anul
acesta 481 de ani. Cred că de la
această investigatie cel mai mult vor avea de profitat femeile, deoarece sărbătoarea
mamelor de 8 martie va avea continuare a doua zi 9 martie cu ziua satului. Cam atat am avut de spus.
Alexandru Moraru,
istoric-arhivist şi publicist (mun.Chişinău)
„Populaţia românească din Basarabia, anexată acum 100 de ani, trăieşte
astăzi separată şi în afară de populaţia rusă. În viitor, fie pe cale paşnică,
fie în urma unui război, unitatea poporului român este de neînlăturat. ”
