Pe 4 februarie s-au implinit 65 de ani de cand Romania a fost vanduta si cumparata pe o bucata de servetel. Totul s-a schimbat in Europa de atunci si totusi fantoma celui de-al Doilea Razboi Mondial bantuie societatea rusa care tinde sa puna semnul egal intre contributia Rusiei la infrangerea nazista si perioada comunista in Europa de Est. Rusii nu s-au impacat nici pana acum cu aspectele negre ale istoriei lor si inca privesc orice incercare de critica a imperialismului sovietic ca pe un atac la insasi fiinta Rusiei.
Acordul funest dintre cei 3 mari ai lumii, Stalin, Churchill si Roosevelt, a remodelat harta politica a lumii. Acolo, pe o jumatate jalnica de servetel, Churchill si Stalin au decis si pentru Romania: 90% rusii, 10% englezii. N-am reusit niciodata sa aflu care au fost alea 10% "ale englezilor".
Coincidenta sau nu, Traian Basescu a ales sa faca anuntul participarii Romaniei la scutul antiracheta american tocmai in ziua in care se aniversau (sau comemorau - depinde de care parte a baricadei te postezi) 65 de ani de la semnarea acordurilor funeste de la Yalta. Acorduri pe care Moscova nu le considera a fi o impartire a sferelor de influenta, ci un adevarat aranjament de securitate in Europa, pe care NATO nu l-a respectat prin cele trei extinderi de pana acum.
Ambitiile marunte ale Romaniei
Presa rusa speculeaza asupra jignirii aduse Rusiei de catre Romania prin posibila amplasare a scutului antiracheta pe teritoriul ei; unii oficiali de prim-rang si-au adus aminte brusc de Regimul Stramtorilor Marii Negre, in timp ce oficiali militari cheama la masuri de amenintare a Romaniei, iar presedintele Medvedev defineste ca principala amenintare pentru Rusia chiar existenta NATO.
Ba chiar, intr-un exces de sinceritate, Konstantin Kosaciov, presedintele comisiei de afaceri externe din Duma de Stat, ii avertizeaza pe americani sa nu dea curs ambitiilor "marunte" ale Romaniei. Cu alte cuvinte, ambitiile de libertate, securitate si dezvoltare durabila ale Romaniei sunt ambitii "marunte". Care ar fi totusi acele ambitii "majore"? Sau numai Rusia are voie, prin destinul sau "mesianic", sa aiba ambitii?
Cinstea si onoarea promisa a Moscovei
Moscova n-a facut nimic ca sa castige increderea vecinilor. Dincolo de promisiunile lacrimogene si chefurile cu vodca pentru expertii neutri ai ONU, raman, totusi, invadarea Georgiei si folosirea conductelor de gaz ca arma coercitiva. In plus, toti (fara exceptie) liderii rusi isi exprima mereu, in public, nemultumirile fata de capitalistii NATO care vor sa-i cucereasca. Nu cumva e invers?
Tot Moscova este aceea care are aceeasi retorica a amplasarii rachetelor balistice la Kalinigrad (Konigsberg, orasul unde s-a nascut Immanuel Kant) pentru a putea tinti mai bine statele est-europene care au aderat la NATO! Toate acestea au impins NATO sa-si faca niste planuri de urgenta. Sau nu este voie?
Frica Rusiei
Si totusi de ce aceasta retorica ofensiva, de ce se teme Rusia? Se teme cumva ca va fi atacata? In nici un caz. Caci scutul antiracheta "romanesc" este un scut defensiv, adica proiectat sa respinga atacurile. Aceste rachete nu pot fi ofensive.
Rusia se teme doar ca va fi lipsita de cea mai importanta arma a politicii sale externe: amenintarea cu atacul. Rusia este constienta ca protejarea tarilor din Europa de Est va insemna ca acestea vor deveni si mai stabile, iar dezvoltarea lor va fi mai accentuata. Lipsite de constrangerile Moscovei, acestea vor putea sa se indeparteze cat mai mult de vecinatatea otravitoare (politic) a Marelui frate. Deci vor fi si mai atractive ca model si pentru celelalte colonii sovietice. Si pentru Moscova acesta este un scenariu apocaliptic: pierderea influentei in fostele colonii.
Ipocrizie sau calcul strategic?
In tot acest timp, lucruri interesante se intampla in Serbia. In orasul Nis, la cativa kilometri de Kosovo, rusii se pregatesc sa construiasca o baza militara. Pretextul oficial: coordonarea actiunilor internationale in situatii de urgenta. Aceasta baza militara ar putea fi primul pas spre construirea unei identitati de securitate europeana dupa model rusesc. Serbia, precum si alte tari europene slave sau ortodoxe (Bulgaria, Macedonia, Grecia), vor fi incluse intr-un sistem de securitate unic in Europa, pe care Rusia este in curs sa il dezvolte si pe care l-a propus deja Uniunii Europene.
Aceasta ar trebui sa fie baza pentru o noua structura de securitate europeana - cel putin, asa cum intelege Moscova. Chit ca nimeni nu i-a cerut asta, Moscova se ofera, din proprie initiativa, sa ne asigure securitatea. Impotriva cui? Doar ea, Moscova, stie. Securitate sa fie! Dupa aia o sa ne explice.
La 65 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial fantoma acestuia bantuie societatea rusa, iar Kremlinul nu s-a dezbarat inca de obiceiul de a hotari pentru altii ce este si ce nu este bine pentru soarta lor.
Un articol deosebit de interesant publicat de Ziare.com
