Autorităţile sovietice considerau că în 1924
erau toate condiţiile pentru declanşarea unei acţiuni de amploare împotriva
României, care ar oferi pretextul pentru intervenţia Armatei Roşii şi ocuparea
Basarabiei. Au fost planificate un şir întreg de măsuri împotriva integrităţii
ţării. Moscova era convinsă că o răscoală de mari proporţii în Basarabia va
demonstra opiniei publice mondiale că populaţia era nemulţumită de „dominaţia
românească” şi cerea „alipirea” la Uniunea Sovietică.
Două grupări militare conduse de ofiţerii din
Armata Roşie urmau să declanşeze atacuri simultane în nordul şi sud-estul
Basarabiei, să ridice populaţia la luptă, după care să se proclame Republica
Sovietică Moldovenească de la Bug pînă la Prut. În conformitate cu planul aprobat, au fost aduse arme, muniţii, materiale
explozibile din Uniunea Sovietică şi trecute clandestin în România, mai ales
noaptea, cu bărcile peste rîul Nistru.
La Arhiva Naţională a R. Moldova, în cadrul
fondurilor personale, este depozitat un fond, care-i solicitat destul de des de
cercetători. Este vorba despre fondul personal Manuil Poleac, un mare animator al documentelor
istorice, care intenţiona să publice un „Dicţionar enciclopedic al Basarabiei”
şi care a adunat o sumedenie de materiale, articole din diferite gazete şi
reviste, cărţi, fotografii, hărţi care într-un fel sau altul aveau tangenţe cu
istoria şi cultura din Basarabia.
Cu regret, enciclopedia nominalizată n-a apărut,
în schimb toate materialele adunate de Manuil Poleac au fost depozitate la Arhiva Naţională. În dosarul 7 al acestui fond personal este inclus şi un articol dintr-un
ziar rusesc vechi în care este vorba despre răscoala de la Tatarbunar din 1924 din Basarabia, care s-a dovedit a fi un spectacol sîngeros pentru
opinia publică europeană.
Fără a face comentarii, îmi permit să pun
conţinutul acestui articol la dispoziţia cititorului (traducerea îmi aparţine)
„De la începutul anului 1924 în Basarabia de sud se pregătea o răscoală
împotriva sistemului de stat. Sub conducerea unor emisari speciali sovietici
s-a început înarmarea populaţiei din Tatarbunar. Cu operaţia de pregătire a
răscoalei se ocupa tâmplarul Andrei Arghirov. La el au fost aduse din URSS arme şi muniţii pentru
răsculaţi. Andrei Arghirov a încredinţat armele spre păstrare lui I. Staianov
şi S. Iaşcev.
În aprilie 1924 s-a început răscoala (de la Tatarbunar – Al.M.) sub conducerea lui A. Arghirov, care a tăiat
cablurile telefonice şi a început a repartiza arme răsculaţilor.
Armata (română – Al.M.) a încercuit localitatea şi drept prizonieri au fost
capturaţi 300 de răsculaţi, dar A. Arghirov a izbutit să fugă în Rusia
Sovietică şi datorită acestui fapt nu puteau fi depistaţi complicii lui.
Ceilalţi răzvrătiţi au fost judecaţi de tribunalul militar din localitate
şi au fost condamnaţi la diferite termene de muncă forţată. Pe Andrei Arghirov
l-au judecat în lipsă şi a fost condamnat la muncă forţată pe viaţă.
În anul 1926 A . Arghirov, care a
trecut la GPU şcoala de spionaj a venit din nou în Basarabia cu o
misiune specială. Lui i s-a încredinţat să organizeze la sudul Basarabiei noi
organizaţii primare comuniste.”
(ANRM, fond 792, inv.1, d.7)
În acelaşi fond şi inventar în dosarul 13 este
inclusă şi fotografia celebrului general rus şi fost ministru de război al
Rusiei, A.N. Kuropatchin. În 1910 generalul scria:
„Populaţia românească din Basarabia, anexată acum 100 de ani, trăieşte
astăzi separată şi în afară de populaţia rusă. În viitor, fie pe cale paşnică,
fie în urma unui război, unitatea poporului român este de neînlăturat. ”
De mult nu mai este al nostru nici Tatarbunarul,
nici Cetatea-Albă, nici Hotinul, nici Balta, nici…, Tiraspolul, nici Dubăsarii,
nici Râbniţa, … nici Tighina. Putem vorbi şi de Palanca?
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro
Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist (mun. Chişinău)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu