Controversa pe tema paradei de 9 mai de la Moscova a ridicat
cortina, dezvăluind culisele unui epizod dintr-un război preponderent
invizibil. Replicând dur declaraţiei lui Mihai Ghipu, potrivit căreia
comunismul este la fel de criminal ca şi nazismul, ministrul de Externe
al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, a atacat scandalos România.
UN
DINTE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Şeful diplomaţiei de la
Moscova, comentând la Strasbourg, ultimele afirmaţii ale preşedintelui
interimar al Republicii Moldova, s-a arătat indignat că liderul de la
Chişinău pretinde compensaţii pentru ocupaţia sovietică. În loc să
pună la îndoială semnificaţia sacră a victoriei asupra fascismului, a
zis Lavrov, ar trebui să fie îngrijorat de atitudinea unor vecini
occidentali care “nu recunosc naţiunea moldovenească drept naţiune” .
Lăsând la o parte amestecul brutal şi de natură şovină al
oficialului rus în disputele noastre identitare, lovitura sa, dată prin
ricoşeu României, este pe cât de incalificabilă, pe atât de
simptomatică. Puseul lui Lavrov, chit că sub formă aluzivă, arată că
Moscova are un dinte mare împotriva Bucureştiului. Şi durerea e de măsea
continuă creşte pe fondul unei lupte surde pentru Basarabia care se
dă la ora actuală între Rusia şi România.
De unde şi impresia că
pentru Moscova, Republica Moldova contează în jocurile ei geopolitice.
Chişinăul continuă să rămână un potenţial cap de pot în disputa
ruşilor cu UE şi SUA pentru refacerea sferelor de influenţă din
spaţiul post-sovietic. Se pare că în ultimul timp Kremlinul se
impacientează tot mai mult în urma eforturilor depuse de România în
vederea în vederea unei desprinderi reale, nu declarate a acesteia de
pe orbita rusească. Meciul pentru Basarabia între Rusia şi România se
dispută aprig şi se joacă pe contre.
O STRATEGIE PENTRU
BASARABIA
După 20 aproape 20 de ani de la dispariţia
URSS, neatârnarea politică a Chişinăului ridică încă multe semne de
întrebare. Pentru a-şi consolida independenţa de fosta metropolă, cel
de-al doilea stat românesc are nevoie nu numai de sprijin politic şi
financiar, ci şi de instrumente logistice necesare pentru aplicarea
curentă a strategiilor sale naţionale.Şi acestea pot fi puse la
dispoziţie de Bucureşti.
De la un timp încoace, România, se pare
că trece de la vorba la fapte. Acest lucru s-a văzut şi în urma
cooperării tot mai strânse pe diverse planuri din ultimele luni între
guvernele Boc şi Filat, dar şi în cadrul vizitei recente pe care a
efectuat-o la Bucureşte Mihai Ghimpu. Se vede clar că Bucureştiul are
în sfârşit o strategie pe termen lung faţă de Republica Moldova.
Iniţiativele
lui Traian Băsescu în ceea ce priveşte Basarabia încep, totuşi, să
prindă contur. UE, deşi iniţial părea circumspectă, înclină să sprijine
eforturile depuse de Bucureşti pe propria-i răspundere în vederea
aducerii teritoriului de la est de Prut sub umbrela occidentală. Tocmai
de aceea, Bruxellesul, de exemplu, s-a împăcat cu acordarea masivă de
paşapoarte româneşti pentru cetăţenii Republicii Moldova.
Strategia
României este centrată pe trei paliere. La modul general vorbind,
acestea trebuie să asigure Republicii Moldova, stabilitate internă,
protecţie externă şi deschidere spre Europa pe plan politic şi
economic.
RESPIRAŢIE ÎN TANDEM
Mai întâi,
se urmăreşte securizarea proiectului european al Republicii Moldova
în cazul unor acţiuni subversive ale Kremlinului. Asta prevede
conectarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la toate resursele
energetice, materiale, comunicaţionale şi informative româneşti. Cu
alte cuvinte, metaforic vorbind, se pune la punct un procedeu de
salvare a scafandrilor. Datorită lui va fi posibilă respiraţia în
tandem din aceeaşi butelie a Bucureştiului şi Chişinăului în cazul în
care cel din urmă se va duce la fund şi se va sufoca fără aer.
Mai
apoi, se propune asigurarea unui cadru juridic bilateral comun,
afiliat celui european, care va înlesni absorbţia acquisul comunitar şi
va deschide la Prut frontiera cu Uniunea Europeană. Acest fapt va
conduce la o apropiere sistemică a Republicii Moldova de UE, la
occidentalizarea ei treptată. În acelaşi timp, va da posibilitate
moldovenilor să călătorească legal prin Uniunea Europeană, să se
integreze pe planul relaţiilor umane şi instituţionale în spaţiul
comunitar,
În fine, dar nu şi în ultimul rând, România doreşte
să devină partenerul economic numărul unu al Republicii Moldova. Asta
înseamna stimularea şi intensificarea investiţiilor şi schimburilor
comerciale reciproce. Teritoriul de pe ambele maluri ale Prutului
trebuie să se constituie într-o mare piaţă comună a celor două state.
ÎNTÂLNIREA ISTORICĂ
Astfel, Parteneriatul
Strategic între Bucureşti şi Chişinău urmăreşte plasarea Republicii
Moldova într-un nou context occidental, detaşat de cel vechi
răsăritean. I se oferă astfel o dimensiune europeană încă înainte de
aderarea ei oficială la UE, fapt ce va încuraja, neîndoios, şi
procesele de integrare efectivă.
Toate aceste planuri trezesc,
desigur, adversitatea Rusiei. Nemulţumirea ei este cu atât mai mare cu
cât România de la un timp încoace are nu numai avantajul proximităţii
geografice, comunităţii etnice şi culturale, ca odinioară, ci cel al
unei apropieri nu doar economice, ci şi spirituale dintre cele două
maluri ale Prutului. Contează şi faptul că România se mişcă în voie la
adăpostul UE care, la rândul ei, începe să îşi dea seama că este
contra-productiv să te opui unor procese integraţioniste naturale.
De
unde şi concluzia, că România şi Republica Moldova se află deja
împreună pe drumul ce duce spre tărâmul făgăduinţei, numit UE, unde,
vorba lui Traian Băsescu, trebuie să aibă loc reîntâlnirea lor istorică.
Această cale însă nu-i fără obstacole şi cotituri lunecoase. După cum
ne-a demonstrat Serghei Lavrov, prin afirmaţiile sale belicoase de la
Strasbourg, unii aşteaptă după colţ să ne-o tragă-n freză sau să ne
pună o piedică. sursa: bogatu.voceabasarabiei.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu