Recenta declaraţie a premierului rus Vladimir Putin, făcută într-un
interviu televizat pentru canalul RT, a căzut ca un trăsnet. El a
comparat starea de lucruri de la noi cu cea dintr-o ţară aflată în
ajunul unei revolte populare. „În ceea ce priveşte Republica Moldova,
suntem conştienţi că situaţia politică nu este încă stabilă. Aceasta
poate nu-i la fel de acută ca în Kârgâzstan, însă este aproape ca în
această ţară”, a punctat şeful guvernului de la Moscova cu aer de
atotştiutor.
Sună a ameninţare
Curios, nu? Nitam-nisam, liderul rus ne avertizează că asupra Republicii Moldova ar putea să se abată o nenorocire kârgâză. De unde a mai luat-o şi pe asta? Ce-i oare în capul lui?
În Republica Moldova deocamdată e linişte. Situaţia nu-i explozivă. Elemente turbulente nu sunt. Sau dacă sunt undeva ascunse, cel puţin nu au ieşit deocamdată la rampă. Poate că Putin le transmite vreo frază codată? Ceva de genul „În toată Spania cerul este senin”, prin care generalul Franco în 1936 a dat semnalul declanşării unei lovituri de stat?
Cum-necum, Republica Moldova este singurul stat din spaţiul ex-sovietic, în afară de ţările baltice, bineînţeles, unde succesiunea la putere s-a produs de-a lungul anilor pe cale democratică, în urma unor alegeri parlamentare mai mult sau mai puţin libere. La noi nimeni nu a pus tunurile pe clădirea Parlamentului, ca în Rusia în 1993. La noi nu au avut loc revoluţii oranj precum cea de la Kiev din 2004. La noi nu s-au comis acte teroriste în parlament ca în Armenia şi n-a fost război civil ca în Tadjikistan.
Deşi cu defecte, Republica Moldova e o democraţie de tip european, totuşi, care nu are nimic în comun cu regimurile despotice din multe alte ţări desprinse de fosta URSS. Privite din acest unghi, vorbele lui Putin sună ciudat. Te bate gândul că la mijloc e o ameninţare.
Premierul rus face aluzie la instabilitatea din Kârgâzstan, soldată recent cu o răscoală stranie. La început paşnică şi firavă, aceasta a degenerat ulterior în violenţe. Rebeliunea, dezlănţuită în provincie şi încheiată rapid în capitala Bişkek, potrivit presei internaţionale, a fost abil dirijată din umbră de agenturile ruse şi a condus, în doar două zile de la izbucnirea ei, la înlăturarea de la putere a preşedintelui Bakiev.
Trăsnetul poate lovi din senin
Astfel, se creează impresia că Putin anunţă o furtună politică în Republica Moldova. Nu vă uitaţi, parcă le-ar spune el autorităţilor moldovene, că încă nu tună şi nu fulgeră, trăsnetul vă poate lovi oricând din senin. Vremea instabilă care s-a pus afară se poate converti pentru voi într-un adevărat prăpăd.
Să nu ne ascundem după deget. Oricum ai suci-o, liderul rus meneşte o lovitură de stat în Republica Moldova după calapodul kârgâz. Ne sperie cu o destabilizare de proporţii. Atâta doar că îşi îmbracă avertismentul în forma unei analize distante şi a unei constatări amicale.
Vi se pare o exagerare această interpretare? Sincer vorbind, deocamdată nu mă apasă nici pe mine vreo presimţire neagră legată de evoluţiile politice de la Chişinău. Sunt însă semne care dau de bănuit.
Mai întâi, trezeşte suspiciuni obsesia Partidului Comuniştilor pentru masive acţiuni de protest. În treacăt fie spus, întâlnirea de vinerea trecută a liderului PCRM, Vladimir Voronin, cu ambasadorii străini, acreditaţi la Chişinău, miroase urât. Vrând-nevrând, dă senzaţia că a căutat să-i pregătească psihologic pe diplomaţi pentru o probabilă degradare periculoasă a situaţiei politice.
Pare suspectă şi mobilizarea stranie şi fără precedent a unor elemente religioase bigote şi integriste, afiliate Patriarhatului de la Moscova, care izbutesc să adune în stradă mii de oameni. Fundamentalismul campaniei purtate de fostul director SIS, Valeriu Pasat, care agită spiritele într-o confesiune religioasă, riscă să ne certe cu UE. Cui dacă nu Rusiei îi convine oare să ne ţină departe de Europa?
Un răspuns la 7 aprilie 2009?
Gestul lui Putin este înfiorător şi îmi aminteşte de alte comparaţii pe care oficialii ruşi, când venea vorba de Republica Moldova, le făceau prin 1992, în toiul războiului de la Nistru. Numai că atunci era vorba nu de Kârgâzstan, ci de Georgia. Ei îi dădeau de înţeles lui Mircea Snegur că ar putea să aibă soarta lui Zviad Gamsahurdia. Liderul de la Tbilisi, după cum se ştie acum, fusese lichidat în urma unei operaţiuni a serviciului rus de spionaj extern.
De altfel, lovitura de palat din Bişkek a fost pregătită de un atac propagandistic masiv, lansat de mass-media de la Moscova, împotriva preşedintelui care urma să fie răsturnat. Şi războiul împotriva Georgiei în august 2008 a fost precedat de o campanie amplă de manipulare a opiniei publice care a provocat, prin mişcări stradale, o primejdioasă destabilizare a situaţiei politice de la Tbilisi.
Ni se pregăteşte oare un răspuns dur la protestele anticomuniste de la 7 aprilie 2009?
Vrea să forţeze Putin o schimbare de regim în Republica Moldova pentru a impune Chişinăului un nou plan Kozak, aşa cum s-a înţeles Medvedev cu Voronin la Barviha acum un an şi ceva? Rămâne de văzut. În orice caz, Kremlinul a demonstrat, în repetate rânduri, că este răzbunător şi nu uită nimic.
Sună a ameninţare
Curios, nu? Nitam-nisam, liderul rus ne avertizează că asupra Republicii Moldova ar putea să se abată o nenorocire kârgâză. De unde a mai luat-o şi pe asta? Ce-i oare în capul lui?
În Republica Moldova deocamdată e linişte. Situaţia nu-i explozivă. Elemente turbulente nu sunt. Sau dacă sunt undeva ascunse, cel puţin nu au ieşit deocamdată la rampă. Poate că Putin le transmite vreo frază codată? Ceva de genul „În toată Spania cerul este senin”, prin care generalul Franco în 1936 a dat semnalul declanşării unei lovituri de stat?
Cum-necum, Republica Moldova este singurul stat din spaţiul ex-sovietic, în afară de ţările baltice, bineînţeles, unde succesiunea la putere s-a produs de-a lungul anilor pe cale democratică, în urma unor alegeri parlamentare mai mult sau mai puţin libere. La noi nimeni nu a pus tunurile pe clădirea Parlamentului, ca în Rusia în 1993. La noi nu au avut loc revoluţii oranj precum cea de la Kiev din 2004. La noi nu s-au comis acte teroriste în parlament ca în Armenia şi n-a fost război civil ca în Tadjikistan.
Deşi cu defecte, Republica Moldova e o democraţie de tip european, totuşi, care nu are nimic în comun cu regimurile despotice din multe alte ţări desprinse de fosta URSS. Privite din acest unghi, vorbele lui Putin sună ciudat. Te bate gândul că la mijloc e o ameninţare.
Premierul rus face aluzie la instabilitatea din Kârgâzstan, soldată recent cu o răscoală stranie. La început paşnică şi firavă, aceasta a degenerat ulterior în violenţe. Rebeliunea, dezlănţuită în provincie şi încheiată rapid în capitala Bişkek, potrivit presei internaţionale, a fost abil dirijată din umbră de agenturile ruse şi a condus, în doar două zile de la izbucnirea ei, la înlăturarea de la putere a preşedintelui Bakiev.
Trăsnetul poate lovi din senin
Astfel, se creează impresia că Putin anunţă o furtună politică în Republica Moldova. Nu vă uitaţi, parcă le-ar spune el autorităţilor moldovene, că încă nu tună şi nu fulgeră, trăsnetul vă poate lovi oricând din senin. Vremea instabilă care s-a pus afară se poate converti pentru voi într-un adevărat prăpăd.
Să nu ne ascundem după deget. Oricum ai suci-o, liderul rus meneşte o lovitură de stat în Republica Moldova după calapodul kârgâz. Ne sperie cu o destabilizare de proporţii. Atâta doar că îşi îmbracă avertismentul în forma unei analize distante şi a unei constatări amicale.
Vi se pare o exagerare această interpretare? Sincer vorbind, deocamdată nu mă apasă nici pe mine vreo presimţire neagră legată de evoluţiile politice de la Chişinău. Sunt însă semne care dau de bănuit.
Mai întâi, trezeşte suspiciuni obsesia Partidului Comuniştilor pentru masive acţiuni de protest. În treacăt fie spus, întâlnirea de vinerea trecută a liderului PCRM, Vladimir Voronin, cu ambasadorii străini, acreditaţi la Chişinău, miroase urât. Vrând-nevrând, dă senzaţia că a căutat să-i pregătească psihologic pe diplomaţi pentru o probabilă degradare periculoasă a situaţiei politice.
Pare suspectă şi mobilizarea stranie şi fără precedent a unor elemente religioase bigote şi integriste, afiliate Patriarhatului de la Moscova, care izbutesc să adune în stradă mii de oameni. Fundamentalismul campaniei purtate de fostul director SIS, Valeriu Pasat, care agită spiritele într-o confesiune religioasă, riscă să ne certe cu UE. Cui dacă nu Rusiei îi convine oare să ne ţină departe de Europa?
Un răspuns la 7 aprilie 2009?
Gestul lui Putin este înfiorător şi îmi aminteşte de alte comparaţii pe care oficialii ruşi, când venea vorba de Republica Moldova, le făceau prin 1992, în toiul războiului de la Nistru. Numai că atunci era vorba nu de Kârgâzstan, ci de Georgia. Ei îi dădeau de înţeles lui Mircea Snegur că ar putea să aibă soarta lui Zviad Gamsahurdia. Liderul de la Tbilisi, după cum se ştie acum, fusese lichidat în urma unei operaţiuni a serviciului rus de spionaj extern.
De altfel, lovitura de palat din Bişkek a fost pregătită de un atac propagandistic masiv, lansat de mass-media de la Moscova, împotriva preşedintelui care urma să fie răsturnat. Şi războiul împotriva Georgiei în august 2008 a fost precedat de o campanie amplă de manipulare a opiniei publice care a provocat, prin mişcări stradale, o primejdioasă destabilizare a situaţiei politice de la Tbilisi.
Ni se pregăteşte oare un răspuns dur la protestele anticomuniste de la 7 aprilie 2009?
Vrea să forţeze Putin o schimbare de regim în Republica Moldova pentru a impune Chişinăului un nou plan Kozak, aşa cum s-a înţeles Medvedev cu Voronin la Barviha acum un an şi ceva? Rămâne de văzut. În orice caz, Kremlinul a demonstrat, în repetate rânduri, că este răzbunător şi nu uită nimic.
sursa: ziar.jurnal.md / Petru Bogatu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu