De ce Lupu sare la Baconschi sau ce au în comun moldovenii cu cerchezii
Pe 6 aprilie 2009, pe site-ul cerchez (cirkassian site)(www.elot.ru) a fost publicat un articol intitulat „Un popor – un nume – un viitor”, în care cerchezii (ei se autodenumesc „adâgă”) din diferite regiuni ale Rusiei sunt chemaţi să răspundă în mod identic, în cadrul recensământului din 2010, la întrebarea privind naţionalitatea lor. Autorii recomandă numele de ”cerchez”, pentru răspunsul în limba rusă, şi numele ”adâgă” pentru răspunsul în limba maternă. Astfel iniţiatorii ideii speră să-i determine pe cerchezi să renunţe la etnonimele locale, ca să poată introduce în uz un singur nume al aceluiaşi popor, în loc de cele câteva folosite azi în mod oficial. Cerchezii trăiesc în Rusia şi Turcia (unde au emigrat din cauza războaielor pornite de Rusia în Caucaz. Circa 10 mii de cerchezi au ajuns în Dobrogea, când aceasta făcea parte din Imperiul Otoman).
După revoluţia din 1917, Puterea Sovietică a împărţit teritoriul cerchezilor în diverse unităţi administrative, aşa încât azi cerchezii constituie populaţia preponderentă a Republicii Adâgheia, regiunii Kabardino-Balcaria, republicii Karaciai-Cerchezia (balcarii şi karaciaii fiind popoare turcice). Unele raioane în care locuiau cerchezii au fost incluse în Abhazia şi ţinutul Krasnodar. Astfel, unul şi acelaşi popor a ajuns să fie denumit oficial în trei moduri: cerchezi, adâghei, kabardini.
Cu toate că se numesc diferit, ei studiază limba maternă după aceleaşi manuale, doar cu denumiri diferite. (Nu vă este familiară această situaţie?) Un şir de organizaţii obşteşti preocupate de soarta cerchezilor cheamă populaţia din aceste regiuni să renunţe la denumirile regionale, pentru a putea legifera un singur nume al aceluiaşi popor şi pentru a putea merge spre un viitor comun.
Cominternul şi moldovenismul
Zilele trecute, Marian Lupu l-a admonestat pe Teodor Baconschi (fiul poetului Anatol Baconsky, de origine basarabeană) ministrul de Externe al României, pentru că a spus că "moldovenismul este un construct etnic şi geopolitic artificial care continuă să perturbe relaţiile diplomatice în această parte a lumii" şi că "România respinge orice demers menit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi distincte de cea română, pe baza argumentelor clare de ordin ştiinţific”.
Dl Lupu consideră că dl Baconschi, în calitate de persoană oficială de rang înalt, nu trebuie să-şi permită astfel de afirmaţii, care ”sunt ofensatoare” pentru majoritatea populaţiei din ţara noastră”.
Dar ce anume e ofensator pentru moldoveni? Faptul că dl Baconschi face aluzie la Rusia care a născut şi a apărat moldovenismul după modelul cerchez sau viceversa? Sau poate faptul că Baconschi consideră că vorbim aceeaşi limbă, că suntem un singur popor, iar moldoveniştii au negat până nu demult acest lucru evident, dovedit ştiinţific? Că moldovenismul a fost alimentat şi folosit de URSS drept o armă împotriva României o demonstrează cartea la a cărei lansare a făcut afirmaţiile respective dl Baconschi. E vorba despre "Cominternul şi originile 'moldovenismului'", scrisă de Gheorghe Cojocaru, istoricul numit recent preşedinte al Comisiei pentru condamnarea regimului comunist totalitar din Republica Moldova. De ce l-ar ofensa pe dl Lupu adevărul istoric? Dacă Lupu se consideră de naţiune deosebită, nu are decât să polemizeze cu Baconschi, dar să mai aducă şi argumente.
Naţiunea culturală şi naţiunea fără stat
Dl Lupu consideră că ”naţiunea moldovenească”, în pofida comunităţii de limbă şi cultură, este diferită de cea română fiindcă, spune el într-o emisiune la Jurnal TV, s-a format în state diferite. Aceasta este o idee bazată pe definiţia stalinistă a naţiunii, care presupunea drept element obligatoriu ”comunitatea de teritoriu”, prin aceasta înţelegându-se aflarea în cadrul aceluiaşi stat. E o definiţie care nu reflectă toate faţetele realităţii. Există naţiuni (popoare) fără stat, cum sunt curzii sau cum erau evreii, până la formarea Israelului, şi cu toate astea nimeni nu pune la îndoială dreptul acestora de a se considera un popor. Există naţiuni care se dezvoltă în mai multe state, cum sunt germanii, coreenii, cum au fost vietnamezii... Şi preşedintele Ahmanidejad al Iranului aflat nu demult în Tadjikistan vorbea despre „un popor – două state”. Există state cu mai multe naţiuni, cum este, de exemplu, Belgia – care constă din două ”naţiuni culturale” diferite – valonii şi flamanzii. Faptul că ne-am aflat aparte o perioadă oarecare, mult mai mică, de altfel, în raport cu perioada în care am fost împreună cu cei de peste Prut, nu ne transformă în naţiune diferită. Un popor, o naţiune nu e neapărat identică statului în care se află. Moldovenii şi românii sunt aceeaşi naţiune din punct de vedere cultural şi lingvistic, precum sunt aceeaşi naţiune cerchezii, evreii, armenii, curzii, perşii ş.a. din toate ţările.
Lupu pretinde pâinea lui Vasile Stati?
De altfel, printre mulţimea de postări în sprijinul unei singure denumiri a cerchezilor, a fost şi una referitoare la evenimentele din RM. Pe 7 aprilie, un cititor a postat următorul mesaj: ”Я не по теме. Но сейчас происходят важные события в Молдове, а именно: антикоммунистическая национальная революция, авангардом которой выступает молдавская молодежь. Ветер свободы все ближе проникает к нам! („Mă abat de la temă. Dar acum au loc evenimente importante în Moldova, şi anume: revoluţia naţională anticomunistă, în a cărei avangardă sunt tinerii moldoveni. Simţim un vânt de libertate tot mai aproape!”)
Iată că până şi cerchezii aflaţi departe de noi au înţeles sensul revoluţiei anticomuniste de la Chişinău, în timp ce dl Lupu, care a privit-o din cabinetul său de preşedinte al Parlamentului, nu a priceput sau se preface că nu a priceput mai nimic.
După ce a ieşit din PCRM, dl Lupu pare să-şi fi făcut o profesiune de credinţă în a reacţiona ori de câte ori se pronunţă cuvântul ”moldovenism”, vrând probabil să ia pâinea lui Vasile Stati. Chiar dacă ar fi vorba numai despre o tactică electorală, chiar dacă o fi având câştiguri pe plan politic, Lupu riscă să piardă pe plan intelectual, dacă, fireşte, asta înseamnă ceva pentru el.
PS: Probabil, tot din cauza sabiei alegerilor anticipate ce îi atârnă deasupra capului, PD face tot mai multe declaraţii în dezacord cu celelalte partide ale alianţei. PD s-a arătat nemulţumit de abordarea chestiunii subtitrării filmelor, de formarea comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist. PD a făcut o declaraţie separată până şi în chestiunea majorării tarifelor, în care face nişte precizări şi nişte promisiuni pe care trebuia să le facă guvernul. Nu suntem entuziasmaţi nici noi de modul în care guvernul a gestionat situaţia cu majorările tarifare, dar asta ţine mai mult de responsabilitatea lui Valeriu Lazăr, ministrul Economiei, membru al PD. Nu era mai bine dacă dl Lupu nu încerca să substituie funcţiile guvernului, ci vorbea personal cu dl Lazăr?
Pe 6 aprilie 2009, pe site-ul cerchez (cirkassian site)(www.elot.ru) a fost publicat un articol intitulat „Un popor – un nume – un viitor”, în care cerchezii (ei se autodenumesc „adâgă”) din diferite regiuni ale Rusiei sunt chemaţi să răspundă în mod identic, în cadrul recensământului din 2010, la întrebarea privind naţionalitatea lor. Autorii recomandă numele de ”cerchez”, pentru răspunsul în limba rusă, şi numele ”adâgă” pentru răspunsul în limba maternă. Astfel iniţiatorii ideii speră să-i determine pe cerchezi să renunţe la etnonimele locale, ca să poată introduce în uz un singur nume al aceluiaşi popor, în loc de cele câteva folosite azi în mod oficial. Cerchezii trăiesc în Rusia şi Turcia (unde au emigrat din cauza războaielor pornite de Rusia în Caucaz. Circa 10 mii de cerchezi au ajuns în Dobrogea, când aceasta făcea parte din Imperiul Otoman).
După revoluţia din 1917, Puterea Sovietică a împărţit teritoriul cerchezilor în diverse unităţi administrative, aşa încât azi cerchezii constituie populaţia preponderentă a Republicii Adâgheia, regiunii Kabardino-Balcaria, republicii Karaciai-Cerchezia (balcarii şi karaciaii fiind popoare turcice). Unele raioane în care locuiau cerchezii au fost incluse în Abhazia şi ţinutul Krasnodar. Astfel, unul şi acelaşi popor a ajuns să fie denumit oficial în trei moduri: cerchezi, adâghei, kabardini.
Cu toate că se numesc diferit, ei studiază limba maternă după aceleaşi manuale, doar cu denumiri diferite. (Nu vă este familiară această situaţie?) Un şir de organizaţii obşteşti preocupate de soarta cerchezilor cheamă populaţia din aceste regiuni să renunţe la denumirile regionale, pentru a putea legifera un singur nume al aceluiaşi popor şi pentru a putea merge spre un viitor comun.
Cominternul şi moldovenismul
Zilele trecute, Marian Lupu l-a admonestat pe Teodor Baconschi (fiul poetului Anatol Baconsky, de origine basarabeană) ministrul de Externe al României, pentru că a spus că "moldovenismul este un construct etnic şi geopolitic artificial care continuă să perturbe relaţiile diplomatice în această parte a lumii" şi că "România respinge orice demers menit să acrediteze ideea unei naţiuni şi a unei limbi distincte de cea română, pe baza argumentelor clare de ordin ştiinţific”.
Dl Lupu consideră că dl Baconschi, în calitate de persoană oficială de rang înalt, nu trebuie să-şi permită astfel de afirmaţii, care ”sunt ofensatoare” pentru majoritatea populaţiei din ţara noastră”.
Dar ce anume e ofensator pentru moldoveni? Faptul că dl Baconschi face aluzie la Rusia care a născut şi a apărat moldovenismul după modelul cerchez sau viceversa? Sau poate faptul că Baconschi consideră că vorbim aceeaşi limbă, că suntem un singur popor, iar moldoveniştii au negat până nu demult acest lucru evident, dovedit ştiinţific? Că moldovenismul a fost alimentat şi folosit de URSS drept o armă împotriva României o demonstrează cartea la a cărei lansare a făcut afirmaţiile respective dl Baconschi. E vorba despre "Cominternul şi originile 'moldovenismului'", scrisă de Gheorghe Cojocaru, istoricul numit recent preşedinte al Comisiei pentru condamnarea regimului comunist totalitar din Republica Moldova. De ce l-ar ofensa pe dl Lupu adevărul istoric? Dacă Lupu se consideră de naţiune deosebită, nu are decât să polemizeze cu Baconschi, dar să mai aducă şi argumente.
Naţiunea culturală şi naţiunea fără stat
Dl Lupu consideră că ”naţiunea moldovenească”, în pofida comunităţii de limbă şi cultură, este diferită de cea română fiindcă, spune el într-o emisiune la Jurnal TV, s-a format în state diferite. Aceasta este o idee bazată pe definiţia stalinistă a naţiunii, care presupunea drept element obligatoriu ”comunitatea de teritoriu”, prin aceasta înţelegându-se aflarea în cadrul aceluiaşi stat. E o definiţie care nu reflectă toate faţetele realităţii. Există naţiuni (popoare) fără stat, cum sunt curzii sau cum erau evreii, până la formarea Israelului, şi cu toate astea nimeni nu pune la îndoială dreptul acestora de a se considera un popor. Există naţiuni care se dezvoltă în mai multe state, cum sunt germanii, coreenii, cum au fost vietnamezii... Şi preşedintele Ahmanidejad al Iranului aflat nu demult în Tadjikistan vorbea despre „un popor – două state”. Există state cu mai multe naţiuni, cum este, de exemplu, Belgia – care constă din două ”naţiuni culturale” diferite – valonii şi flamanzii. Faptul că ne-am aflat aparte o perioadă oarecare, mult mai mică, de altfel, în raport cu perioada în care am fost împreună cu cei de peste Prut, nu ne transformă în naţiune diferită. Un popor, o naţiune nu e neapărat identică statului în care se află. Moldovenii şi românii sunt aceeaşi naţiune din punct de vedere cultural şi lingvistic, precum sunt aceeaşi naţiune cerchezii, evreii, armenii, curzii, perşii ş.a. din toate ţările.
Lupu pretinde pâinea lui Vasile Stati?
De altfel, printre mulţimea de postări în sprijinul unei singure denumiri a cerchezilor, a fost şi una referitoare la evenimentele din RM. Pe 7 aprilie, un cititor a postat următorul mesaj: ”Я не по теме. Но сейчас происходят важные события в Молдове, а именно: антикоммунистическая национальная революция, авангардом которой выступает молдавская молодежь. Ветер свободы все ближе проникает к нам! („Mă abat de la temă. Dar acum au loc evenimente importante în Moldova, şi anume: revoluţia naţională anticomunistă, în a cărei avangardă sunt tinerii moldoveni. Simţim un vânt de libertate tot mai aproape!”)
Iată că până şi cerchezii aflaţi departe de noi au înţeles sensul revoluţiei anticomuniste de la Chişinău, în timp ce dl Lupu, care a privit-o din cabinetul său de preşedinte al Parlamentului, nu a priceput sau se preface că nu a priceput mai nimic.
După ce a ieşit din PCRM, dl Lupu pare să-şi fi făcut o profesiune de credinţă în a reacţiona ori de câte ori se pronunţă cuvântul ”moldovenism”, vrând probabil să ia pâinea lui Vasile Stati. Chiar dacă ar fi vorba numai despre o tactică electorală, chiar dacă o fi având câştiguri pe plan politic, Lupu riscă să piardă pe plan intelectual, dacă, fireşte, asta înseamnă ceva pentru el.
PS: Probabil, tot din cauza sabiei alegerilor anticipate ce îi atârnă deasupra capului, PD face tot mai multe declaraţii în dezacord cu celelalte partide ale alianţei. PD s-a arătat nemulţumit de abordarea chestiunii subtitrării filmelor, de formarea comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist. PD a făcut o declaraţie separată până şi în chestiunea majorării tarifelor, în care face nişte precizări şi nişte promisiuni pe care trebuia să le facă guvernul. Nu suntem entuziasmaţi nici noi de modul în care guvernul a gestionat situaţia cu majorările tarifare, dar asta ţine mai mult de responsabilitatea lui Valeriu Lazăr, ministrul Economiei, membru al PD. Nu era mai bine dacă dl Lupu nu încerca să substituie funcţiile guvernului, ci vorbea personal cu dl Lazăr?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu