Citez din articolul Russia’s new military doctrine: more threats, smaller risks (Noua doctrina militara rusa: mai multe amenintari, mai putine riscuri):
Armata rusa va avea mai multe optiuni de a folosi armele nucleare si de a considera existenta mai multor amenintari potentiale fata de securitatea nationala cand noua doctrina militara va intra in vigoare.
Documentul, care este asteptat a intra in vigoare inainte de finalul anului, va inlocui versiunea adoptata in 2000. Schita documentului a fost dezvaluita mass-mediei saptamana aceasta, conform revistei Gazeta.
Secretarul consiliului rus de securitate, Nikolay Patrushev, a anuntat de curand ca Moscova va considera armele nucleare ca o optiune posibila in mult mai multe situatii decat pana acum. De exemplu, un atac preventiv cu arme nucleare ar fi un posibil scenariu.
Numarul amenintarilor militare din acest document a fost marit, conform paginii 17 a schitei documentului. Aceste amenintari vor include posibilitatea ca alte tari vor ignora interesele strategice de securitate ale Rusiei, incercarile de a inclina balanta de putere din vecinatatea Rusiei si a aliatilor sai si incercarile de a schimba balanta in “sfera nucleara si cea a rachetelor“, cum ar fi dezvoltarea unui sistem de rachete anti balistice.
De asemeni, pe lista amenintarilor se afla si interferenta in politicile interne ale Rusiei, in disputele teritoriale, armanentul si subminarea masurilor internationale asupra limitarii si reducerii armamentului, dezvoltarea posibila a armamentului din spatiu si conflictele militare de langa granitele ruse.
In acelasi timp, doctrina afirma ca riscul unui conflict armat la scara larga ce ar implica si Rusia a scazut in ultimele decenii.
Mikhail Troitsky de la Institutul de Stat de Relatii Internationale din Moscova a afirmat ca nu ar numi noua doctrina ca fiind agresiva.
“Elaborarea strategiilor de folosire a armelor nucleare este in mare masura un proces politic. Acest proces doreste sa trimita semnale politice atat aliatilor Rusiei cat si potentialilor inamici“ a afirmat el.
Stefanita
Ucraina agită din nou „sperietoarea românească“
RăspundețiȘtergereKievul ar putea trimite trupe în afara ţării pentru „protejarea cetăţenilor ucraineni“.
Anatoli Griţenko, deputat în Rada Supremă din partea partidului Ucraina Noastră şi candidat la alegerile prezidenţiale a depus în Parlamentul de la Kiev un proiect de lege privind utilizarea operaţională a armatei ucrainene în afara teritoriului ţării.
După cum explică fostul ministru ucrainean al Apărării pe blogul său, documentul prevede posibilitatea utilizării operative a forţelor armate în afara teritoriului Ucrainei, în conformitate cu normele dreptului internaţional şi tratatele internaţionale la care Ucraina este semnatară.
În opinia lui Griţenko, preşedintele ţării va dispune astfel de un mecanism legal de utilizare a trupelor ucrainene pentru a proteja viaţa şi sănătatea cetăţenilor ucraineni, precum şi a contingentelor dislocate în afara graniţei şi care sunt angrenate în diferite misiuni de pace.
„Legea nu vizează România"
„O astfel de lege reprezintă o necesitate a vremurilor pe care le trăim. Aceasta va institui mecanismul asigurării garanţiilor înscrise în Constituţia ucraineană", explică Griţenko, menţionând că iniţiativa sa urmăreşte protejarea intereselor cetăţenilor ucraineni de pretutindeni.
„Legea nu este îndreptată în niciun caz împotriva Rusiei, României, Franţei sau SUA ori a altor state până în momentul în care acestea nu au intenţii ostile la adresa Ucrainei", a ţinut să sublinieze fostul ministru ucrainean al Apărării.
Proiectul de lege iniţiat de Griţenko este identic cu cel al liderului de la Kremlin care a fost deja aprobat de Parlamentul Federaţiei Ruse.
„Explicaţia este simplă: statul rus protejează interesele cetăţenilor ruşi, iar statul ucrainean pe cele ale cetăţenilor ucraineni. În acest fel, relaţiile interstatale între Ucraina şi Rusia vor fi de egalitate şi avantaj reciproc, iar obligaţiile şi drepturile vor fi echilibrate", subliniază parlamentarul.
Decizia de la Haga încă deranjează
Un alt candidat la alegerile prezidenţiale din Ucraina, liderul mişcării naţionaliste Svoboda (Libertatea) , Oleg Tiagnibok, a cerut „măsuri dure" împotriva „provocărilor româneşti la adresa Ucrainei
„Profitând de slăbiciunea şi pasivitatea guvernului ucrainean, România pretinde Basarabia şi Transnistria - teritoriu pe care la vremea respectivă Hitler i l-a dăruit aliatului său român Antonescu.
Este vorba de teritorii care fac parte astăzi din regiunile Odesa, Cernăuţi, Nikolaev şi Vinniţa ale statului ucrainean" - susţine liderul mişcării Svoboda. „Dacă în Ucraina ar fi existat autorităţi puternice, România nici nu ar fi îndrăznit să aibă vreo pretenţie la Ucraina, iar Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga nu ar fi aprobat o decizie prin care statul ucrainean a pierdut o parte din teritoriul său.
Slăbiciunile Kievului le-au permis românilor să rezolve destul de uşor în favoarea lor probleme importante pentru ucraineni", susţine Tiagnibok, candidat a cărui formaţiune a câştigat popularitate în cercurile naţionaliste ucrainene.
Un alt „prezidenţiabil" românofob, Serghei Tighipko, fost ministru de Finanţe şi ex-director al Băncii Naţionale a Ucrainei, care şi-a axat campania pe sloganuri antiromâneşti, a declarat că politicienii români au o atitudine „neprietenoasă" faţă de Ucraina.
"Legea nu este îndreptată în niciun caz împotriva Rusiei, României, Franţei sau SUA."
Anatoli Griţenko
deputat
Consecinţe concrete ale declaraţiilor politice
Politica ostilă a politicienilor ucraineni la adresa României începe să dea primele rezultate. Au apărut voci ale unor oameni politici care cer autorităţilor instituirea responsabilităţii penale pentru dubla cetăţenie, cu referire expresă la cea română.
În Constituţia ţării vecine se prevede că există doar cetăţenia ucraineană. Proruşii şi naţionaliştii ucraineni s-au încăierat sâmbătă la Sevastopol, în Crimeea, în timpul unui miting electoral.
POVESTEA SOVIETELOR -un film care nu trebuie ratat ...Aflam lucruri nestiute despre terorismul de stat comunist,cu nimic mai prejos decat nazismul.Deosebirea este ca nazismul nu a supravietuit doua decenii in vreme ce comunismul traieste inca de aproape un secol...Urmariti va rog filmul,si mai discutam :Soviet Story,povestea incredibila a
RăspundețiȘtergerecomunismului
http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil
Noua cronologie a lui Fomenko: istoria a fost multiplicată, şi acum trăim în anul 1.000!
RăspundețiȘtergereTeoria timpului istoric mai scurt
Noua cronologie este o teorie care afirmă că “timpul istoric” este mult mai scurt decât am crede noi. Asemănându-se mult cu teoria timpului fantomă a lui Herbert Illig, noua cronologie (susţinută de cercetătorul rus Anatoli Fomenko) consideră că istoria umană nu poate trece mai departe de anul 800 d.Hr., între anii 800 şi 1.000 d.Hr. neexistând aproape deloc informaţii despre anumite evenimente, cele mai multe din ele desfăşurându-se de fapt între anii 1.000 şi 1.500. Noua Cronologie este radical mai scurtă decât vechea cronologie, întrucât toate evenimentele din istoria vechiii Grecii, a Imperiului Roman şi a Egiptului au fost “înfăşurate” în Evul Mediu. Deşi marea majoritate a istoricilor neagă noua cronologie, totuşi există câteva elemente care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Oameni care se îndoiau de autenticitatea cronologiei
Ideea cronologiilor diferite faţă de cronologia convenţională a apărut încă din secolul al XVII-lea. Astfel, Jean Hardouin credea că multe evenimente istorice sunt mult mai recente decât se credea. În 1685, el publică o versiune a Istoriei naturale a lui Plinius cel Bătrân, în care el afirmă că multe din textile greceşti şi romane au fost falsificate de călugării benedectini. Întrebat de motivele pentru care călugării ar face acest lucru, Hardouin a spus că va revela acest lucru după moartea sa, dar executorii săi testamentari n-au găsit vreun document cu motivele la care se referea.
Chiar şi Isaac Newton se îndoia de cronologia clasică, el bazându-şi studiile sale pe “Argonautica” a lui Apollonius din Rhodes, schimbându-se astfel datele privind războiul troian şi întemeierea Romei.
Un alt istoric, pe nume Nicolai Morozov, a fost acela care a susţinut că există o corelaţie între regii din Vechiul Testament şi împăraţii romani şi a sugerat faptul că întreaga cronologie dinaintea primului secol d.Hr. este total greşită.
Cine e Anatoli Fomenko?
Anatoli Fomenko, un matematician rus, a devenit interesat de teoriile lui Morozov încă din anul 1973. În 1980, el a publicat împreună cu câţiva colegi de la Departamentul de matematică a Univ. de Stat din Moscova câteva articole privind “noile metode matematice ale istoriei”. Articolele au stârnit o serie de controverse, dar Fomenko nu a reuşit să atragă de partea sa vreun istoric consacrat. În anii ’90, Fomenko a reuşit să capteze atenţia asupra sa, prin scrierea faimoasei sale lucrări “Istoria: Ficţiune sau ştiinţă” (vol. 1, 2, 3 şi 4).
Continuarea comentariului despre Teoria lui Fomenko
RăspundețiȘtergerePunctele de interes din teoria lui Fomenko
Iată care sunt principalele puncte de interes din teoria lui Fomenko şi a echipei sale, privind noua cronologie:
1. Diferitele relatări ale aceloraşi evenimente istorice au adesea diferite date şi locaţii, creându-se astfel numeroase “copii fantome” care adesea sunt datate greşit, rezultând astfel date diferite pentru aceleaşi evenimente.
2. Cronologia contemporană a fost în mare parte creată de Joseph Justus Scaliger în “Opus Novum de emendatione temporum” (1583) şi “Thesaurum temporum” (1606) şi prezintă o mare varietate de date istorice, create fără nicio justificare, apărând astfel o secvenţă de date care se învârt în jurul numerelor cabalistice 333 şi 360. Această cronologie a fost completată de iezuitul Dionysius Petavius în “De Doctrina Temporum” (1627).
3. Datările arheologice, dendrocronologice, paleografice, numismatice, cu carbon radioactive, precum şi alte datări folosite în istorie sunt eronate, inexacte şi dependente de cronologia tradiţională, iar folosirea lor pentru a se confirma una pe cealaltă creează o eroare în lanţ.
4. Nu există nici măcar un singur document care poate fi datat mai devreme de secolul al XI-lea.
5. Multe din istoriile ce privesc Roma antică, Egiptul şi Grecia au fost fabricate în timpul Renaşterii de către marii umanişti şi preoţi, iar cele mai multe din aceste istorii s-au bazat pe propriile documente.
6. Vechiul Testament ar fi o interpretare al unor evenimente ce au avut loc în secolele XIV şi XVI în Europa şi Bizanţ, şi el ar conţine “profeţii” despre evenimentele viitoare relatate în Noul Testament, care la rândul său este o interpretare a evenimentelor ce au avut loc între anii 1152 şi 1185 d.Hr.
7. Istoria religiilor ar fi următoarea: perioada precreştină (înainte de secolul XI şi Iisus Hristos), începutul creştinităţii (secolele XI-XII, înainte şi după Iisus Hristos), creştinătatea după Cristos (sec. XII-XVI) şi mutaţiile sale în catolicism, ortodoxism, iudaism şi islamism.
8. Prototipul pentru Iisus Hristos ar fi fost nimeni altul decât împăratul bizantin Andronikos I Komnenos (1152-1185), cunoscut pentru reformele sale care au dat greş.
9. Celebrul istoric Claudius Ptolemeu, care se spune că ar fi trăit în jurul anului 150, fiind considerat un istoric clasic al perioadei antice, a fost “creat” în secolele 16 şi 17, din datele strânse între secolele 9 şi 16.
10. Cele 37 de horoscoape egiptene descoperite la Denderah au soluţii astronomice unice care privesc date cuprinse între anii 1000 şi 1700.
11. Apocalipsa lui Ioan pe care noi o cunoaştem ca făcând parte din Noul Testament, ar fi de fapt un horoscop datat între 25 septembrie şi 10 octombrie 1486, alcătuit de cabalistul Johannes Reuchlin.
12. Horoscoapele găsite pe tăbliţele sumeriene şi babiloniene nu ar conţine suficiente date astronomice; el ar avea soluţii la fiecare 30-50 de ani pe axa timpului, şi de aceea ar fi inutile.
13. Tabelele chinezeşti antice privind eclipsele sunt şi ele inutile pentru datare, întrucât conţin prea multe eclipse care nu au avut loc; iar tabelele chinezeşti pentru comete, chiar dacă ar fi adevărate, nu pot fi folosite pentru o datare corespunzătoare.
14. Toate invenţiile majore ale lumii (armele, hârtia, tipăritura) au avut loc în Europa, între secolele 10 şi 16.
15. Vechile statui romane şi greceşti, ce arată forme perfecte ale anatomiei umane, au fost realizate şi falsificate în timpul Renaşterii.
Continuare despre Teoria lui Fomenko
RăspundețiȘtergereIstorii false inventate de cronologia tradiţională
Aşadar, teoria lui Fomenko susţine că cronologia tradiţională constă în patru copii suprapuse a adevăratei cronologii care a durat doar 350 de ani. Cercetătorul rus consideră că toate evenimentele şi personajele datate înainte de secolul 11 sunt ficţionale şi reprezintă “reflexii fantome” ale eveimentelor şi personajelor din Evul Mediu, create în mod intenţionat sau accidental, ca urmare a interpretării greşite a documentelor istorice. Înaintea inventării tipăririi, povestirile anumitor evenimente de către martori oculari au fost “repovestite” de câteva ori înainte să fie scrise; trecerile prin mai multe etape de traducere şi copiere, numele pronunţate greşit…toate acestea au făcut ca “noile istorii” să difere faţă de “istoriile originale”, însă ar fi vorba de exact aceleaşi istorii.
Fomenko îşi justifică teoria prin faptul că, în multe cazuri, documentele originale nu sunt disponibile. Toată istoria lumii antice ne este cunoscută din manuscrise care datează din secolele 15-18, aceste manuscrise descriind întâmplări ce au avut loc cu mii de ani înainte. Astfel, cel mai vechi manuscrise care descrie istoria Greciei sau a Imperiului Roman provin din anul 1.100, cu mai mult de un mileniu după ce au avut loc evenimentele istorice.
Fomenko crede că împăratul Andronikos I Komnenos ar fi de fapt Iisus Hristos
Cercetătorul rus mai crede că Iisus Hristos a fost de fapt Andronikos I Komnenos (1152-1185), împărat al Bizanţului. Imaginea lui Iisus ar fi “reflexia” profetului Ilie din Vechiul Testament, a papei Grigore al VII-lea (1020-1085), al Sf. Vasile (330-379), al împăratului chinez Li Yuanhao (cunoscut şi sub numele de “Fiul paradisului”), al lui Euclide, Bachus şi Dionysius.
Ierusalimul, Roma şi Troia sunt identice
Fomenko a reuşit, de asemenea, să unească Ierusalimul, Roma şi Troia, conform istoriei convenţionale care le plasează în diferite locuri şi diferite epoci. Astfel, istoricul rus crede că “Noua Romă” ar fi aceeaşi cu Ierusalimul din Biblie (sec. 12-13), cu Troia şi cu Castelul Yoros.
Templul Ierusalimului e biserica Hagia Sophia, iar Palestina e oraşul Palatina din Olanda
Templul Biblic al lui Solomon n-ar fi fost distrus, conform lui Fomenko, el fiind de fapt celebra biserică Hagia Sophia din Constantinopol. Regele Solomon din Biblie ar fi de fapt sultanul Soliman Magnificul (1494-1566). Oraşul pe care noi îl cunoaştem ca Ierusalim era cunoscut înaintea secolului al 17-lea ca Al-Quds, iar biblica Palestina ar fi de fapt Palatina (un oraş situat între Basel şi Rottermdam).
Roma nu e un oraş, ci un simbol
Pe de altă parte, conform lui Fomenko, cuvântul “Roma” este un simbol şi poate însemna unul din diferitele oraşe şi regate. “Prima Romă” sau “Vechea Romă” sau ”Mizraim” este un străvechi regat egiptean din delta Nilului, ce avea capitala în Alexandria. Cea de a doua Romă şi cea mai faimoasă este Constantinopolul. Cea de a treia Roma este reprezentată din trei oraşe diferite: Constantinopol, Roma (Italia) şi Moscova.
Ierusalimul e şi el un simbol, iar Israelul înseamnă “oamenii care se luptă pentru Dumnezeu”
La fel şi Ierusalimul ar fi de fapt un simbol, şi nu o locaţie fizică, putând desemna mai multe oraşe, din mai multe epoci. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Israel care nu reprezintă un stat sau vreun teritoriu, ci înseamnă “oamenii se luptă pentru Dumnezeu”. De exemplu, regale francez Louis al IX-lea, s-a intitulat “regale Israelului”.
Teoria lui Fomenko se ocupa si de...
RăspundețiȘtergereVechiul Testament care ar fi fost scris după Noul Testament!
Cât priveşte paralelismul care există între Ioan Botezătorul, Iisus şi Vechiul Testament, cercetătorul rus crede că Noul Testament ar fi fost scris înaintea Vechiului Testament. Fomenko susţine că Biblia a fost scrisă până la Conciliul de la Trent (1545-1563), când a fost stabilită lista de cărţi canonice, toate celelalte cărţi apocrifice fiind distruse.
Metodele lui Fomenko pentru a-şi susţine teoriile
Una din metodele pe care cercetătorul rus le-a folosit a fost corelaţia statistică a textelor. Presupunerea sa porneşte de la faptul că un text care descrie o succesiune de evenimente va aloca mai mult spaţiu evenimentelor importante (de exemplu, o perioade de războaie va avea mai mult spaţiu alocat faţă de o perioadă de pace), iar această iregularitate va rămâne vizibilă în alte descrieri ale perioadei. Pentru fiecare text analizat, este creată o funcţie în care fiecărui an îi este atribuit un număr ce poate reprezenta numărul de linii ataşate analizei acelui an. Funcţia rezultată a textului respectiv este apoi comparată cu funcţia altui text.
De exemplu, Fomaneko a comparat istoria contemporană a Romei, scrisă de Titus Livius, cu istoria modernă a Romei, scrisă de istoricul rus Sergeev, arătând că între cele două istorii există o mare corelaţie, ceea ce înseamnă că ele descriu aceeaşi perioadă istorică. Totuşi, atunci când a comparat istoria antică a Romei cu istoria medievală a Romei, el a găsit o mare corelaţie, astfel ajungând la concluzia că istoria antică a Romei ar fi o copie a istoriei medievale.
În mod similar, Fomenko a comparat două dinastii de conducători, folosind aceleaşi metode statistice. Mai întâi, el a creat o bază de date a conducătorilor, ce conţine informaţii relevante despre fiecare din conducători. Apoi, a realizat “coduri de cercetare” pentru fiecare eveniment important din viaţa unui conducător, comparat cu altul. Să spunem, de exemplu, felul în care a murit; dacă ambii conducători comparaţi au fost otrăviţi, ei au primit un +1; dacă un conducător a murit în luptă, iar celălalt a fost otrăvit, ambii vor primi -1; iar dacă unul a fost otrăvit, şi altul a murit de boală, fiecare va primi câte un 0 (e posibil ca nu toţi cronicarii să fi fost imparţiali).
Fomenko a reuşit astfel să creeze o listă de două dinastii aparent neînrudite între ele (dinastia regilor Israelului şi dinastia ultimilor împăraţi ai Romei – între 300 şi 476) şi să ajungă la concluzia că există o corelaţie între cele două dinastii. Fomenko mai spune că această corelaţie nu există cu istoria secolelor 17-20, şi de aceea cercetătorul rus afirmă că istoria a fost multiplicată şi creată o antichitate imaginară.
Istoricii îl critică dur pe Fomenko
Aproape toţi istoricii lumii (şi alţi oameni de ştiinţă, ca astronomi sau matematicieni) s-au coalizat împotriva teoriilor lui Femonko, care sunt considerate a fi “aberante”. Astfel, H. G. van Bueren, profesor emerit de astronomie la Universitatea din Utrecht afirmă despre cărţile lui Fomenko: “Singurul lucru bun care poate fi spus e acela că în aceste cărţi există o cantitate enormă de evenimente istorice. Dar din păcate cărţile sunt prost scrise, şi, fără aceste materiale, n-ar avea absolut nicio valoare. În concluzie, teoria lui Fomenko este inutilă şi înşelătoare.”
STEFANITA
Misterul morţii lui Gagarin, primul astronaut rus
RăspundețiȘtergereIuri Gagarin, care a efectuat zborul său istoric în spaţiu pe 12 aprilie 1961 , a murit şapte ani mai târziu, în timp ce pilota un avion de antrenament MiG-15, care s-a prăbuşit în regiunea Vladimir (190 km la est de Moscova). Anunţul morţii sale a bulversat populaţia din URSS. Conducerea Partidului Comunist a decis atunci să nu publice rezultatele anchetei pentru a evita punerea în discuţie a calităţilor profesionale ale celui devenit erou naţional.
Accidentul avionului pilotat de Iuri Gagarin , alături de copilotul Vladimir Sereghin, a alimentat mulţi ani speculaţiile cele mai bizare, de la asasinarea comandată de Leonid Brejnev, care ar fi fost invidios pe popularitatea primului om în spaţiu, la o răzbunare extraterestră. “Toate documentele (legate de acest accident) au fost clasate drept secrete, iar raportul anchetei este depus la arhivă cu menţiunea «top secret»”, scrie cotidianul popular Komsomolskaïa Pravda.
Bucăţile de avion, sigilate în containere, au fost depozitate la Institutul de cercetări nr. 13 al Ministerului Apărării şi “aşteaptă” o nouă anchetă, adaugă cotidianul. “Nu este necesar să se facă o anchetă suplimentară. Nu se pune în discuţie deschiderea containerelor”, a spus un oficial al acestui institut, colonelul Alexander Kuruskin, citat de agenţia Interfax, lăsând să se înţeleagă că acest caz a fost clasat.
Mai mulţi ingineri şi jurnalişti i-au cerut, în 2005, preşedintelui Vladimir Putin să comande o nouă anchetă, însă administraţia de la Kremlin a răspuns că “nu există motive pentru ca rezultatele comisiei de anchetă guvernamentale să fie puse sub semnul întrebării”, potrivit Komsomolskaïa Pravda. Cotidianul subliniază că, până în prezent, nu a fost publicată nicio concluzie oficială.
Mai mulţi membri ai comisiei de anchetă au rupt tăcerea în 1989, la puţin timp după căderea URSS, susţinând că avionul a intrat în vrie, însă n-au reuşit să se pună de acord asupra cauzelor acestei drame. Ipoteza cea mai plauzibilă, spun anchetatorii, este că avionul s-a lovit de un balon meteorologic, însă nu s-a putut trage o concluzie definitivă. Potrivit colonelului Igor Kuzneţov, fost inginer de aviaţie care a participat la anchetă, citat de Komsomolskaïa Pravda, “avionul a decolat, deşi cabina nu era ermetic închisă” şi, în timpul unei manevre, piloţii au leşinat. Alt expert militar, Iuri Kulikov, este de părere că accidentul s-a produs din cauza “unei erori făcute de echipaj, care nu a reuşit să stăpânească avionul în condiţii meteorologice dificile”.
Sursa: www.mediafax.ro
Un presupus agent GRU, retinut in Polonia
RăspundețiȘtergereRl online
Agentia poloneza de contraspionaj ABW a retinut un presupus spion din cadrul serviciilor de informatii militare
ruse (GRU), a anuntat marti cotidianul polonez Dziennik Gazeta Prawna, in editia electronica, transmite AFP consultata de Mediafax.
Potrivit cotidianului, care citeaza surse anonime, retinerea a avut loc la sfarsitul lui februarie sau la inceputul lui martie 2009, dar acest caz a fost tinut secret pana in prezent.
"Am demarat procedurile impotriva unui barbat suspectat de spionaj", a declarat pentru AFP purtatorul de cuvant al Parchetului de pe langa Curtea de Apel din Varsovia, Zbigniew Jaskolski.
El a refuzat ca faca alte precizari, dar a afirmat ca un act de acuzare in acest caz va fi intocmit "curand".
Potrivit cotidianului, este vorba despre un barbat care locuia in Polonia de zece ani.Vorbind fluent limba
poloneza, acesta detinea o societate de distributie de vizoare optice pentru
armele de vanatoare.
Evitand orice legatura cu ambasada Rusiei din Polonia, el ar fi transmis informatiile direct la Moscova.
In urma unei perchezitii efecuate la domiciliul sau, agentii ABW au descoperit dispozitive pentru transmiterea de informatii secrete, noteaza cotidianul.
Potrivit Dziennik Gazeta Prawna, retinerea acestui barbat ar fi putut fi la originea demisiei din aprilie 2009 a directorului
GRU, generalul Valentin Korabelnikov.
Miercuri, 06 Ianuarie 2010 RL online
Germania a declanşat cel de-al doilea război mondial cu ajutorul armelor URSS-ului
RăspundețiȘtergereReînarmarea Germaniei după primul război mondial, desfăşurată neîntrerupt timp de 12 ani (1921-1933), în cel mai mare secret, a fost făcută în URSS. Este unul dintre cele mai oculte capitole ale secolului al XX-lea, amplu documentat, după 1990, de arhivele Kremlinului. Timp de 12 ani, eludând total clauzele militare restrictive ale Tratatului de la Versailles, Germania şi URSS au colaborat fructuos, reînarmând al Treilea Reich, în vederea unui nou război mondial.
Între 1921 şi 1933, Rusia bolşevică (viitoarea URSS) a ajutat decisiv Germania să eludeze Tratatul de la Versailles şi să-şi constituie pe teritoriul URSS – în bazele militare ale Armatei Roşii – acea formidabilă maşinărie de război, care a declanşat la 1 septembrie 1939 – prin invadarea Poloniei – Al Doilea Război Mondial. Conform înţelegerilor sovieto-germane, Armata Roşie a intrat în Polonia la 17 septembrie 1939, două săptămâni mai târziu.
Timp de 12 ani, ofiţerii germani şi cei sovietici au experimentat împreună – la “Lipetk”, “Kama” şi “Tomka” – gazele toxice şi bombele incendiare. În timp ce în fabrici secrete de pe teritoriul URSS s-au construit avioanele militare, blindatele şi tancurile germane care au făcut posibil blitzkrieg-ul lui Hitler.
Zeci de documente ultrasecrete până în 1990 din arhivă Kremlinului ne dau astăzi posibilitatea, pentru prima dată, să apreciem amploarea acestei alianţe militare, unice în felul său. Şi, totodată, să ne revizuim radical perspectivă istorică din anii Războiului Rece asupra marilor linii de forţă ale istoriei secolului al XX-lea. Secol care se dovedeşte acum o “mare necunoscută” pentru noi, contemporanii săi.
Prin prisma acestei alianţe secrete între Armata Roşie şi Wehrmacht, între Berlin şi Moscova, între Stalin şi Hitler, comunism şi nazism, înţelegem cu totul altfel cum a fost posibilă încheierea atât de rapidă şi neaşteptată a Pactului Molotov-Ribbentrop, cu tranşarea între cei doi aliaţi a împărţirii teritoriale a Europei Orientale.
Pactul Molotov-Ribbentrop avea antecedente mai vechi de colaborare militară secretă între URSS şi Germania. Pactul fiind, în fapt, actul ultim al acestei colaborări secrete. Devenind astfel logic şi firesc, dacă ţinem seama de amploarea colaborării secrete militare între Moscova şi Berlin, departe de ochii Marii Britanii şi Franţei.
Stalin şi Hitler, vechi aliaţi
În realitate – aşa cum descoperim astăzi din arhivele descretizate ale Kremlinului – departe de a fi fost rivali, Stalin şi Hitler erau vechi aliaţi, care aveau, la 23 august 1939, o foarte îndelungată colaborare militară secretă, soldată cu constituirea formidabilei maşini de război a Wehrmacht-ului. Fără URSS – este acum limpede – Germania nu ar fi putut să se înarmeze serios, iar Hitler nu ar fi putut declanşa războiul. După dezvăluirile lui Anthony Sutten (“The Wall Street and the Bolshevik Revolution”) – care dovedesc că “marea revoluţie din octombrie” a fost un puci finanţat de bancherii internaţionali din Wall Street – reînarmarea Germaniei în URSS constituie una din cele mai serioase revelaţii din istoria secolului al XX-lea.